Cele mai periculoase bombe dezamorsate de pirotehniştii români poartă amprentă unor organizaţii etichetate drept teroriste.
Cea mai mare parte a atentatelor cu bombă din România au reprezentat "mesaje" de intimidare, iar cei care au creat şi amplasat dispozitivele explozive au făcut parte din grupări de crimă organizată.
Surse din cadrul serviciilor de informaţii susţin însă că au existat şi cazuri în care bombele, mai sofisticate, au fost legate de numele unor organizaţii catalogate drept teroriste, cum ar fi Partidul Muncitoresc din Kurdistan (PKK).
"Cele mai periculoase bombe descoperite la noi în ultimii ani au fost "operă" unor cetăţeni de origine kurdă sau arabă. Atentatele au reprezentat tot un fel de reglări de conturi. De fiecare dată, "ţintele" au fost cetăţeni străini (turci de origine kurda sau arabi) care, într-un fel sau altul, aveau legătură cu organizaţiile din care făceau parte atentatorii", au precizat sursele citate.
Giurgiu şi Bucureşti: două tentative de atentat cu amprenta PKK
Aceleaşi surse susţin că una dintre bombele ce poartă amprenta PKK ar fi cea amplasată pe 8 aprilie 2000, pe "burta" unui autoturism parcat în fata localului "Irish Pub" din Piaţa Universităţii, în plin centrul Capitalei. Dispozitivul exploziv improvizat într-o ţeavă cu diametrul de aproximativ opt centimetri, pe care "artizanul" o umpluse cu Semtex (exploziv plastic), a fost plasat chiar sub scaunul şoferului. Ţinta: proprietarul maşinii, un cetăţean turc de origine kurda, rudă a unuia dintre liderii filialei din România a PKK.
Un alt dispozitiv exploziv, purtând amprenta aceleiaşi organizaţii, ar fi fost cel amplasat într-o maşină abandonată, pe 4 februarie 1999, în benzinăria Istanbul Petrol, de pe şoseaua Bucuresti-Giurgiu.
Proprietarul benzinăriei, tot un cetăţean turc, a declarat în fata anchetatorilor că "ar fi avut probleme cu PKK pentru că nu şi-ar fi plătit la timp taxele datorate organizaţiei".
Cea mai puternică bomba, opera unui iranian
Cea mai puternică bomba descoperită vreodată în România a fost amplasată, la finele lunii aprilie 1992, în portbagajul unui autoturism Citroen parcat pe aleea de acces către restaurantul Pescăruş din Parcul Herăstrău.
"A fost opera unui "profesionist" iranian. Peste şase kilograme de exploziv plastic C4 şi peste 2.000 de bile de oţel cu circumferinţa de 11 milimetri. "Lucrată perfect", alimentată de la bateria maşinii şi acţionata cu o telecomandă de la o distanţă de aproximativ 500 de metri", au mai precizat aceleaşi surse.
Ţinta principală era, de această dată, un cetăţean irakian, cunoscut drept un apropiat al regimului de la Bagdad, din acea perioadă.
"Greşeşti numai o dată"
Chiar dacă anchetele în cazul atentatelor care au vizat cetăţeni străini au fost coordonate de serviciile de informaţii, bombele au fost dezamorsate de pirotehniştii poliţiei. Comisarul-şef Viorel Bădoiu, directorul adjunct al Serviciului Pirotehnic al IGP, vorbeşte despre una dintre cele mai periculoase meserii.
EVZ: De ce aţi ales această meserie? Viorel Bădoiu: Atât eu, cât şi în majoritatea colegilor mei am luat această meserie ca pe o provocare şi că pe o dorinţă de a ne aplica cunoştinţele. O facem din plăcere.
V-aţi gândit la riscurile pe care le implica? Pirotehniştilor le place riscul. Este o meserie în care greşeşti numai o dată. Dar, acum, riscul este mai redus pentru că apelăm la roboţi. Dacă bomba explodează te costă 20.000 de euro, dar nu mai cumperi un om cu banii ăştia.
Care au fost cele mai periculoase bombe cu care aţi avut de-a face? Cea mai periculoasă este cea la a cărei dezamorsare participi tu. De aceea, eu o pot cataloga astfel pe cea amplasată în benzinăria de pe şoseaua Bucuresti-Giurgiu. Periculoasă a fost şi cea de la Podul Izvor, din Capitală. Dar în acest caz, riscul era foarte mic. Incidentul ar fi putut fi considerat mai mult un avertisment decât o tentativă de atentat.