Budele de lux ale Capitalei. Cum se plăteşte chirie pentru un WC cât pentru un apartament de lux

Budele de lux ale Capitalei. Cum se plăteşte chirie pentru un WC cât pentru un apartament de lux

Pentru fiecare WC public automat se achită lunar aproximativ 1.100 de euro din banii bucureştenilor. Ele sunt rar folosite, nu au hârtie igenică şi, de multe ori, sunt insalubre.

Pe străzile Capitalei, în zonele cele mai aglomerate, au fost montate toalete la care uşa se deschide singură, iar, după ce sunt folosite, se spală automat. Numai că sunt foarte rar folosite, iar multă lume nu intră în ele de frică să nu rămână blocate. Cert este că Municipalitatea plăteşte chirie pentru un astfel de WC ca şi cum ar fi închiriat un apartament de patru sau trei camere situat în zona de nord a Capitalei sau în zona Floreasca, potrivit preţurilor practicate pe piaţa liberă de agenţi imobiliari pentru închirierea lunară unui apartament considerat de lux. Afaceri cu iz politic Concret, Municipalitatea a încheiat un contract pentru montarea a 44 de toalete în zonele centrale şi aglomerate ale Capitalei, ca de exemplu Piaţa Victoriei şi în marile parcuri. Cert este că 41 de toalete sunt deja funcţionale în mare parte a timpului, iar restul de trei ar urma să fie racordate la utilităţi, susţin reprezentanţii Primăriei Capitalei. Potrivit datelor obţinute de EVZ, pentru închirierea unei astfel de toalete Municipalitatea plăteşte 166 de lei pe zi, adică aproximativ 36,8 euro. Un simplu calcul arată că din vistieria Primăriei se achită lunar aproximativ 1.100 de euro drept chirie. Municipalitatea a închiriat toaletele de la compania Comex Rom SRL, firma avându-l ca principal acţionar pe Andrei Popovici, despre care presa a scris că ar fi un apropiat al omului de afaceri francez Pascal Schaller, cumnatul senatorului PSD Miron Mitrea. Oamenii spun că noile WC-uri sunt mai curate, dar nu sunt dotate cu hârtie tot timpul, iar câteodată sunt nefuncţionale. Bucureştenii: Costul este exagerat Dacă te apucă cumva vreo nevoie firească, ai de ales între multitudinea de WC-uri mobile, de plastic, amplasate te miri unde şi mai modernele "Toalete Automate Racordabile", instalate în doar 41 de puncte fixe din Capitală. Videanu a pus prima toaletă La budele de plastic verde, iarna îţi îngheaţă dosul, dacă ai curajul să te aşezi pe insalubrul "tron", iar vara te poţi uşura acompaniat de bâzâitul muştelor. Hârtia necesară acestei intime operaţiuni a rămas doar un deziderat pentru bucureşteni, în al doilea deceniu al secolului XXI. Este cam la fel ca în istoricele WC-uri subterane comuniste, unde dădeai un leu unei îngrijitoare pentru 20 de centimetri de hârtie igienică şi aşezat pe vine asupra budei turceşti avea acces, pe uşa pe care n-aveai cum să o eviţi, la o bază de date satisfăcătoare a tuturor perverşilor din Capitală. Teoretic, modernele "Toalete Automate Racordabile", din care primul exemplar a fost plantat de Videanu la sfârşitul mandatului său, lângă poşta Vitan, în dreptul Casei de Pensii, sunt astăzi o "familie" răspândită în diverse puncte nodale ale Bucureştiului. Metehnele româneşti au rămas, însă, cam tot alea. Hârtia igienică când este, când nu este, apa la fel, iar colacul de plastic, aferent fiecărei "umblători", lipseşte peste tot. "Eroare, lipsă apă" Într-un turneu de evaluare al celor mai moderne bude bucureştene am încercat să aflăm părerea utilizatorilor acestora. Primul WC vizitat a fost cel de la intrarea în parcul Herăstrău dinspre Piaţa Charles de Gaulle. Culmea, chiar aveam nevoie. A trebuit să ne ţinem pofta în cui, întrucât pe display-ul de lângă butonul care îţi permite intrarea în locul unde şi regii merg pe jos scria un anunţ dezmăgitor: "Eroare, lipsă apă". Aveam de ales între o aşteptare care tindea să devină chinuitoare şi boscheţii din jur. Am ales o deplasare până la o budă similară de lângă Pavilionul H, tot din Herăstrău. WC-ul era funcţional şi problema s-a rezolvat. Noroc că era o nevoie mică. Nu de alta, dar o aşezare cu posteriorul pe faianţa rece şi umedă de la dezinfectant îţi provoacă o reacţie verbală care ar face să roşească până şi un interlop cu ştate vechi. O puştoaică de 26 de ani, Elena Buzoianu, este mai împăciuitoare: "Am folosit-o! Se curăţă singură, are săpun lichid şi hârtie! Dar costul e clar exagerat!". La piaţa Presei, WC-ul cu pricina e în revizie. Un meseriaş trebăluieşte la nişte rulmenţi uzaţi, spre disperarea câtorva "nevoiaşi". La întrebarea de ce nu sunt colace de WC pe closet, meşterul e sincer: "Întrebaţi la firmă!". Chioşcarul care vinde ţigări şi tot felul de nimicuri în staţia liniei 131 din Piaţa Presei e detaşat de problemă: "Io n-am treabă, că mă duc să fac înăuntru, în restaurant, că ţinem de el. Da’ buda asta a salvat mulţi oameni! Contează mult dacă te apucă vreo problemă p-aici"! Satisfacţii pentru "nevoi" personale Vânzătoarea de bilete de autobuz, Cornelia Vasile, de 35 de ani, care lucrează la una din gherelete din Piaţa Presei Libere este tare mulţumită: "E singurul loc unde pot merge la toaletă. Ar trebui să fie câte una lângă fiecare tonetă RATB! Într- adevăr, costă prea mult, da’ e o necesitate!". Ultimul punct de pe traseu a fost vespasiana automatizată de la intrarea în parcul Cişmigiu, dinspre clădirea veche a Primăriei Capitalei. Aici chiar se făcuse coadă, că Viorel Dianu, un electronist de 54 de ani, a zăbovit cam multişor în cabina respectivă. "Un colac nu poate să stea într-un WC public că se suie omu’ cu picioarele pe el. Altfel e ca acasă, ai apă caldă, apă rece, hârtie şi săpun lichid!", e satisfăcut, la propriu omul. Se schimbă însă la faţă când află că Primăria dă 166 de lei pe zi ca să-şi facă el nevoile. Îl completează Petre Percu (foto), fost poliţist, acum pensionar: "1.100 de euro pe lună e enorm! Poate pe an ar fi mai potrivit. Io folosesc des toaletele publice că, la 60 de ani, nevoile sunt mai mari şi mai dese... Şi nici prea curate nu sunt. Uneori sunt înfundate. Boschetarii lasă mizerie!". La privata similară din parcul Grădina Icoanei, inginerul George Mingheraş (48 de ani) pune punctul "i": "Este o cabină performantă! Cele de plastic necesită multă întreţinere. Aici nu e cazul... Numai că în Germania ai şi colac care ţi se spală, se dezinfectează, şi e acoperit cu un material igienic de unică folosinţă... Sunt oameni grei în spatele acestei afaceri. Există un interes privat din parte oficialilor, în speţă Oprescu!".