Pugilistul Georgian Popescu a pierdut ieri în sferturile de finală ale competiţiei olimpice de box, categoria 60 de kilograme.
El a ratat calificarea în semifinale, care i-ar fi garantat cel puţin medalia de bronz. Popescu a clacat în faţa unuia dintre favoriţii turneului, cubanezul Yordenis Ugas, care l-a învins cu 11-7. După prima repriză, compatriotul lui Castro avea deja 4-1. Au urmat trei reprize în care Popescu a atacat, Ugas (care în 2005 a ieşit campion mondial chiar în China!) i-a aşteptat greşelile, ele au venit şi scorul a luat proporţii. În ultima rundă, Georgian a boxat cu inima şi a redus din handicap, cubanezul terminând partida cu avertisment pentru ţineri repetate. Era epuizat.
„Reuşisem să-l înmoi“ Când a ajuns la zona mixtă, românul plângea: „Îmi pare rău că am dezamăgit românii... Am fost atât de aproape de o medalie! Le mulţumesc tuturor celor care m-au susţinut, care m-au antrenat. M-am dezamăgit mai ales pe mine. Am dat cu piciorul muncii de atâţia ani. Numai eu ştiu cât m-am chinuit...“.
Ploieşteanul nu ştie dacă va mai continua la amatori: „Tot box o să fac, nu plec eu din sală, pentru că ea mi-a dat tot, nu o să muşc mâna care mi-a dat să mănânc“. Ţârul de 60 de kilograme din faţa noastră e lac de sudoare, lacrimile îi inundă costumul albastru. Un dur cu nasul zgâriat, care plânge ca un copil: „Credeţi-mă, am dat tot, tot ce am putut! Am intrat cu gândul să câştig. Pe final, cubanezul nu mai putea. N-a fost mai bun ca mine, dar am făcut greşeli... Reuşisem să-l înmoi, dacă mai dura lupta, îl băteam“.
Georgian parcă nu mai e omul care acum câteva zile se plimba cu bicicleta prin Satul Olimpic, se hârjonea cu Ionuţ Gheorghe, râdea când i se spunea că e slab ca un schelet (chinuitoarele cântare...) şi se văita de fusul orar imposibil din China: „Mă culc numai pe la două noaptea!“.
Boxul românesc pleacă, în consecinţă, fără nicio medalie de la Jocurile Olimpice, după ce Ionuţ Gheorghe, laureat cu bronz la Atena, a fost eliminat în optimile de finală la categoria 64 de kilograme. Un bilanţ trist, la fel cum arată şi cel al altor discipline tricolore cândva pline de viaţă, forţă şi valoare.
Corespondenţă din Beijing