Vreți să vedeți ce înseamnă un zgomot de fond menit să acopere problemele reale ale României?

Uitați-vă câți politicieni s-au declarat îngrijorați, revoltați după declarațiile șefului Inspecției Judiciare, Lucian Netejoru, referitoare la controlul vizând dosarele DNA care vizau magistrați. Acesta a explicat că sunt dosare care vizează „deopotrivă judecători și procurori. În perioada de referință, ne referim la 1 ianuarie 2014 și până la mijlocul anului trecut – 2018, au fost 1.443 de dosare, vizând nu mai puțin de 1.962 de judecători și 845 de procurori. Aceste dosare ale DNA-ului au vizat și 13 judecători, membri sau foști membri ai CSM-ului și doi membri care erau procurori, doi membri sau foști membri ai Consiliului Superior al Magistraturii. În privința dosarelor soluționate, au fost, în ceea ce privește judecătorii, 1.208 de dosare vizând 1.604 judecători, rămânând la 30 iulie 2018 un număr de 235 de dosare nesoluționate vizând 433 de judecători”.

Te și întrebi dacă DNA-ul condus de Kovesi mai avea timp să doarmă, să mănânce, să se distreze, cu atâtea dosare pe cap. De fapt, erau garanția unor sentințe favorabile în dosarele de corupție, care acuma pică pe capete. Dar revenind la fondul problemei, nu am văzut pe nimeni indignat de ceea ce s-a spus. Liderii de partid, cu excepția lui Liviu Dragnea, au țipat despre orice altceva decât despre mașinăria infernală descrisă de Lucian Netejoru.

Știu, Dragnea este un „penal”, trebuie să facă și să dreagă, dar totuși ni se spune cu subiect și predicat, cu date clare, că avem o justiție în care amintirea Arhivei SIPA pare un desen animat față de amploarea caracatiței Coldea-Kovesi.

Pentru a construi această perdea de fum peste putreziciunea unui sistem securistoid a fost nevoie de apariția USR, un partid progresist, adică neo-marxist, o doctrină menită să acopere copilăria nefericită a liderilor. Un partid despre care se spune că este creația aripii Coldea, cuplajul făcut cu Dacian Cioloș venind ca o garanție a înțelegerii misiunii „istorice”. Având o retorică ce se mișcă între discursurile adepților lui Corneliu Zelea Codreanu și cele ale lui Karl Marx, Alianța România 2020 are șansa să devină al treilea partid. Demonstrând încă o dată că locul PRM și al partidului lui Dan Diaconescu nu poate rămâne neocupat. Iar acolo, PSD a pierdut bătălia, chiar dacă în ultima vreme a adoptat un discurs asemănător, numai că avantajul competițional al „comunicatorilor” USR tip Andrei Caramitru este greu de surmontat.

Ceea ce se vede la această oră destul de clar este competiția dintre PNL și USR. Partidul liberal are șansa ca la aceste alegeri să obțină un scor istoric, poate cel mai bun rezultat electoral din istoria partidului. Aici, Ludovic Orban are un merit de necontestat. A înțeles pericolul și sfidând logica și experiența personală a intrat pe același culoar cu USR, devenind liderul celor care protejau lupta anti-corupție. Astfel i-a luat fața lui Dan Barna, iar prezența lui Rareș Bogdan pe listă l-a eclipsat pe Dacian Cioloș.

O rețetă a succesului care mie îmi lasă un gust amar, fiind convins că liberalismul adevărat înseamnă apărarea democrației, a drepturilor și libertăților omului, demascarea ticăloșiei și pedepsirea celor care au subordonat instituțiile statului intereselor personale.

Pentru că aceasta este cea mai perversă formă de corupție, corupția puterii. Iluzia pe care Binomul Coldea-Kovesi a construit-o a fost aceea că cei care sunt alături de ei sunt eterni. Că pot rămâne în aceleași zone de putere, indiferent cine ia mai multe voturi. Cum? Simplu! Făcându-i un dosar lui Iohannis când și-a anunțat candidatura, apoi unul lui Tăriceanu, Orban , Ponta și lista poate continua.

Înțelegând realismul strategiei liberalilor, nu pot decât aștepta duminica alegerilor și rezultatul acestora. De el va depinde mult mai mult decât soarta câtorva cetățeni români care aspiră la un salariu de 8.000 de euro la Bruxelles.

 

Te-ar putea interesa și: