La data de 15 iulie, credincioșii ortodocși îi prăznuiesc pe Sfinții Mucenici Chiric si Iulita, care s-au jertfit pentru credința lor în Hristos.

În cetatea Iconiei, din Licaonia, era o femeie tânără, de neam bun, anume Iulita, care se trăgea din seminția împăraților Romei celor mai dinainte și era creștină cu credința. Petrecând puțin timp cu un bărbat legiuit, ea a zămislit și a născut de la dânsul un prunc de parte bărbătească, apoi a rămas văduvă. Iar pruncul ce l-a născut, l-a luminat cu Sfântul Botez și i-a dat numele de Chiric.

Viața muceniței Iulita

Aceasta muceniță a trăit pe vremea Împăratului Diocletian, tragându-se cu neamul din Iconia. Din cauza prigonirii creștinilor declanșate de Diocletian, Iulita  l-a luat pe Fericitul Chiric, fiul ei, în vârsta de trei ani, si a mers la Seleucia. Ajunsă acolo, a aflat despre aceeași pornire împotriva creștinilor. Ulterior, a venit la Tarsul Ciliciei, unde îi chinuia pe creștini ighemonul Alexandru. Despre el se spune că a fost un om crud și sălbatic la fire.

Acesta a prins-o pe Mucenita Iulita, a batut-o și i-a luat copilul. Ighemonul nu a putut să îl atragă  la sine cu măguliri și cu mângâieri, căci copilul se uita spre mama sa, și abia putând vorbi, chema numele lui Hristos. Astfel, ighemonul l-a lovit cu piciorul în pântece, și l-a aruncat de pe scări. Deoarece s-a lovit cu capul de zis copilul și-a spart capul. În acest fel, și-a dat sfârșitul. Iar fericitei Iulita, după multe chinuri, nevrând ea sa se lepede de Hristos, i-a fost tăiat capul și astfel a luat cununa muceniciei.

Moaștele muceniței Iulita

Trupul i-a fost lăsat în locul acela, fără a-l îngropa. La fel s-a întâmplat și cu trupul Sfântului Chiric, târându-l din cetate, l-au aruncat lângă trupul maicii lui și au plecat. Pe timpul nopții, au venit două slujnice și au luat trupul stăpânei lor și al fiului ei. Slujnicele au dus trupurile  departe și le-au îngropat în pământ. Una din aceste slujnice a trăit până în vremea marelui Constantin, întâiul împărat al creștinilor, în zilele căruia a răsărit adevărul.

Atunci acea slujnică a arătat credincioșilor acel loc, unde erau îngropate cinstitele moaște ale Sfinților Mucenici Chiric și Iulita, povestind și pătimirea lor. Drept aceea, ei au scos din sânul pământului sfintele moaște, nestricate și pline de bună mireasmă, care dădeau și tămăduiri de neputințe. Iar pătimirea acestora au dat-o în scris, spre pomenirea și cinstirea sfinților mucenici, spre folosul credincioșilor.