Europenii dornici de turism autentic vor fi invitaţi în această vară să viziteze „partea nevăzută a frumuseţilor patriei“, castelele părăsite din Banat.
Această iniţiativă inedită vine din partea societăţii civile din Timişoara, prin organizaţia „Atelierul civic Aeriergarda“. Programul de promovare a turismului în vestul României a pornit de la profesorul universitar timişorean Daniel Vighi.
„Vrem să promovăm ceva ce avem şi este unic în lume. Nimeni în lumea asta nu are castele în ruină, de care să nu le pese. Aşa că vrem să ne lăudăm cu ele, cu castelele pline de bălării şi urzici, cu parcurile lor englezeşti prin care pasc gâştele ţăranilor.
Ceea ce le oferim noi turiştilor străini sunt excursii într-o Românie autentică, în care primează sărăcia şi ruinele, nu într-una falsificată cu imagini-ţintă din birou“, explică Daniel Vighi. Pentru buna desfăşurare a proiectului, iniţiatorii au identificat deja câţiva tour-operatori, care să promoveze acest tip nou de excursii în străinătate. Cei vizaţi sunt în special turiştii din Germania şi Austria. Degradarea, la ea acasă Miza acestui program, spune Vighi, este ca în câţiva ani proprietarii castelelor să fie conştienţ i şi convinşi că acestea trebuie să fie renovate şi consolidate. În plus, el atrage atenţia asupra pericolului care vine din partea presiunilor pieţei imobiliare.
„Din totalul de castele şi conace din judeţ, nu avem niciunul care să fie complet renovat. Ele sunt într-un stadiu de degradare, în procente cuprinse între 50 şi 70 la sută. La Foeni, de exemplu, castelul a fost distrus de primărie, care l-a dotat cu termopane. La Carani, castelul de secol XVIII, care aparţine unui om de afaceri, este lăsat să se degradeze. S-a ajuns în această situa- ţie din cauza faptului că terenul de sub aceste domenii are o valoare foarte mare pe piaţa imobiliară, iar cei care le deţin nu se interesează de valoarea lor patrimonială, ci de cea a pământului“, mai spune Vighi.
BLOGGER
Campanie on-line
Din primele constatări reiese că, pe lângă lista oficială a monumentelor, aşa cum este aceasta disponibilă în documentele Ministerului Culturii şi Cultelor, mai există numeroase altele, cu o vechime de sute de ani. Acestea nu au fost luate în seamă până acum, deşi au o certă valoare istorică.