"Când s-a SINUCIS tată meu mi-a furat dreptul de a-l vedea PEDEPSIT de justie". Povestea unei femei abuzată sexual în copilărie, spusă chiar de ea | FOTO

"Când s-a SINUCIS tată meu mi-a furat dreptul de a-l vedea PEDEPSIT de justie". Povestea unei femei abuzată sexual în copilărie, spusă chiar de ea | FOTO

Fi Read, o femeie care acum locuieşte în Penzance, Marea Britanie, şi-a găsit curajul de a descrie, calvarul pe care l-a trăit în copilărie, când a fost victimă a abuzului sexual din partea tatălui. Ea şi-a reclamat tatăl, la 40 ani după ce a fost abuzată, în speranţa că justiţia va face dreptate cu dar tatăl său şi-a pus capăt zilelor înainte de a fi audiat. Acum Fi Read, speră ca povestea ei ajute alte femei pentru a lua poziție împotriva abuzului sexual.

"Abuzuri sexuale au loc zilnic; agresorii nu sunt celebrități de neatins, ei sunt taţi ordinari, părinţi vitregi sau unchi. Vorbesc ordinare, pas-tați, unchi. Vorbind despre ceea ce ţi s-a întâmplat este este primul pas spre libertate", scrie Fi Read. Femeia care a copilărit în Australia, îşi spune trista poveste de viaţă, dar îşi exprima şi frustrarea de a nu-l vedea pedepsit pentru faptele sale abominabile pe cel care au făcut din ea o vicimă, relatează The Guardian.

"Duminica trecută, tatăl meu s-a sinucis. A fost un moment pe care nu îl voi uita vreodată, dar nu pentru motivele pe care le-ar putea crede oricine. Tatăl meu nu a fost un om drăguț. Unii oameni ar spune că merita să moară pentru ceea ce a făcut, dar eu nu cred în pedeapsa capitală. Eu cred în dreptate. Justiția este însă un peşte alunecos. Și, deși sistemul judiciar britanic este adesea salutat ca fiind unul exemplar, nu este întotdeauna corect.

Duminica trecută singurul meu gând a fost "nenorocitule". De aproape doi ani, trec printr-un adevărat iad. Am îndurat brutalizarea procedurilor de investigare şi juridice, ca să nu mai vorbim de o viaţă întreagă de suferinţă după ce am fost abuzată sexual copil fiind şi când a venit, în cele din urmă, vremea de a-l vedea în închisoare .... el s-a omorât.

Ne puteți urmări și pe Google News

Acum doi ani, mass-media a fost saturată cu povestiri despre pedofilul Jimmy Savile și crimele sale teribile. Natura șocantă a depravării a apărut peste tot - la TV, la radio, în toate ziarele - a fost inevitabil. Pentru cineva ca mine, care a încercat din greu să-și îngroape trecutul (nu poți, e mereu acolo), am făcut totul pentru a uita (vă bântuie zi de zi), chiar dacă fugi de el (te prinde din urmă), și chiar dacă vrei să mergi mai departe (nu te va lasa), frenezia mass-media a deschis răni adânci. Dar, de asemenea, m-a făcut să realizez că dacă am ales să nu facă nimic, dacă am continuat să tac, tatăl meu va muri şi nu va plăti pentru fapta sa. El avea atunci 73 de ani. Am simţit că e acum sau niciodată.

Tatăl meu nu era celebru, dar a fost un profesor universitar respectat, considerat a fi un cetățean model. Pentru a complica lucrurile, abuzul a avut loc în urmă cu mai mult de 40 de ani. Dar am sperat că acest monstru va putea fi tras la răspundere pentru acțiunile sale și va fi pedepsit pentru ce a făcut (...). Nu am examinat implicațiile juridice în totalitate sau repercusiunile pe care le-ar avea asupra vieții mele - adevărul doar a ieșit la lumină. De atunci, uneori mi-aş fi dorit să fi tăcut, prețul pe care l-am plătit ca să spun adevărul a fost fenomenal mare.

Trauma de a da declarații și documente justificative și retrăi coșmarul m-a dat peste cap. Am ajuns să sufăr de anxietate, să fiu deprimată, să am insomnie extremă. Iubitul, cu care aveam o relaţie de trei ani și jumătate, m-a părăsit. Am ajuns iar să sufăr de bulimie (am fost anorexică și bulimic în adolescenţă), am avut o cădere psihică și chiar am fost pe punctul de a mă sinucide de două ori. Singurul lucru care m-a oprit a fost gândul la cei patru copii ai mei, nu suportam gândul să le fac asta, chiar dacă acum sunt mari.

Nu e de mirare că foarte multe femei renunţă la acuzaţii, procesul în instanță este oribil, iar victima retrăieşte abuzul iniţia, te simţi complet neputincios.

Singurul lucru care mi-a dat motivaţia de a merge mai departe a fost dorinţa de a nu-l lăsa să scape din nou și propria mea nevoie de a se face dreptate și de a fi închins. 

Infracțiunile au inclus atingeri nepotrivite, sărut, penetrări digitale, felaţie și viol anal. Acestea mi s-au întâmplat de la vârsta de patru ani, până când am împlinit opt ani.

El a fost eliberat pe cauțiune. Apoi, în cursul procedurii de urmărire penală, au mai apărut tei victime. Procesul de urmărire penală s-a derulat, cu întârziere după întârziere, amânare după amânare, până ce, în cele din urmă, data procesului a fost stabilită în 13 ianuarie 2015.

În luna august a acestui an, procurorul m-a informat că era pregătit să pledeze vinovat, dar că există blocaje juridice legate de celelalte victime.

Pentru mine, vina tatălui meu a fost extrem de clară. L-am confruntat cu faptele sale când aveam 16 ani, iar el ar a admis. Dar fiind anorexică și deprimată la acea vreme, nu am fost în măsură de a face ceva. Când am fost consultată de psihiatru, acesta n-a făcut nimic, dar mi-a dat antidepresive foarte puternice.

Copil fiind, pe la 12 ani, am citit aproape întreaga colecție de romane scrise de Agatha Christie (sunt 66), în speranța de a găsi modul perfect de a-l ucide fără să fiu prinsă. Ca adult, am aşteptat mereu un telefon care să mă anunţe că a murit, ca să pot scoate şampania şi să strig "Ura!". De la arestarea sa, am dorit să aibă viaţă cât mai lungă. S[ fie găsit vinovat în faţa legii, închis, şi cel mai important, făcut de rușine. Ca victime, însăși natura abuzului ne reduce la tăcere. Aceasta a fost ocazia mea de a da glas suferinţei mele, de a fi ascultată, pentru ca adevărul să fie în sfârșit cunoscut.

Dar am fost jefuită. Cu doar doar două luni înainte de a se confrunta cu faptele sale, a ales, ca un laş, să dispară. Acest lucru nu a fost deznodământul pe care l-am aşteptat. Am trecut prin toate astea doar ca pe necrologul lui să fie trecute câteva rânduri insipide despre cât de "trist a murit la vârstă de 74?"