Îmi recunosc obsesia anticomunistă. Şi nu numai că o recunosc, dar am grijă de ea, să rămână acolo, să nu cadă în plasa uzurpărilor. De aceea nu pot în ruptul capului să cred în democratizarea şi sinceritatea PSD-ului, atâta vreme cât îi permite lui Ion Iliescu să tranşeze că românii nu ar fi votat niciodată un Havel sau lui Adrian Năsatase să calculeze, cu precizie, că memoria socială e atât de scurtă, încât aceiaşi români îl vor vota iarăşi, în câteva luni.
Întregul articol va putea fi citit pe