Evenimentul Zilei > Monden > Bendeac a suferit trauma vieţii în clasa a VII-a! Nici mamei lui nu i-a spus vreodată
Bendeac a suferit trauma vieţii în clasa a VII-a! Nici mamei lui nu i-a spus vreodată

Bendeac a suferit trauma vieţii în clasa a VII-a! Nici mamei lui nu i-a spus vreodată

Mihai Bendeac numără momentele până când îşi va lansa cartea cartea autobiografică „Jurnalul unui burlac: Conversații cu mama”, în care dezvăluie, printre altele, că în clasa a VII-a a fost victima unei experienţe atât de ruşinoase şi traumatizante încât nu i-a spus mamei sale nici până în ziua de azi ce s-a întâmplat cu adevărat atunci.

Într-un interviu pentru revista VIVA!, actorul şi juratul emisiunii iUmor a destăinuit că debutul său ca scriitor la 37 de ani este mai degrabă unul întâmplător, nicidecum calculat ca o bornă a carierei sale. Cea care l-a determinat să se apuce de scris a fost chiar mama lui Mihai Bendeac, care i-a trezit interesul aducând în prim-plan un fel de jurnal în care au fost aşternute inclusiv amintiri despre vedeta de la Antena 1.

„Maică-mea, atunci când a început pandemia și n-a mai avut activitate la cabinet, s-a apucat să scrie într-un caiet tot felul de amintiri. Îmi povestea, din când în când, despre treaba asta și, la un moment dat, mi-a dat caietul ăla studențesc, iar plecând de la acel caiet studențesc a început efectiv această carte”, a spus Bendeac.

Bendeac urma doar să povestească, altcineva era redactorul

În continuarea interviului, cel care a dat divertismentului din România o altă direcţie, reuşind să cucerească români din toate categoriile sociale cu umorul său, a povestit că el nici măcar nu se gândea că va scrie 3 rânduri în această carte… „(…) De aici a plecat. Urma ca cineva să facă niște întâlniri cu mine și cu mama, în care eu să discut cu ea toate lucrurile astea și mi-am dat seama că nu se poate altfel decât să scriu eu efectiv cap-coadă.

Sincer să fiu, nu știu dacă aș mai lua treaba asta de la început, pentru că a fost înspăimântător de greu. În primul rând că nu am încercat să surprind, am încercat să fac un exercițiu de sinceritate, știi, și mi-am dat seama, la final, că, de fapt, terapeutic a fost în primul rând pentru mine.

Eu m-am speriat în primă instanță, pentru că sunt în cartea asta niște lucruri de care acum mi-e teamă. De-asta am și ținut să menționez în câteva postări pe Instagram că toate întâmplările care sunt redate în această carte sunt întâmplări fictive.”

Teribilul eveniment din clasa a VII-a

Vorbind despre aşteptările pe care le-ar putea avea cititorii de la cartea lui, Bendeac n-a ascuns că aceia care vor dori să afle şi mai multe despre viaţa lui trebuie să fie pregătiţi şi pentru detalii care i-ar putea marca pentru mai mult sau mai puţin timp. Astfel apare în prim-plan ceea ce i s-a întâmplat elevului Mihai Bendeac în clasa a VII-a.

„Una la mână pentru că s-ar putea să existe la un moment dat o problemă de legalitate, adică efectiv am vărsat tot ceea ce am ținut de-a lungul timpului și cred că momentul care a fost cel mai traumatizant cumva în tot parcursul ăsta de scriere a cărții este un capitol care se numește «Cel mai trist capitol», care vorbește despre o traumă foarte puternică pe care am trăit-o când eram în clasa a șaptea și e ceva ce nu am reușit niciodată să-i spun nici măcar maică-mii, la nivel de detalii.

viva.ro: A fost un moment în care ai vrut să închizi laptopul și să zici: «Renunț?» Mihai Bendeac: Aici nu ține de laptop, pentru că, în primă instanță eu am scris de mână, după care mi-am dat seama că s-ar putea să fie anumite zone care sunt prea literare, să spun așa, după care am încercat să o dictez. A devenit mult prea stradal limbajul și după aia a trebuit să ajung la o variantă de mijloc. Iar capitolul ăsta a fost într-adevăr foarte greu și nu am reușit să-l scriu decât în momentul în care m-am îmbătat pulbere.

M-am băgat sub plapumă și l-am dictat acolo timp de 20 de minute și, la sfârșitul celor 20 de minute, plângeam și, în același timp, mă simțeam și eliberat, pentru că, dincolo de faptul că nu am spus nimănui la nivel de detaliu treaba respectivă, nici măcar mie nu-mi repetasem la nivel de detaliu ce s-a întâmplat atunci. În mod evident, exista o apăsare referitor la acel subiect, iar faptul că am retrăit chestia respectivă, chiar dacă a fost traumatizant în momentul în care am dictat efectiv, după aia l-am simțit ca pe o eliberare”, a spus actorul.

Cât este ficțiune și cât realitate în cartea lui Bendeac?

O întrebare foarte inspirată din partea celor care l-au intervievat pe Mihai Bendeac. Răspunsul autorului nu face altceva decât să-i confirme personalitatea pe care nu s-a ferit s-o arate publicului ori de câte ori s-a ivit ocazia.

„Există o serie în carte, sunt câteva capitole care nu sunt urmate de o conversație cu mama, care se numesc Jurnalul unui burlac. L-am împărțit în patru părți și acolo folosesc niște inițiale care nici măcar nu sunt inițialele corecte pentru persoanele respective, pentru a le proteja identitatea.

Dar, în general, au nume, mai ales atunci când sunt niște chestii profesionale, unde n-aș avea de ce să nu dau numele, de exemplu, lui Horațiu Mălăele sau George Mihăiță, dar sunt și locuri unde nu menționez cu nume și prenume, pentru că sunt niște chestii mai… Mi-e foarte greu să zic care este capitolul meu preferat.

Ce pot să spun e că, imediat ce am terminat toată această muncă, am detestat cartea timp de vreo 4-5 zile. De-a lungul timpului am, dar am am scris scheciuri și așa mai departe, și mi-am pus niște deadline-uri pe care le vedeam posibile având în vedere ce-am mai scris eu de-a lungul timpului.

Ori e o diferență uriașă, colosală. Aici te întorci pe aceeași frază de zece ori, ți se pare că virgula aia nu-i bine, e ceva înspăimântător. Ca să mă întorc la ce m-ai întrebat, viața personală și cea profesională merg mână-n mână. Dar, în mod evident, în prima parte a cărții, sunt mai mult detalii personale. Iar capitolul preferat se numește Un bănuț auriu”, a completat Bendeac pentru viva.ro.

Publicat in categoriile: Monden
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: