BICHIR: Noul Saigon

Imi place la "nebunie" cand ploua in Bucuresti.

Toti soferii de duminica simt nevoia sa-si scoata masinile din parcare, cu care, fie vorba intre noi, nu circula decat o data pe luna, cand se duc la socri sa le arate ca au automobil, deci s-au scos in viata. Se face o coada enorma de masini, Capitala devine paralizata... Si nu stiu de ce am senzatia ca orasul este sub asediu.

Seamana cu Saigonul inainte de a fi ocupat de Vietcong. Toata lumea alearga, se grabeste, masinile claxoneaza nervos. Sub picaturile de ploaie orice bucurestean onorabil intra in panica, simte nevoia sa alerge, sa scape parca de un pericol nedefinit.

In plus, atmosfera de oras aflat la tropice ti-o da si apa murdara care se strange, inevitabil, in cele mai aglomerate si circulate locuri si care nu se scurge niciodata. Imi povestea un batran inginer de drumuri ca problema canalizarii s-a transat tot pe vremea comunismului. Marindu-se circulatia, drumurile au trebuit latite, dar cum costurile erau destul de ridicate, iar graba mare, canalizarea stradala nu a mai fost mutata.

Efectiv s-a mai turnat cate o banda rulanta, iar asa s-a ajuns ca astazi sa nu existe, practic, strada care sa nu aiba canale pe mijlocul ei. De unde canalizare langa bordura, ca-n tarile civilizate, de unde strazi construite in mod special un pic in panta pentru ca apa sa se scurga in lateral?

Nu, noi suntem originali: avem canalizarea pe mijloc, iar soferii stiu bine la cati Dumnezei sau trimiteri la origini apeleaza cand dau cu masina peste aceste capace asezate fix ca-n bancurile cu prosti.

Cand ploua, Bucurestiul arata mizerabil, trist si grotesc. Cenusiul blocurilor, griul ala sobolan, devine si mai stresant, oferind orasului un aspect lugubru.

Iar oamenii sunt ceva de speriat. Par loviti de streche. Nu spun ca ar trebui sa danseze in ploaie, dar am mai vazut capitale europene unde oamenii nu innebuneau cand apareau primele picaturi de ploaie. Nu reusesc sa indentific de unde vine aceasta psihoza. De la aglomeratia de odinioara din ITB, datorita pojghitei de mizerie care se formeaza aproape instantaneu, nervilor de la circulatia blocata?

Poate nimanui nu-i mai place cand ploua, pentru ca in zilele noastre romantismul e apanajul telenovelelor, iar poezie se scrie numai pe blog. Lovit de o tristete bacoviana, Bucurestiul este noul Saigon al Europei.