Am mai scris asta, acu' şase ani, da' povestea merită reluată şi adăugită. La 24 de ani, heterosexual şi becher, cu oarece bănuţi în buzunar, paraşutat în cel mai important port al Indiei, ce bărbat n-ar testa kama-sutra-ul curvelor hinduse. Totuşi, mi-a luat ceva timp să mă hotăresc. Mai exact, vreo trei ore petrecute la Seaman’s Club-ul din apropiere de Colaba Street, „Magherul” Bombayului. După niscaiva beri – botezate, nu'ş de ce, „Hamburg” – şi alune îmbrăcate în sare şi chilli, cheful a venit, mai cu seamă că ofiţerul II mecanic, un brăilean beţiv, a venit cu ideea să mergem la o babardeală colectivă.

La noi, atunci ca şi acum, noţiunea de bordel e percepută ca un arhaism interbelic. Până şi pronunţarea cuvântului îţi pare, oarecum, indecentă. Am ajuns la „69 Nr. House”, exact lângă alt tractir celebru printre marinari: „Seven-eleven”. Aşa am cunoscut-o pe Indira, din Bangalore.

Ca un puşti tâmpit, fără prezervativ

Ca să mergi la curve, mai întâi te-mbeţi! Când am ajuns în prima mea casă de toleranţă, n-a fost deloc ca în filme. S-a întâmplat, cum am spus, la Bombay, în ianuarie 1994. Atunci, încă, mai aveam Flotă. Eram reporter tot la Evenimentului zilei, cu carnet de marinar în regulă, îmbarcat pe cargoul Snagov, o râie de 4.800 TDW, de 20 de ani vechime. Ne târâsem, prin Mediterana, din Constanţa până la Sete, lângă Marsilia, apoi la Genova, ca să acostăm, după un Crăciun în Marea Roşie şi un Revelion petrecut în Golful Aden – între insula Socotra şi coasta Yemenului, la travers de Mukalla – fix în Victoria’s Dock, unul din cele trei docuri ale actualului port Mumbai, fost Bombay. Am stat acolo 40 de zile. Cât postul Crăciunului! Am ajuns să ştiu centrul metropolei indiene mai bine ca Piteştiul. La fel, m-au cunoscut şi curvele. Mai mult beat.

18 dolari noaptea la un bordel „cinstit”

Taximetristul ne-a lăsat în faţa unei clădiri cu două etaje pe care trebuiau puse nu una, ci vreo trei „buline roşii”. Nici nu ne-am dat bine jos din taxi-ul antebelic că ne-am trezit înconjuraţi de homleşii indieni. Şansa să scapi de asediul cerşetorilor indieni e un ton agresiv şi un răcnet pe care l-am învăţat repede: „Cialo!”. Adică: „Valea!”. Am rezolvat. Urcăm o scară abruptă, îngustă de maxim de maxim 50 de centimetri. Grăsanu' care era cu mine, la un un chintal jumate, e prins ca-n strungă. Sus, la unu, era „salonul de primire”. Matroana, zisă Mama-San, o băbătie ce părea că-i moartă, da’ încă nu aflase, a etalat un zâmbet larg pe gingiile ştirbe. Mai avea un singur incisiv. Mai că ne-a îmbrâncit pe nişte canapele care, dacă ar putea povesti ce au văzut, ar ieşi de un hard-porno. Negocierea a fost simplă. Echivalentul în rupii indiene a 18 dolari americani pentru o noapte întreagă. Ne-a tăiat chiar şi chitanţă, başca bon fiscal, decontat ulterior la ziar, de Ion Cristoiu, pe post de fax! Scump, da’ zicea că merită! Apoi, a început defilarea. Au intrat, ca la târg, curvele.

„Să ai presiune la presetupă!”

Noi eram patru şi ele cam două duzini. Toate îmbrăcate în sari-uri lungi, până la podea. Nici chip să le evaluezi altfel. Se fereau să le atingi de parcă erau fete mari. Mă rog, s-a lăsat cu dans pe mese, până, ca la loterie, am ales fiecare ce fată i s-a părut mai ofertantă. La etajul doi, ca un soi de celule, pe stânga şi pe dreapta, nişte cămăruţe cu uşi culisabile şi pereţii dinspre hol din carton presat. Ici, colo, se auzeau zgomote specifice. Indira mă împinge într-un „bungalou”. „Să ai presiune la presetupă!”, râde borţosul din Brăila. Mi se uscase gura. Fătuca, miniaturală, mă împinge şi trage „glasvandul”. Tot spaţiul era ocupat de pat, în afară de un lighean şi un ulcior metalic plin cu apă. În limba gimnastică, îmi spune că ea e Indira. Mă spală cu un burete, atentă, peste tot. La final, repetă ritualul pe ea. Insistă să o privesc. Îmi arată şi un carneţel cu ştampile şi parafe. „Condicuţa” ei. Se distinge clar sintagma „Wasserman-Negativ”. Adică n-are sifilis.

„Whisky, no good for you!”

Alcoolul, emoţia şi oboseala mă duc la un traumatizant rateu pentru amorul meu propriu. Indira îmi face cu degetul, supărată, şi pronunţă cu accent de Bollywood: „Whisky no good for you!”. Îmi arată o poză polaroid în care ţine în braţe o fetiţă de doi-trei anişori. Înţeleg că e fică-sa, din Bangalore, un oraş din mijlocul subcontinentului indian. Brusc, constată că s-a îndepărtat de la „treabă”. Când vede că n-are succes cu beţivul de mine, renunţă la „căciuliţă”. Rezultatul, miraculos! Când am plecat, dimineaţa, mi-a zis că mă aşteaptă iar.

De ce n-o să-l uit pe secundul de pe cargoul „Snagov”

Ajuns la vapor, am căzut la pat, ca după o zi la coasă. Seara, când mi-am dat seama ce-am făcut, am intrat în panică. M-am uitat în chiloţi până m-a luat ameţeala. Mi-era ruşine să întreb pe cineva, ceva. Zece ani m-am tot frământat de n-oi fi luat SIDA. Primejdia imediată era, în schimb, alta; banalul sculament. Într-un târziu, l-am abordat pe secund, un tulcean pe nume Ionel Gropineanu. M-a ascultat grav şi mi-a dat o sticluţă cu care să mă dau prin zonele cu pricina. L-am ascultat ca pe un înger păzitor. La atingerea pielii sensibile, de pe avuţia personală, cu acel lichid incolor, am crezut că mi-a tras cineva un şut în vintre. Săream prin cabină ca un broscoi la rut! Era o soluţie pe bază de alcool aproape pur. Cre' că era alcool boricat. Dimineaţa, secundul m-a întrebat, zâmbind parşiv, dacă nu mai vreau o doză. N-o să-l uit toată viaţa.

Bătaia din SOS

Da' n-a durat decât o săptămână până la repetarea experienţei. Numai că nu la bordel, ci la hotel. Faza a început pe Colaba Street, artera principală a Bombay-ului, cum îi spuneau englezii, mai nou Mumbay. Mă plimbam io p-acolo, aiurea-n tramvai, printre jdemiile de tarabe ale vânzătorilor ambulanţi de te miri ce când, de pe partea ailăltă a străzii am auzit un „Băga-mi-aş p…!”, ca pe la Poarta 1 a portului Constanţa. Erau băieţii de pe cargoul de 8700 TDW Căciulata care ancoraseră şi ei fix lângă dana noastră. M-am împrietenit repede cu secundul cu care, seara, m-am dus să mă îmbăt la o discotecă pe nume SOS, de lângă „Lion Gate”, una din intrările în port. Când tocmai ne drojdisem bine, la masă cu două panarame nepaleze, a început o bătaie în SOS ca-n „Şapte păcate”. Zburau sticlele şi scaunele pe lângă noi ca obuzele la Mărăşeşti. Se luaseră la tăvăleală, de la curve, evident, nişte marinari ucraineni cu nişte filipinezi. Când am auzit sirenele poliţiei ne-am tirat, urgent, cu tot cu borfetele după noi. Numa' o noapte într-un arest indian nu-mi doream pe inventar.

O curvă cinstită

Am ajuns într-un hotel care la noi n-ar primi nici o stea. Singurul avantaj era că avea un „Fute-Vânt” baban deasupra patului. Adică un ventilator. Camera costa zece dolari pe noapte şi gagicile alţi zece cocari. Cu doi marafeţi mai mult ca la bordel da', barem, aveai şi duş. Well, n-am plătit io, că a făcut cinste secundul de pe Căciulata, care tocmai făcuse nişte lovele din nişte amaraje la negru. Numa' că, atunci când m-am trezit, fata din Khatmandu se sublimase. M-am repezit la nădragii atârnaţi pe cuier. Îi ţin minte şi acu'. Erau dintr-un velur de culoare bej. În buzunarul din spate, într-o tabacheră de ţigări de foi, luată de la Genova, aveam fo 300 de dolari. Cam toţi banii mei. Am răsuflat uşurat. Erau acolo. Nepaleza, curvă cinstită, nu mă buzunărise, cum mi s-a întâmplat, ani mai târziu cu curvele din Odesa. Am avut noroc.

 

Te-ar putea interesa și: