Pasagerii de marţi după-amiază, din „urmaşul“ acceleratului deraiat, au tăcut mai mult decât le stă în fire. Resturile nenorocirii din Valea Călugărească le-au dat fiori. Lumea - parcă dintotdeauna a Acceleratului 1661 -, oameni cu sacoşe prea mari şi prea grele, îşi caută locul prin vagoane. Sunt 72 de ore de când un alt tren cu destinaţia Iaşi pleca leneş din Gara de Nord. Acum, ca şi atunci, oamenii foşnesc pagini mari de ziar şi pagini lucioase de revistă, desfac pacheţele cu mâncare şi răsuflă sticle de apă minerală. E totuşi ceva ce-i ţine în după-amiaza asta cu ochii pe geam, neatenţi la gesturile vecinilor de banchetă, ceva care nu poate fi spus încă.
Aproape de prima oprire, în Gara de Sud a Ploieştiului, câteva femei se adună lângă uşi. Tocmai pentru că se pregătesc să coboare, una dintre ele se uită pe geam, la oamenii din compartimentul de alături, şi îndrăzneşte să spună: „Merge lumea cu trenul şi azi…“. O observaţie pe care o colegă de-a ei pare s-o găsească inutilă şi la care aruncă un zâmbet. „Păi, ce să facă?“ Coboară toate, coboară şi câţiva bărbaţi, care-şi aprind ţigările încă de pe trepte. Dezastrul, în detalii
Trenul se apropie de Valea Călugărească, şi replicile cu detalii tehnice despre accident, culese de prin ziare şi de la televizor, le iau locul celor patetice, despre condiţia umană. Vorbele reci fac să pară neobişnuit fiecare zgomot al trenului de azi: „s-a rupt osia“, „a sărit şina“, „fata era în partea asta“, „fix aşa s-a întâmplat“. „Eu aşa ceva n-am mai auzit la noi de când sunt. Şi am 60 de ani. Prin alte părţi, poate… Cu microbuzul să nu mergi, cu avionul nici atât, de-acum nici cu trenul“, înşiră o doamnă fricile călătorului de orice fel. Bărbatul de alături, cel cu detaliile tehnice, povesteşte din experienţa unui prieten care era în trenul blestemat: „A văzut deodată şina şi, cum şi-a făcut loc, i s-a dus umărul în faţă. Uite, aici s-a întâmplat, au luat aproape tot…“, şi arată pe geam câteva traverse scoase din pământ, lângă un vagon pe jumătate răsturnat. „Câţi ani avea fata, domnu’ controlor?“, îndrăzneşte femeia. „17“, răspunde scurt controlorul, iar doamna repetă grav, „17“. Mai trece un minut şi iarăşi se vorbeş te de soartă, de nenoroc, de întâmplare, în cuvinte care liniştesc. Apoi nu se mai zice nimic. „Fata n-a murit degeaba“
La întoarcere, un bătrân inginer se găseşte să explice ce n-a explicat nimeni: a murit fata, dar mulţi alţii trăiesc pentru că lucrurile s-au petrecut într-un fel anume: „Am urmărit şi eu ce s-a mai discutat şi am văzut că nimeni n-a spus că, dacă şina aceea care a intrat prin tren nu ţinea vagonul într-un plan apropiat de cel vertical, toate celelalte s-ar fi răsturnat şi ar fi fost o nenorocire şi mai mare. Fata, săraca, n-a murit degeaba…“. Dincolo de geam au rămas două vagoane care stau aproape pe verticală şi muncitori cu macarale. Aici, înăuntru, sunt oameni mulţi care merg spre Bucureşti. ANCHETĂ
Furtul de fier vechi, cauza tragediei
Tragedia de la Valea Călugărească ar putea fi cauzată de încercarea de a fura buloanele macazului - tije metalice care fac legătura între elementele dispozitivului - potrivit unor surse din Ministerul Transporturilor. Ancheta urmează să stabilească dacă este vorba despre o acţiune premeditată sau despre un banal furt de fier vechi. Comisia de anchetă a prelevat, în ultimele două zile, probe atât de la materialul rulant (locomotiva şi vagoanele Acceleratului 1661), cât şi de la macaz, urmând ca, la începutul săptămânii viitoare, pe 19 mai, să înceapă audierea persoanelor împlicate în accident.
Anchetatorii iau în calcul şi alte ipoteze - de la posibila neglijenţă în serviciu a revizorului sau conductorului trenului, la posibile defecţiuni ale locomotivei sau vagoanelor. Alexandru Noapteş, directorul general de la CFR Călători, a declarat ieri că, la trecerea acceleratului de Iaşi, macazul era întredeschis, însă a evitat să se pronunţe asupra unor cauze posibile. În ziua producerii accidentului de la Valea Călugărească, pe aceeaşi linie au circulat 13 trenuri de călători şi 8 trenuri de marfă. (Cristina Sbîrn)
LACRIMI ÎN VRANCEA
Cosmina a fost înmormântată în rochie de mireasă
Cosmina Alexandra Dimofte, tânăra de 17 ani din Focşani, care şi-a pierdut viaţa în urma deraierii acceleratului Bucureşti-Iaşi, de sâmbăta trecută, a fost condusă ieri pe ultimul drum. Sute de oameni, printre care rude, prieteni, colegi de liceu sau simpli trecători, au venit la Capela „Sfântu Nicolae“, pentru a fi alături de familia ceferistului Pavel Dimofte. Flori şi poezii de la foştii colegi de clasă
Cosmina a fost înmormântă în rochie albă, de mireasă, iar sicriul, de aceeaşi culoare, a fost purtat pe umeri de foştii ei colegi de clasă. La căpătâiul coşciugului au stat tot timpul părinţii şi sora Cosminei. Cortegiul funerar s-a oprit câteva minute în apropierea Grupului Şcolar Agricol, acolo unde foştii colegi au aşteptat-o cu flori. De altfel, conducerea liceului a suspendat ieri cursurile, pentru ca elevii să o poată conduce la groapă pe Cosmina. „Nu o să te uităm niciodată, Alexandra Cosmina. Vei rămâne în amintirea noastră aşa cum erai tu, o fată veselă, frumoasă, deşteaptă şi plină de viaţă“, a spus, cu ochii în lacrimi, diriginta Cosminei, profesoara Daniela Neacşu. Pe de altă parte, foştii colegi de clasă ai Cosminei au postat fotografii şi filmuleţe pe internet, ba chiar au compus câteva poezii prin care şi-au exprimat tristeţea. Tatăl Cosminei, Pavel Dimofte, care se ocupă de siguranţa circulaţiei feroviare, în halta Putna Seacă, a declarat că ministrul transporturilor, Ludovic Orban, i-a promis că îl va ţine la curent personal cu mersul anchetei.
Din cauza aglomeraţiei, traficul rutier pe bulevardele Cuza Vodă şi Mărăşeşti a fost deviat pe străduţe lăturalnice, până în jurul orei 14.30, când trupul neînsufleţit a fost înhumat în Cimitirul Nordic din Focşani. (Silvia Vrînceanu) MARTOR OCULAR
Fotografiile unui pasager din Acceleratul 1661 Imediat după ce s-au dezmeticit din şocul zgâlţâiturii, unii călători din Acceleratul 1661 Bucureşti-Iaşi (tren care a deraiat sâmbătă, la Valea Călugă rească, şi a provocat moartea unei fete de 17 ani) au coborât din vagoane. Unul dintre aceştia este Gabriel Panţiru, un tânăr fotograf de 27 de ani care se îndrepta spre Tecuci. El se afla în penultimul vagon când s-a produs accidentul. Gabriel Panţiru, cel care ne-a oferit fotografiile în exclusivitate, povesteşte că deraierea trenului s-a resimţit ca şi cum cineva ar fi tras semnalul de alarmă.
„Când am scos capul pe geam să văd ce s-a întâmplat, vagonul de clasa I era într-un nor de praf. Am coborât din tren, în mijlocul unor ierburi. Am fost uimit să văd că mulţi călători fotografiau şi filmau cu telefoanele mobile sau îşi sunau rudele. Nu eram cu nimic mai ciudat decât ei când am început să fotografiez“, povesteşte martorul, care avea o cameră digitală.
Şi-au acordat singuri primul ajutor
La început, călătorii au crezut că nu s-a întâmplat nimic grav. Trenul nu se răsturnase. „Nu ţipa nimeni, nu se vedea sânge. Am urcat pe un deal şi am continuat să fotografiez. Am auzit pe cineva care vorbea la 911 şi cerea să vină Salvarea. Cineva murise, iar alţii erau răniţi“, îşi aminteşte Gabriel.
După 30 de minute a sosit Salvarea. Pentru fata rănită din vagonul de clasa I nu s-a mai putut face însă nimic. „Practic, ea a murit în mâinile unui domn, despre care am aflat că era călător în acelaşi compartiment. Tot revenea la uşa vagonului şi se uita după Salvare“, spune Gabriel, care a observat că pasagerii au încercat să le acorde primul ajutor răniţilor din vagoanele deraiate. Câteva persoane erau lovite. O doamnă stătea pe un geamantan şi o altă persoană o pansa la cap. Un călător, care avea umărul dislocat, a fost şi el ajutat.
Timp de trei sferturi de oră, călătorii Acceleratului 1661 nu au ştiut ce se va întâmpla cu ei. Jandarmii nu au mai permis accesul în tren decât celor care aveau bagaje de recuperat. Oamenii au fost îndrumaţi să aştepte în Gara Valea Călugărească, aflată la aproximativ 100 de metri de locul accidentului, iar câţiva jandarmi au cărat bagajele unor doamne în vârstă.
„Spre sfârşit, a apărut şi Ludovic Orban. A dat telefoane la directorii CFR, ca să se intereseze de soarta călătorilor, pentru că oamenii erau tot mai supăraţi“, povesteşte Gabriel Panţiru. La 20.15, acceleratul 1661 a fost repus pe şine. (Dana Balan)