Copiii de la scoala din satul Ursici, judetul Hunedoara, si-au primit la sfarsitul saptamanii trecute cadourile trimise de un cititor generos din Bucuresti, care a dorit insa ca numele sa nu ii fie dat publicitatii.
Omul de afaceri a fost impresionat de povestea dascalitei Octavia Medreab si a micutilor din satul situat in Masivul Sureanu. Reporterul EVZ a preluat darurile si, cu ajutorul Jandarmeriei (care a pus la dispozitie o masina, dar si pachete pentru copii), a reusit sa ajunga duminica In satul fara curent, „cocotat” la cota 1.000.
Zapada, ca solutie salvatoare
In decembrie, cea mai abrupta portiune a drumului spre Ursici, lunga de 15 kilometri, a fost acoperita de poduri de gheata, in sat nu s-a putut urca deloc, doar pe jos, asa ca darurile facute de cititorii EVZ nu au putut ajunge la distinatari de Craciun, cum ar fi fost ideal.
Zapada de la Inceputul anului a acoperit Insa gheata, iar drumul a devenit cat de cat practicabil. Atat Octavia Medrea - dascalita de doar 20 de ani care a acceptat sa vina la Ursici pentru a-si face meseria, cu toate ca aici traiul este mult mai greu decat In orice alt sat, dar si cei cinci copii care fac si cate o ora de mers pe jos pana la scoala, merita efortul. La fel s-a gandit si omul de afaceri din Bucuresti, care a trimis scolii o tabla noua si cate un ghiozdan nou, burdusit cu rechizite. Tabla trebuie sa o Inlocuiasca pe cea veche de mai bine de 20 de ani, si pe care micutii nu vedeau mare lucru atunci cand era proaspat stearsa cu buretele ud. In plus, fiecare elev a primit cate un ghiozdan burdusit cu rechizite.
Primele la desenat Blocurile de desen si cariocile gasite In plasutele de cadouri trimise de jandarmii hunedoreni au fost si ele la mare pret. Cu toate ca darurile au ajuns duminica In sat, surorile Ionela si Mariana Toncea au vrut sa le primeasca direct de la curierii Mosului, asa ca s-au prezentat la scoala. Asezate cuminti In bancuta clasei cat o odaie simpla de casa veche, cele doua fetite n-au scos niciun sunet. In ochii lor se citea Insa un soi de uimire Imbinata cu bucurie la vederea fiecarui obiect scos din ghiozdan. Blocurile de desen aduse de jandarmi au fost puse repede la lucru. In timp ce Octavia isi monta tabla cea noua (de care s-a bucurat nespus), Ionela si Mariana s-au si pus pe desenat, fara sa le treaca insa timiditatea. „Mie-mi place sa desenez flori. Acuma vreau sa fac una cu carioca asta vanata”, spune intr-un tarziu Mariana. Pentru ea, albastrul Inchis Inseamna „vanat”. Isi permite Insa orice greseala, pentru ca este doar „o jumatate de elev”. Are doar „cinci ani si 20 de kilograme”. Toamna trecuta si-a insotit sora Intr-o zi de scoala, a prins repede „drag de donsoara Invatatoare”, iar de atunci n-a mai lipsit de la scoala decat de trei ori. Dupa aproape un ceas de desenat, Ionela (8 ani), a insistat sa-si duca singura ghiozdanul cel nou. Mariana nu s-a lasat nici ea si s-a aruncat rapid Intre bretelele micului rucsac, insistand sa-l duca macar pana la iesirea din curtea scolii.
„Eu am avut o singura pretentie de la parintii copiilor: stiloul. Atat! In rest, fiecare elev de-al meu s-a prezentat la scoala cu rechizitele minime necesare. Darurile primite acum Insa i-au Incantat de-a dreptul. La fel de Incantata sunt si eu, pentru ca nu mai trebuie sa ne chinuim cu acea tabla neagra si veche, iar acum avem una alba pe care scriem cu markerul”, spune bucuroasa Octavia. Pentru ea urmeaza inca trei luni de iarna, timp in care va sta in odaia alaturata clasei, tot la lumina becului de far auto (conectat la o baterie Incarcata de un generator pe benzina cumparat de tatal ei), va coborI acasa, la Simeria Veche, o data la doua-trei saptamani si, atunci cand nu va fi ocupata cu orele ori cu taiatul lemnelor, isi va mai omorI timpul cu un minitelevizor de masina, cadoul ei favorit primit de Craciun.
PE SCURT
Scoala de pe culmea muntelui
Ursici este un sat cu 20 de familii. Oamenii de aici traiesc doar de pe urma animalelor pe care le cresc. Satul este neelectrificat, cu toate ca, in 2003, Primaria Bosorod Intocmise un proiect In acest sens. Intre timp, societatea Electrica a fost privatizata, iar noul proprietar – ENEL, nu mai investeste in retele pentru comunitatile foarte mici. La scoala din Ursici au stat mai mult de doi ani doar doi dascali care locuiau in sat. In rest, fiecare invatator care a venit aici a plecat cat a putut de repede, pentru ca nimanui nu-i este comod sa stea la lumina lampii cu petrol, la aproape 50 de kilometri distanta de, Calan, cel mai apropiat oras.