Pentru majoritatea romanilor, gimnastica tricolora a fost inventata de Bela Karoly si desavarsita de Octavian Belu. Putini stiu ca intre cele doua ere, timp de aproape un deceniu, a mai existat un „titan”, Adrian Goreac, antrenorul care le-a propulsat pe podium pe Ecaterina Szabo, Daniela Silivas si Aurelia Dobre.

Pe fostul antrenor-coordonator al lotului olimpic al Romaniei dintre fuga lui Karoly in SUA si inscaunarea lui Belu l-am descoperit in sala de handbal, la Dijon, intr-o postura inedita. A renuntat de ani buni la sportul care l-a consacrat si lucreaza pentru primaria din „orasul mustarului”.

Goreac, care locuieste, impreuna cu sotia si cu fiul sau, langa Palatul Sporturilor, este implicat zilele acestea in organizarea Campionatului Mondial de handbal. La 56 de ani, cu o camera video pe umar si un aparat foto de gat, produce materiale legate de competitia gazduita de Dijon si incurajeaza echipa Romaniei din inaltul tribunei.

Destul de discret, fostul „dictator” de la Deva a acceptat cu greu dialogul. A vorbit apoi pe nerasuflate, uneori cu manie, alteori cu lacrimi in ochi. A iesit o poveste halucinanta despre adevaruri stiute, dar nerostite, care inca dor.

„M-au radiat din istoria gimnasticii romanesti”

EVZ: Domnule Goreac, nu va mai ocupati de gimnastica? Acum cu ce treaba sunteti la Mondialul de handbal?
Adrian Goreac: Am renuntat la gimnastica in urma cu cinci ani. De cand am plecat din Romania n-am mai putut sa lucrez cu sufletul in gimnastica. Dupa ce antrenezi nationala Romaniei, e greu sa o iei de la capat la un alt nivel… Acum sunt angajat la departamentul de comunicare si presa in cadrul primariei din Dijon. Am fost desemnat sa produc imagini de la Campionatul Mondial.

Desi ati fost omul care a antrenat lotul olimpic de gimnastica aproape noua ani, romanii stiu prea putine despre dumneavoastra. De ce?
E o poveste lunga, despre care nu-mi place sa vorbesc. Am devenit antrenorul coordonator al lotului olimpic in 1981, dupa fuga lui Bela Karoly in SUA, si am plecat in 1990, dupa un scandal cu federatia. Nicolae Vieru (n.r. – fostul presedinte al FRG) si acolitii lui m-au radiat din istoria gimnasticii romanesti, desi am castigat peste 70 de medalii europene, mondiale si olimpice. Asa au ajuns oamenii sa stie doar de Bela si de Belu. Am si eu o parte de „vina”, fiindca, dupa ce am plecat in Franta, am inchis toate conexiunile cu tara. Era o rana deschisa si a trebuit sa-mi refac viata. Niciodata nu mi-am revendicat drepturile. Anul trecut, cu ocazia centenarului federatiei de gimnastica, am fost decorat de presedintele Basescu, fiindca Octavian Belu si Mariana Bitang erau consilieri prezidentiali. Belu mi-a spus atunci: „Uite, toti sunt trecuti in statistici cu medaliile castigate, mai putin tu”. A fost un fel de repunere in drepturi.

Drama din 1990

S-o luam cu inceputul. Cum ati gasit echipa dupa fuga lui Karoly?
A fost un moment greu, fiindca lotul venea dupa Mondialele din Rusia, unde nu luase nicio medalie. Nadia Comaneci si tot contingentul de gimnaste erau pe finalul carierei. Le-am intrebat ce vor si mi-au spus ca ar dori sa ramana la Deva, pentru a-si continua studiile. Le-am mutat la hotelul partidului si s-a ocupat de ele mai mult Tavi Belu, care era antrenor secund. Incet-incet, au aparut Ecaterina Szabo, Da-niela Silivas, Aurelia Dobre si celelalte.

Deci ati reconstruit echipa?
N-as spune asta. Romania a avut tot timpul antrenori excelenti la cluburi, care au furnizat „materie prima”. Bela Karoly stopase insa accesul altor tehnicieni catre loturile nationale, fiindca el dirija totul. Eu am deschis poarta si m-am bazat mult pe colaboratori. Mi-am propus un singur lucru: sa demonstram ca gimnastica romaneasca n-a insemnat doar Nadia si Bela. Nu stiu daca am reusit, dar stiu sigur ca fetele mele au fost mai putin chinuite decat Nadia.

Cum ati devenit persona non grata in gimnastica romaneasca?
In 1990, dupa Revolutie, am vrut sa fac si eu revolutie in gimnastica. Impreuna cu Tavi Belu si Adrian Stan, am propus un statut nou al federatiei, prin care si antrenorii de la lot sa faca parte din Biroul Federal, unde se stabilea inclusiv componenta lotului. Aveam antrenorii de partea noastra si, intr-o sedinta, am cerut asta. Vieru a innebunit: „Ba, tu vrei sa muti federatia la Deva?”. S-a dus la ministrul sportului de atunci si ala ne-a convocat la el. Eu am refuzat sa merg, dar Belu s-a dus. Le-a spus: „Lotul nu mai exista. Plecati acasa de maine”. Si am dus fetele plangand la gara.

Cum i-a luat locul Belu

Nu v-ati simtit tradat cand Belu a acceptat postul?
Eu cu Belu am facut un legamant: sa nu ne intoarcem in cloaca pana nu ne rezolva doleantele. Cand i s-a propus, jenat, m-a sunat. I-am spus ca, daca nu vrea sa plece in strainatate, ar trebui sa accepte, fiindca e o oportunitate. N-am fost invidios. Belu a fost un diplomat.

Si in Franta cum ati ajuns?
Dupa desfiintarea lotului, am dat concurs pentru postul de profesor de sport la Scoala nr. 7 din Deva. In toamna lui ‘90 a venit un grup de francezi cu ajutoare, cum era pe atunci. Din discutii, un kinetoterapeut mi-a spus ca un club din Dijon are nevoie de antrenor de gimnastica. Am acceptat, dar nu ma gandeam ca raman aici. Rezultatele n-au mai avut importanta, era doar un fel de a-mi castiga existenta in mod onorabil. Nu mi-a placut gimnastica lor. Copiii nu pot fi masacrati. Si aici, indiferent daca un copil poate sau nu, ei vor performanta.

Ati renuntat pentru ca erati dezamagit profesional?
Nu, dar nu poti sa fii antrenor o vesnicie. Asta inseamna sa-ti declini responsabilitatea de tata si de sot. Acum, intr-un fel, mi-am recuperat familia. Am lasat ceva in urma si sunt, in sfarsit, liber. Eu inteleg cel mai bine renuntarea lui Belu. Altfel, arzi ca jarul si te stingi.
Uitat. Adrian Goreac, un roman pentru care trecutul inca mai doare

REACTII

Karoly – de negasit, Belu – diplomat

EVZ a incercat ieri sa ia legatura cu Bela Karoly, pentru a-i solicita punctul de vedere asupra afirmatiilor facute de Adrian Goreac. Persoana care a raspuns la telefonul lui Karoly ne-a comunicat ca antrenorul este plecat si ca nu poate fi contactat la alt numar.

In schimb, Octavian Belu, presedintele ANS si fostul antrenor coordonator al lotului olimpic de gimnastica, a acceptat sa discute despre problemele de dupa Revolutie, despre Goreac si despre Bela Karoly. „In 1990 au fost momente neplacute, dar nu le-as numi revolutie. Poate razmerita. Lotul fusese desfiintat, unii nu erau de acord cu structura federatiei, altii cu forma de organizare. In cele din urma, eu si Adrian Stan ne-am dus la Bucuresti sa discutam cu oficialii si sa salvam situatia”, a precizat Belu. Despre relatia sa cu Goreac actualul consilier a spus: „Eram uniti. Ca fratii de sange”. Octavian Belu a comentat, diplomat, si afirmatiile fostului sau colaborator despre Karoly: „Fiecare isi asuma responsabilitatea pentru declaratiile sale. Eu nu vreau sa intru in polemica. Vreau doar sa spun ca noi o avem pe Nadia si ne laudam cu ea datorita sotilor Karoly”.

UMILINTE

„Printisorul” i-a salvat cariera

Adrian Goreac a trait momente de umilinta maxima la mijlocul anilor ‘80. „Fiindca fusesem parat la Securitate ca am facut o gluma cu „Heil Hitler!”, mi s-a interzis sa ies din tara intre 1985 si 1987. Eram terminat cand le conduceam pe fete la tren inainte de o plecare. Am fost peste tot sa rezolv situatia.” Printr-un apropiat, Goreac a obtinut audienta la Nicu Ceausescu. „Eram la „Dinamoviada” cand s-a anuntat la statia de amplificare ca sunt asteptat la Comitetul Central. M-am dus la Nicu Ceausescu impreuna cu Nadia. El m-a ajutat. L-a sunat pe Postelnicu si, cand m-am intors la Deva, ma astepta seful Securitatii in gara.”

Fostul antrenor a mai apelat inca o data la „Printisor”, care fusese transferat la Sibiu, ca prim-secretar. „Doream sa cumpar un ARO, fiindca aveam nevoie sa le duc pe fete peste tot. Initial, Nicu Ceausescu mi-a spus: „Ba, eu nu dau aprobari de ARO” si mi-a explicat ca, intr-o tara democrata, cum era Romania socialista, el nu poate sa creeze privilegii. Dupa ce l-am lamurit pentru ce am nevoie mi-a zis: „asta e alt cacat!” si mi-a semnat hartia.”

CULISE

„Bela construise o mafie”

Era atat de dur regimul in centrul de la Deva, asa cum se povesteste?
Se poate vorbi despre un regim cazon, dar fetele stiau si acceptau asta. Gimnastica romaneasca a inceput sa derapeze de la Bela Karoly. Sa nu se inteleaga gresit, eu nu-l invidiez, dar era un dur, un dictator. Nu era un specialist, dar l-am admirat dintotdeauna pentru puterea lui de munca incredibila. El a triumfat pentru ca a avut o exceptie: Nadia. Sa nu mint, si eu tipam si le mai dadeam fetelor cate o palma parinteasca. Asta insa cand le-am prins facand „trafic” de vin, de tigari si altele. Am detestat violenta si n-am lovit niciodata vreo gimnasta pentru ratarile din sala. Una peste alta, dincolo de perseverenta si de munca, era vorba de bestialitate, care, pe alocuri, persista si azi.

Chiar a fost Bela Karoly un dictator?
Bela avea tendinte oligarhice, fiindca prinsese gustul puterii. Ajunsese sa aleaga si securistii care insoteau echipa in deplasari! Avea relatii. Era prieten cu Verdet, cu care mergea la vanatoare. Se facuse indispensabil si construise in jurul sau o mafie. Dupa Montreal, toti strainii o doreau pe Nadia la demonstrative, iar de multe ori sumele de bani platite de organizatori ajungeau in buzunarele lui Karoly si ale celor din jurul sau. Era vorba de 20.000-30.000 de dolari. I se urcase la cap. Facea instructie cu sefii comunisti, spunandu-le: „Daca nu va convine, intrati voi de maine in sala!”. Baga benzina in Mercedesul sau la Peco si le spunea vanzatorilor ca pentru el trebuie sa plateasca aia de la consiliul judetean! Asta i-a innebunit pe securisti. Cand Bela a simtit ca lucrurile se complica, a ramas in SUA, cu tot cu valiza de bani luata pentru turneul respectiv. I se facuse teama.