Criza a redus cu 30% fondurile alocate numai în 2009. În aceste condiţii, situaţiile în care pacienţii sunt puşi să cotizeze în plus sunt mult mai frecvente.

"Plătim asigurări degeaba", este replica pe care mulţi pacienţi le-o dau medicilor, care ridică din umeri şi îi trimit să cumpere de la medicamente şi branule, până la vată sau feşe sterile.

Chiar dacă percepţia e subiectivă, ea reflectă realitatea: în sănătate, situaţia e mai critică în acest an. Deşi suma de bani alocată a crescut uşor de la 3,4% din PIB în 2000, la 4,2% în 2008, cheltuiam abia jumătate din media UE (7,3% din PIB). Criza a dat peste cap şi aceste statistici.

În 2009, am avut cel mai mic buget pentru sănătate din ultimii nouă ani. A fost primul an cu scădere netă a pieţei de medicamente şi servicii medicale. "În termeni reali, alocarea de fonduri publice pentru sănătate în 2009 a scăzut cu circa 30% faţă de anul precedent, din cauză că s-au alocat doar 3,2% din PIB, în condiţiile în care PIB-ul a scăzut accentuat.

În 2010, bugetul prognozat pentru sănătate, dacă nu apar rectificări de ultim moment pe trimestrul IV, va ajunge la 3% din PIB", se arată într-un raport al Societăţii Academice Române (SAR), lansat zilele trecute.

Altă împărţire pentru puţinii bani luaţi de la asiguraţi

În aceste condiţii, ministrul sănătăţii spune că preia, de anul viitor, gestionarea fondului de asigurări şi introduce un nou sistem prin care vor fi cheltuite fondurile colectate din contribuţii şi care va respecta principiul "banii urmează pacientul".

"Astfel, 50% din contribuţiile locuitorilor dintr-un judeţ vor rămâne şi vor fi cheltuite în judeţul respectiv, restul de bani fiind colectaţi la nivel central şi redistribuiţi în funcţie de numărul de pacienţi care primesc servicii medicale în fiecare judeţ", îşi explică ministrul sănătaţii Cseke Attila intenţiile.

Ar trebui să ajungă mai mulţi bani în spitale care fac servicii mai multe şi de calitate. "Ideea de a împărţi altfel fondul naţional de asigurări e corectă, acum e neclar cum se face această împărţire, abordarea e mai mult istorică", spune Sorin Ioniţă, reprezentant SAR.

În condiţiile unui buget sărac, e nevoie de măsuri în corelaţie cu banii alocaţi. "Printre acestea se numără: spitale închise, personal concediat, să introducă sistemul de coplăţi de la 1 ianuarie", e de părere doctorul farmacolog Sorin Paveliu.

EVZ propune o dezbatere. Vom încerca să explicăm care sunt problemele majore ale sănătăţii în acest moment, vom prezenta exemple concrete ale unor oameni ce se bat cu sistemul, dar şi soluţii la criza acută care pân deşte sistemul sanitar în 2011. "M-au pus să cumpăr perfuzoare, pansamente, branule şi ace, un praf pentru spălături, leucoplast şi unguent pentru copil." ELENA S., proaspătă mămică internată la Maternitatea "Cuza Vodă" din Iaşi

REALITĂŢI DIN SPITALE ROMÂNEŞTI

"În maternitate se plăteşte totul, degeaba ne opresc bani"

Maria Craus

Ca să fie îngrijite în maternitate, mămicile din Iaşi trebuie să vină pregătite cu portofelul plin. Femeile internate în Spitalul "Cuza Vodă" trec aproape zilnic pe la farmacia situată peste drum de maternitate pentru a-şi cumpăra medicamente şi materiale sanitare.

"Totul se plăteşte în maternitate, degeaba ne opresc asigurări. M-au pus să cumpăr perfuzoare, pansamente, branule şi ace, un praf pentru spălături, leucoplast şi unguent pentru copil. Sulfatul de magneziu l-am plătit, am dat 10 lei pe 10 fiole injectabile. Nu e scump, dar nu se găseşte în farmacii, trebuie să ai pe cineva să ţi-l procure", se plânge Elena S., o proaspătă mămică.

Eventualele boli depistate în spitale tot din banii pacientelor trebuie plătite. "Am venit cu dureri de naştere, în patru zile mi-au făcut doar o injecţie şi mi-au luat de trei ori sânge ca să-mi facă o analiză. Injecţii pentru dilatare nu fac, trebuie să sari cu banul. M-au găsit cu o infecţie şi ceva la ficat, mi-au dat reţetă şi m-au trimis la farmacie", a declarat Ioana Iliescu, în vârstă de 20 de ani, din Popricani.

Taxe mai mari pentru angajaţi

Pentru eliberarea unei fişe de internare se cere o taxă de 100 de lei. "Cele care sunt angajate plătesc 100 de lei la internare, mie mi-au cerut 50 de lei pentru că am ajutor social. Doar banii ăştia îi aveam la mine, am rămas şi nemâncată în ziua aia pentru că nu am avut cu ce să-mi iau ceva de la chioşc, iar masa o ratasem. De mâncarea lor nu te poţi atinge, e nefiartă şi dau des pilaf care constipă. Dacă nu ai medicul tău, eşti privită rău, se uită la tine ca la un câine. M-au aşezat pe un pat fără să schimbe aşternuturile în care dormise o noapte o altă pacientă şi m-au consultat în aceeaşi încăpere în care făceau chiuretaje. Oare dacă nu ai bani să le dai te lasă să mori pe masă?", întreabă retoric Cătălina, o mămică de 25 de ani.

Cheltuielile cu naşterea sunt împovărătoare pentru multe viitoare mămici. "Aici trebuie să vii pregătit cu 1.500-2.000 de lei, din care 500-600 de lei dai la doctor la naştere şi 200 de lei la anestezist. Înainte la moaşă se dădeau un prosop şi un săpun, acum nici nu se uită la copil dacă nu-i dai măcar 30 de lei", spune o altă gravidă.

"M-au întrebat dacă am bani când am ajuns la spital"

Cele care nu au bani susţin că suportă un tratament barbar. "Primul lucru când am ajuns la spital m-au întrebat dacă am bani, le-am explicat că nu am venituri şi mi-au dat ei tratamentul necesar după naştere. Îl aveau pregătit, dar m-au încercat, dacă mergea bine, dacă nu nu. Acum am dureri groaznice, îndur şi eu până m-o externa, nu iau pastile că nu am cu ce, aştept să mă duc acasă ca să mă îngrijesc cum ştiu eu", spune Mariana, în vârstă de 31 de ani, din Holboca, mamă pentru a şaptea oară.

Replica medicilor: "Să se plângă mai sus, la cei care alocă fondurile, le susţinem"

Medicii din maternitate spun că sunt nevoiţi să-şi trimită pacientele la farmacie. "Nu avem anumite medicamente. Nu e vorba despre lucruri vitale, ci despre o aspirină, o branulă, un pansament, care costă puţin. Cele care nu au bani nu au decât să nu cumpere ce le trebuie şi să suporte durerea. Să se plângă mai sus, la cei care alocă fondurile, noi le susţinem. Şi aşa sunt destule cazurile în care medicii trec strada la farmacie şi iau medicamente pentru paciente din banii lor".

MODELUL CANADIAN

Egali în faţa sistemul public de sănătate

Georgeta Petrovici

Indiferent că sunt milionari în dolari, imigranţi sau cazuri sociale, canadienii devin egali în faţa sistemului de sănătate de stat, care nu face nicio diferenţă atunci când trebuie salvată o viaţă.

Fără asigurări diferenţiate

Fiecare cetăţean canadian este asigurat medical din oficiu şi are acces la toate procedurile, tratamentele şi intervenţiile necesare, chiar dacă e vorba despre o operaţie chirurgicală complicată în regim de urgenţă, despre montarea unei proteze sau despre investigaţii costisitoare gen RMN.

Cardul de asigurare medicală este gratuit, de el beneficiază nu numai cetăţenii canadieni, ci şi rezidenţii permamenţi, adică toţi cei care emigrează în Canada.

"Absolut totul este gratis. Dacă cineva a suferit un accident şi este nevoie să i se facă zilnic ecografii şi săptămânal RMN, acestea se fac şi timp de un an, dacă aşa consideră medicii, fără ca pacientului să i se ceară vreun ban. Nu există asigurare medicală care să diferenţieze pacientul, se bucură de aceeaşi atenţie şi şomerul, şi cazul social, şi oamenii cu salarii de sute de mii de dolari anual", explică o asistentă medicală care lucrează la unul dintre marile spitale publice din Montreal.

Pijamale şi halate, la dispoziţia pacienţilor, pe hol

O internare într-un spital de stat canadian este foarte diferită de ceea ce se întâmplă în România: i se dau toate medicamentele necesare (fără să i se recomande să şi le cumpere singur pentru că spitalul nu are fonduri pentru tratament), primeşte pijamale, lenjerie de pat şi poate alege ce vrea să mănânce, zilnic, din trei meniuri.

Pe scurt, la internare în orice spital de stat canadian, pacientul nu trebuie să aducă nimic de acasă. Nici măcar pijamale sau periuţă de dinţi.

"Pe coridoare sunt puse în coşuri halate-pijamale pentru pacienţi, care stau la dispoziţia lor şi pe care aceştia le pot schimba de câte ori doresc într-o zi. Pentru că după operaţie e frecvent să-ţi sângereze plaga, să vomiţi, să transpiri etc. Nimeni nu stă să verifice câte pijamale ai schimbat. La fel stau lucurile cu lenjeria de pat. De multe ori există o risipă de materiale: de exemplu avem truse sterile de pansament care includ tampoane de pansament, dar şi două pense şi o foarfecă din metal, pe care trebuie să le aruncăm la gunoi după utilizare, uneori chiar dacă nu le-am utilizat. Explicaţia e că ar fi mai ieftin pentru spital să cumpere unele noi decât să le dezinfecteze pe cele folosite. Prioritatea e pacientul", a mai explicat asistenta.

12% pentru sănătate în 2010

De lipsă de medicamente în farmacia spitalului nu a auzit nimeni nici în cele mai grele momente ale crizei financiare, şi nici de liste de aşteptare pentru că s-au terminat banii alocaţi în luna respectivă.

Sistemul sanitar canadian, elogiat de altfel în documentarul "Sicko" al lui Michael Moore (2007), funcţionează astfel pentru că beneficiază de o finanţare consistentă. Potrivit cifrelor oficiale făcute publice de autorităţi luna trecută, 12% din PIB-ul ţării este dedicat sănătăţii, de patru ori mai mult decât alocă România.

SOLUŢII ÎN UNGARIA

Fonduri europene pentru condiţii de lux în spitale

Ca şi în România, spitalele maghiare sunt finanţate din fondul strâns din încasarea asigurărilor sociale de sănătate.

În paralel cu acest sistem funcţionează coplata procedurilor medicale, care se aplică fie în cazul celor care nu contribuie la asigurările de sănătate, fie celor care pretind proceduri ce nu reprezintă o urgenţă. Acest sistem al coplăţii ar trebui să se introducă şi la noi de anul viitor.

3% de la angajat, 7,5% de la angajator pentru sănătate

În baza sumelor reţinute din salariile lor (3% din venitul brut reţinut de la contribuabil, respectiv 7,5% din aceeaşi sumă reţinută de la angajator), cetăţenii maghiari au acces la toate tratamentele de care au nevoie şi nu se pune problema să li se ceară la internare să aducă bani de acasă sau să-şi cumpere, singuri, materiale sanitare ori medicamente.

Potrivit cadrelor medicale din ţara vecină, sistemul de coplată funcţionează destul de bine, în sensul că acele intervenţii care nu sunt neapărat urgente sunt plătite parţial şi de pacient.

"În ceea ce priveşte sistemul medical de stat, aici funcţionează coplata. De exemplu, în cazul intervenţiilor de chirurgie plastică ce nu sunt urgenţe", explică Jánosi Brigitta, asistentă medicală la policlinica din Kistelek, Ungaria.

Facturi pentru orice plată

Deopotrivă maghiarii nativi şi românii sau străinii care se tratează în spitalele de stat din Ungaria primesc factură pentru orice plată făcută către spital. Preţurile sunt aceleaşi pentru toţi.

O operaţie de discopatie lombară costă 1.500 de euro, iar un ulcer se operează cu 1.200 de euro, în timp ce un set complet de analize de sânge costă 50 de euro, o radiografie - 15 euro, o ecografie abdominală - 22 de euro, iar o electrocardiogramă - 28 de euro.

Cu ajutorul coplăţii şi al modului strălucit de a atrage fonduri europene, cele mai multe clinici de stat din Ungaria oferă condiţii hoteliere considerate, la noi, de lux. Ce e de făcut pentru a scoate la liman sistemul medical?