Micuţul de 5 ani a scăpat cu viaţă, dar face crize de epilepsie. Îi e dor de surioara lui, care s-a stins.
"Tanti, tanti asta îmi place cel mai mult! Maşina asta e mareeeee, merge cu firu ăsta? Mami, apăs? Uiteee, cioco? Am voie, mami?", turuie băieţelul aplecat peste pungile şi cutiile pe care i le pusesem pe canapeaua din cămăruţa lui modestă. O căsuţă de pământ, crăpată toată dar extrem de curată, dintro comună a Bărăganului - Unirea. Şi un copil revenit din moarte.
Suntem acasă la Robert Slujitoru, băieţelul otrăvit din greşeală de străbunică cu insecticid, anul trecut. Surioara lui, de 3 ani, nu a rezistat, iar acum e un îngeraş în Oastea Domnului. Mamei nu i-a mai rămas decât iubirea din suflet, două morminte şi o poză neclară pe telefonul mobil. "Cumnata mea din Medgidia are câteva poze cu Andra, şi când o putea o să le pună pe hârtie", îmi spune mama lui Robert. Priveşte la băiat, la bucuria lui şi ne mulţumeşte din nou că le purtăm de grijă.
Nu a văzut "Evenimentul zilei" în care am scris povestea lor, că la ţară nu ajung ziare, dar i-a spus o rudă de la oraş. Îi dau cei 250 de lei, donaţie de la un cititor din Bucureşti, domnul Florescu, la care am mai adăugat ceva din fondul campaniei "O şansă copiilor de la ţară". "Domnul Florescu va încerca să te ajute cu un doctor bun pentru crizele de epilepsie ale micuţului", îi spun.
Crizele astea sunt marea problemă a copilului după ce medicii de la "Gr. Alexandrescu" l-au scos din comă şi i-au eliminat otrava din corp. Luna trecută a făcut 4 crize cu tot tratamentul pe care i-l dă mama. Face greu rost de bani, singurul venit sigur fiind cei 60 de lei primiţi de la stat pentru că Robert a fost încadrat la "copil cu handicap gradul II". Mamei nu i se dă ajutor de însoţitor, iar după tatăl care s-a spânzurat, nesuportând nenorocirea ce s-a întâmplat cu copiii, Robert nu are ce pensie de urmaş să primească.
Nicoleta munceşte pe la bătrânii din comună, atunci când se iveşte, ca să mai facă rost de un ban. O mai ajută fraţii, căci provine dintr-o familie numeroasă. Ca să stea două săptămâni cu Robert în spital, pentru recuperare, Nicoleta trebuie să plătească 180 de lei cazarea ca însoţitor. Medicul de familie din comună îi dă reţetele compensate doar 50%, iar medicamentele copilului căruia i-a fost afectat ficatul de otravă sunt scumpe.
Băieţelul se joacă în mijlocul camerei, aşezat pe covorul persan. Sub tălpi se simt valurile pământului ce ţine loc de pardoseală. Din cauza lor nici maşinuţa cu telecomandă nu merge, iar băieţelul aproape că plânge de necaz. O punem pe masă şi totul reintră în normal - maşina aleargă. Exact ca şi viaţa lui Robert, un copil reîntors din moarte. Copil pe care vom continua să-l ajutăm şi să-i schimbăm viaţa datorită cititorilor noştri.
"Mulţumesc că v-a păsat de mine"
Alexandru Mihai a scris primul său mesaj la laptopul primit. Revenim la cazul pe care campania "O şansă copiilor de la ţară" vi l-a adus în atenţie în urmă cu trei săptămâni. Era vorba de Alexandru Mihai (12 ani), din comuna Poiana, judeţul Dâmboviţa, un elev silitor, dar fără posibilităţi materiale. În urma apariţiei articolului în Evz, un chirurg din Cluj i-a dăruit un laptop, iar o familie din Bucureşti - mobilă, covor şi alte lucruri utile într-o casă. Alex a ţinut ca primul său mesaj trimis de pe laptop să fie către echipa campaniei noastre şi să ne arate cum este camera lui acum. "În primul rând, aş vrea să-mi cer scuze pentru faptul că nu am putut să vă trimit pozele la timp, dar nu le-am putut pune pe laptop. În al doilea rând aş vrea să vă mulţumesc pentru ajutorul şi sprijinul acordat. Mă uitam de multe ori la televizor şi vedeam cum unii copii erau ajutaţi cu ce aveau nevoie, iar eu nu credeam că voi fi ajutat vreodată. Dar cu ajutorul dumneavoastră acest lucru s-a întâmplat. Nu credeam că există atâţia oameni care dăruiesc celor care au nevoie chiar dacă nu-i cunosc sau i-au întâlnit vreodată. Vă mulţumesc că v-a păsat de mine. Cu respect, Mihai Alexandru-Valentin".