Borcanul cu otravă. Viața la Curte
Editura Evenimentul si Capital

Borcanul cu otravă. Viața la Curte

Autor: | | 2 Comentarii | 5235 Vizualizari


Lilica nu era o femeie prea bisericoasă. Ba, chiar îl lua la rost pe Dumnezeu ori de câte ori ceva nu-i mergea bine. Toată noaptea s-a perpelit gândindu-se cum să facă să-și vadă fetele fericite. Necuratul îi dădea târcoale, dar măcar venea cu soluții concrete. Trebuia să o scape pe Elena de bărbatu-său, iar pe Geta de copilul din burtă.

- Auzi, Eleno, cum te mai înțelegi cu nenorocitul de bărbatu-tău? a întrebat-o peste câteva zile. - De parcă n-ai ști. Mi s-a urât de viață lângă el. Uite în ce hal am ajuns. Bea ca porcul toată ziua și n-aduce niciun ban în casă. De ce naiba nu te-am ascultat când mi-ai zis să nu-l iau? - Hai, lasă, fata mea, nu te mai văita, că ți-oi da eu ajutor. Uite, ia aici borcanul ăsta și îi dai nemernicului câte o lingură în fiecare zi în mâncare. O să-l potolească. - Ce-i asta, mamă? - Tu taci și lasă-te pe mâna mea.

Elena a luat borcanul fără să mai comenteze. După nici două săptămâni, bărbatu-său arăta ca un mort scăpat din groapă. Tușea a colivă și parastas, de ziceai că zilele i-au ajuns la fundul sacului. Dar măcar nu-și mai bătea nevasta. A venit apoi rândul să se ocupe de problema Getei. Geto, trebuie să scapi de copil că deja se vede. Ia și bea din borcanul ăsta deseară și mâine dimineață. Fata nu prea voia, dar parcă putea să-i spună nu maică-sii? Până la urmă, avea și ea dreptate – dracu’ o mai lua cu un copil agățat de fuste. E miezul nopții. Bărbatul Elenei s-a dat jos din pat, gândind că i-a sunat ceasul. De două zile vomita venin verde.

- Femeie, cheamă salvarea că mor.

Elena a sărit speriată. Ce naiba pusese maică-sa în borcanul ăla? Până a ajuns salvarea, omul trecuse la cele sfinte. Femeia se grăbise să arunce otrava cu care, fără să vrea, își omorâse bărbatul. În urma autopsiei s-a constatat că mortul suferise o insuficiență multiplă de organe ca urmare a ingerinței de substanțe cu potențial toxic ridicat. Toți ochii arătau spre nevastă. Sigur ea era vinovată. La ce bătăi îndurase, fapta ei avea o oarecare justificare. O dubă a poliției a luat-o pe sus și a dus-o la județ. Acolo a fost percheziționată, analizată, fotografită, interogată.

- Dacă nu aveți avocat vă vom da unul din oficiu. Doriți să anunțăm pe cineva din familie ? - Pe mama.

În timpul ăsta Geta nu se simțea nici ea prea bine. După ce înghițise ce-i dăduse maică-sa, în loc să scape de copil, era la un pas să se lepede de viață. A ajuns la spital în comă și cu o hemoragie internă severă. Trei zile a bolit și în a patra a murit. Trupul ei rece servea drept cavou și pentru sufletul nenăscut care-și dăduse sfârșitul odată cu ea. Moartea ei era una suspectă, iar medicii au anunțat parchetul. Geta murise în urma otrăvirii cu o substanță încă neindetificată. Cercul suspecților era destul de restrâns. Fie a încercat să se sinucidă, fie tatăl copilului a vrut să scape de amândoi. Moartea Getei a răscolit tot satul. Lumea îl bănuia pe Tudor, șoferul primarului. Prea era un afemeiat care își bătea joc de toate fetele. Bărbatul a fost audiat cinci ore. Nu știa nimic. L-au lăsat să plece. Lilica a cerut procurorului să îl cheme și pe secretarul primăriei. Între timp Elena fusese arestată preventiv. Plânsese mult în fața judecătorului, dar nu suflase o vorbă despre maică-sa. Vă mai amintiți de Zoltan, bărbatul cel de-al doilea al Lilicăi? Deși navea dovezi, omul își bănuia nevasta. Femeia asta era diabolică.

- Lilico, tu ai omorât-o pe Geta. Sunt sigur. - Esti nebun? Cum să-mi omor copilul ? - Mă minți, știu că tu ai fost. Ca să o scapi de copil ai omorât-o. - Ești un prost, mă. Ar fi bine să taci. - Dar pe bărbatul Elenei cine l-a otrăvit? - Da’ ce, eu stau cu ei în casă? De unde să știu? Ei, asta-i! - Te bate ăl de sus, femeie. Elena e la pușcărie din cauza ta și Geta e sub pământ. - Nu te lua cu mine, Zoltane, că o să-ți pară rau, auzi?

Probele împotriva Elenei erau clare. Femeia recunoscuse totul - în urma bătăilor primite hotărâse să facă ceva să-și potolească bărbatul. Numai că nu respectase doza și uite așa îl omorâse. Se căia, dar ce mai era de făcut? Lilica o vizita la pușcărie și o îmbărbăta :

- Fă, proasto, de ce dracu’ nu m-ai ascultat? Ți-am spus să-i pui o linguriță, nu să-l îneci în otravă. - Asta e mamă, e vina mea. Stai liniștită că nu zic nimic. - Păi, ce să zici, mai dau eu pe la tine la pușcărie, ce crezi?

Prima instanță a condamnat-o la nouă ani de pușcărie. Puțin, spunea lumea. Lilica era mulțimită. Se așteptase la mai mult. Într-o dimineață de noiembrie, la sediul parchetului județean s-a prezentat un cetățean român, de etnie maghiară, care putea oferi informații despre două cazuri de omor. Era Zoltan. Dovezi avea destule...

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 2 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate