În timp ce privea o echipă de muncitori instalând panouri de sticlă, i-au venit brusc în minte – în mod critic, toate implicaţiile ieşirii din Uniunea Europeană şi din fluxul liber de bunuri, servicii şi persoane. „Tocmai l-a adus acasă”, şi-a amintit despre subcontractant mai târziu Ellis, directorul regional al BAM Construct UK, responsabil de proiect.

„Este o companie italiană cu forţă de muncă majoritar românească, condusă de un manager de locaţie portughez – şi ei desfăşoară o muncă perfect profesională”. Preocuparea pentru furnizarea unei astfel de forţe de muncă ţinteşte în inima celei mai recente enigme privind Brexit a premierului Boris Johnson: cum să livreze proiecte de infrastructură mari în regiunile care au cea mai mare nevoie de ele, dar unde oamenii au votat efectiv pentru închiderea uşilor pentru mulţi dintre lucrători care realizează aceste proiecte.

Ministrul de Interne, Priti Patel, califică noua politică de imigraţie post-Brexit a Regatului, care a fost anunţată marţi, ca pe un sistem „ferm şi corect”. Utilizează un scor pentru a se asigura că majoritatea oamenilor care vin în ţară sunt lucrători cu înaltă calificare. Acest lucru va reduce, de asemenea, dependenţa industriilor precum construcţiile de ceea ce guvernul numeşte „forţa de muncă ieftină”.

Problema pentru cineva ca Ellis, cu o forţă de muncă europeană multiculturală, este că 70% dintre lucrătorii UE aflaţi în prezent în Regatul Unit nu ar face faţă regulilor, care vor intra în vigoare la 1 ianuarie 2021. „Angajatorii vor fi nevoiţi să se adapteze”, a spus Home Office.

După ani de scleroză politică, un Parlament blocat şi mai multe hotărâri judecătoreşti, Johnson a câştigat un mandat reînnoit din partea alegătorilor, în decembrie, pentru a transforma Brexit în realitate. El a respectat în mod corespunzător termenul de 31 ianuarie, cu un acord de tranziţie până anul viitor, în timp ce încearcă să încheie un acord comercial.

Acum, este îndeplinirea obiectivului său este a readuce Marea Britanie în avangarda puterii economice, care se confruntă cu un set cu totul nou de provocări potenţial ireconciliabile. În Birmingham, al doilea oraş ca mărime din Regat, Ellis vorbea a doua zi după ce Johnson a parafat unul dintre cele mai mari proiecte de infrastructură din Europa din această lună, aşa-numita legătură feroviară HS2 de mare viteză, care se conectează cu Londra şi, mai târziu, cu Manchester.

Johnson a lăudat traseul ca pe o modalitate de conectare a comunităţilor „rămase în urmă” din nord şi zonele de mijloc cu centrul bogăţiei din sud. A fost controversat, chiar şi membrii conservatorilor au pus sub semnul întrebării costurile care ar putea ajunge la peste 100 de miliarde de lire sterline (129 miliarde de dolari).

Bugetul guvernului, programat pentru 11 martie, este de aşteptat să anunţe cheltuieli suplimentare pentru a răsplăti fostele centre industriale unde Johnson i-a convins pe alegători să sprijine partidul lui, unii pentru prima dată de la cel de-al doilea Război Mondial.

Dar regenerarea regiunilor întregi necesită forţă de muncă şi o mare parte a celei din Marea Britanie provine din blocul pe care tocmai l-a părăsit. Ba mai mult, proiecte uriaşe, precum legăturile feroviare de mai multe miliarde, ar putea drena resursele de forţă de muncă de la proiecte mai mici din zonele din jurul marilor oraşe, care au îmbrăţişat Brexit ca pe un strigăt de ajutor.

CONTINUAREA ARTICOLULUI IN PAGINA URMATOARE