Acuzațiile DNA în ceea ce o privește pe judecătoarea Gabriela Bîrsan au fost, în esență, că ar fi dispus de zece ori suspendarea unei cauze în favoarea unei firme, în schimbul primirii unor foloase, dar procurorii nu au mers mai departe și nu au mai arătat cum s-au petrecut faptele, așa că rechizitoriul a fost desființat în instanță.

Judecătorii care au studiat dosarul au constatat că în loc de zece decizii succesive de suspendare (n.r. – așa cum susținea DNA) judecătoarea Bîrsan a pronunțat, de fapt, una singură – iar prin aceasta din urmă firma n-a fost favorizată în niciun mod. De aceea, judecătorii califică susținerile procurorilor DNA din rechizitoriu drept „afirmații grave, nesusținute de probe”, „afirmații lipsite de orice fundament probator” sau chiar „simple speculații”.

„Modalitatea în care judecătorul interpretează și aplică legea într-o anumită cauză nu este susceptibilă de cenzurare decât în sistemul căilor de atac. Organul de urmărire penală nu are atribuții de control a soluțiilor pronunțate de judecătorși nu se poate substitui instanței de control ierarhic.

Cenzurarea unei hotărâri judecătorești pe calea unei anchete penale desfășurată împotriva judecătorului reprezintă o încălcare a principiului independenței judecătorești. Ceea ce trebuie precizat este că hotărârea judecătorească, în sine, nu poate constitui temei al angajării răspunderii penale. Legalitatea și temeinicia soluțiilor pronunțate de judecători nu pot fi analizate în cadrul unei cercetări penale”, se arată în motivarea deciziei de achitare a judecătoarei Gabriela Bîrsan.

 

Reacția CSM: Judecătorul interpretează și aplică legea

Consiliul Superior al Magistraturii a reacționat imediat după decizia de achitare a judecătoarei Gabriela Bîrsan și a altor trei colegi magistrați: „Fără a nega îndrituirea organelor de urmărire penală în aprecierea oportunităţii de identificare a faptelor prevăzute şi pedepsite de legea penală, cercetare şi tragere la răspundere a autorilor, Secţia pentru judecători atrage atenţia asupra faptului că interpretarea şi aplicarea legii la un caz concret, stabilirea situaţiei de fapt, aprecierea asupra probelor, susţinerilor şi cererilor formulate, constituie atributul activităţii de judecată, regula fiind că modalitatea în care judecătorul interpretează şi aplică legea într-o cauză nu este susceptibilă de cenzurare decât în cadrul căilor de atac”, precizează CSM, în comunicat.

 

Te-ar putea interesa și: