Canotorul Steve Williams, dublu câştigător al titlului olimpic în proba de patru vâsle, nu pune preţ pe metale.
Englezul Steve Williams, câştigă- torul a două medalii olimpice cu echipajul de patru vâsle din ţara sa, a vorbit pentru „Evenimentul zilei“ despre micile plăceri din viaţa unui campion şi despre criza banilor din canotajul românesc. El s-a aflat recent în Bucureşti, la invitaţia companiei de advertising Tempo, care a premiat componenţa lotului român de canotaj cu suma de 300.000 de lei. Williams (32 de ani), care a obţinut aur la Atena şi Beijing şi mai are în palmares patru titluri mondiale, nu pune mare preţ pe medalii, pe care le ţine în torpedoul maşinii! EVZ: Cât timp te-ai antrenat pentru ultima medalie olimpică? Steve Williams: Trei ani şi jumătate. Campionatele Mondiale le-am considerat antrenamente pentru Olimpiadă. (scoate din buzunarul sacoului medaliile de aur de la Beijing şi Atena) Le ţii în buzunar? Da, de ce nu? Acum, că sunt mai mult pe drumuri, le ţin în torpedoul maşinii! Ţi se pare că e un loc suficient de sigur? Nu, dar medaliile olimpice se întorc întotdeauna la posesorii lor! Unii dintre colegii mei le-au pierdut, iar persoanele care le-au găsit şi-au dat seama de valoarea simbolică a acestora şi le-au returnat! Cum ai dormit înainte de cursa la care ai luat aurul, la Beijing? A fost cam aşa: cu o seară înainte de cursă ne-am strâns toţi patru membrii echipajului şi ne-am uitat la un film cu Jackie Chan (râde). Apropo, ne-am întâlnit cu Jackie la ceremonia de închidere a Jocurilor şi ne-a făcut cu mâna. Apoi, dimineaţa a fost una obişnuită: antrenament-masă-cursă- aur. România a luat două medalii la canotaj, la ultimele Jocuri Olimpice şi toată lumea a fost dezamăgită... Nu trebuie să fiţi supăraţi că aţi luat doar un aur la canotaj. România nu putea fi la infinit liderul canotajului feminin mondial. Există cicluri. E trist să conştientizezi asta, dar e incontestabil. Ai vorbit cu responsabilii din canotajul românesc, care ţi-au explicat cum ne pregătim noi pentru Olimpiadă... Mi-am dat seama venind aici că aveţi nevoie de mai mulţi bani pentru sportul ăsta. Până să vin aici n-aş fi bănuit asta, uitându-mă la rezultatele pe care le aveţi. Aţi bătut Italia, Franţa, Germania, ţări mai mari ca România şi cu o tradiţie mult mai mare în canotaj. E nevoie de mulţi bani în sportul ăsta? Nu poţi cumpăra medalii, dar trebuie să plăteşti pentru ele. În Marea Britanie, suntem foarte norocoşi că avem toate condiţiile. Acum 12 ani, şi noi eram la nivelul României. La Atlanta, în 1996, am luat doar o medalie de aur. Apoi, guvernul s-a implicat serios, împărţind sume importante de bani din câştigurile loteriei naţionale. Rezultatele s-au văzut chiar pe termen scurt. La Sydney am luat 9 medalii de aur, apoi, la Atena, cam tot atâtea, şi la Beijing am luat 19 medalii de aur.
ACTIVITATE
Va lucra ca psiholog al corporatiştilor
După ce va renunţa la sportul de performanţă, Steve Williams îşi va continua activitatea într-un alt domeniu, acela de motivare a corporatiştilor. Mai exact, sportivul le va explica angajaţilor companiilor mai mici sau mai mari ce înseamnă munca în echipă. Altfel, Williams este un englez atipic: nu-i place fotbalul. „Sâmbetele mele sunt foarte aglomerate, aşa că nu mă uit la fotbal şi nu sunt foarte apropiat de sportul ăsta. Am ţinut cu o echipă semianonimă, Notts County.“ Vâsleşte 1.000 de kilometri pe lună Steve Williams trăieşte în prezent cele mai liniştite luni din ultimii patru ani: îşi trage sufletul după efortul de la Olimpiadă. Tihna ţine până după Anul Nou, când îşi va relua antrenamentele. Atunci începe chinul: în 12 luni are 14 zile libere, incluzând aici şi pauzele de Crăciun şi Anul Nou. Într-o lună obişnuită de pregătire, Steve vâsleşte cam cât merge un corporatist cu maşina, adică în jur de 1.000 de kilometri! Mănâncă de cinci ori pe zi. Şi asta pentru „o liră sterlină şi multă glorie“, care reprezintă, conform lui Octavian Morariu (preşedintele COSR), premiul cu care sunt răsplătiţi de stat sportivii britanici medaliaţi cu aur la Olimpiada de la Beijing.
1 liră sterlină primeşte un medaliat olimpic britanic din partea statului