Bastonul şi pumnul femeii jandarm, spaima derbedeilor

Mihaela Hliban se bate de la egal la egal cu huliganii mitingurilor şi stadioanelor. E singură printre 80 de bărbaţi. În loc de flori şi săru’mâna, primeşte pietre şi înjurături.

Mihaela e - cum ar zice colegii ei - „o femeie bine”. Înaltă, îmbrăcată în uniforma de jandarm, îşi aşază fix ochelarii de soare la ochi şi îşi măsoară cu atenţie fiecare cuvânt pe care îl rosteşte. „Trebuie să ştii cum să-i vorbeşti omului şi să-i impui respectul. Te va trata la fel”, explică pe un ton care l-ar face invidios pe orice expert în tehnici de negociere.

În urmă cu patru ani, până să intre în Jandarmerie, Mihaela a fost recepţioneră la un hotel. „Am auzit că se caută oameni şi m-am înscris imediat. După prima probă, cea sportivă, am rămas singură la examenul scris”, spune jandarmeriţa Hliban, subliniind că acest succes se datorează celor opt ani de baschet profesionist şi încă vreo doi de handbal.

Intervenţii cu masca pe faţă

A dat interviul de angajare şi s-a făcut jandarm. Ştia ce meserie îşi alege: „Intervenţii de urgenţă cu mască pe faţă de câte ori se cere prin 112. În mijlocul răz- boiului dintre ultraşii stelişti şi dinamovişti. Sau în patrulă prin cele mai rău-famate zone ale Bucureştiului, deşi acum peste tot pot interveni probleme, pentru că infractorii merg spre zone de unde au ce fura, altele decât cartierele lor”.

Derby-urile, proba de foc

Testul mai greu a venit după ce s-a angajat, când şi-a dat seama că e singura femeie printre 80 de bărbaţi.

„La început, zi de zi, numai cu cei şapte colegi de echipă. Era destul de greu. Normal că se făceau tot felul de glume, însă eu nu leam băgat în seamă, le-am trecut cu vederea. Fără să exagerez, acum pot să spun că există un respect reciproc între noi şi ne înţelegem foarte bine”, spune plutonierul- major Hliban. Un scut „muncit”, plin de zgârieturi este zidul care-i ţine la distanţă pe nervoşi. Îl ţine în mâna stângă. „Au rămas urme de pietre, cărămizi, sticle, scaune şi tot felul de alte obiecte care s-au aruncat în noi când a fost nevoie să intervenim”, explică jandarmeriţa, în vârstă de 38 de ani, motivele din cauza cărora pe ici-colo scutul nu mai este transparent.

Tonfa de cauciuc e tot timpul în dreapta şi o iţeşte ori de câte ori trebuie să-i liniştească pe cei care se aprind şi sunt puşi rău pe scandal. Bastonul a învineţit destui pe stadioane: „De când lucrez în Jandarmeria Capitalei, cele mai multe intervenţii au fost acolo unde oamenii ar trebui să se bucure şi nu să facă scandal, la meciurile de fotbal. Pentru mine, prima oară a fost mai greu. A fost destul de incomod să stau într-un cor de înjurături şi să fiu atentă, să mă feresc, ori de câte ori zboară câte un scaun spre mine. Dar m-am obişnuit repede”.

Weekendul lăutarilor

Tot la meciurile de fotbal au putut să vadă jandarmii cât de vitează e colega lor. La un derby Dinamo cu Steaua s-au apucat să strângă unul câte unul, de pe garduri, toţi scandalagii, care se îngrămădeau să se apropie de galeria rivală.

„Nu e indicat să te lauzi în meseria asta, dar pot să spun că, până acum, nici unul dintre cei care au încercat nu m-a răpus la pământ”, spune femeia, mândră de ea. De ea ar fi fost mândru şi tatăl, care a fost poliţist. „De mică eram fascinată de poliţie, servicii secrete, meserii în uniformă. Cred că sunt făcută pentru aşa ceva, e dinamic şi imposibil să te plictiseşti. Mi s-a propus să lucrez la birou, însă am refuzat. Am tot respectul pentru cei care muncesc acolo, însă eu nu m-aş vedea stând într-un loc pe scaun”, spune femeia.

Chiar dacă lucrează la „petreceri ” diferite, puţini ştiu că jandarmii au un lucru în comun cu cei care cântă la nunţi: „Când te angajezi în Jandarmerie trebuie să te obişnuieşti cu weekendul lăutarilor, liber lunea şi marţea”, explică plutonier- major Mihaela Hliban şi spune zâmbind că nici pe prietenul ei nu-l deranjează programul. „La examenul de angajare, la proba sportivă, am fost singura care a trecut, restul au picat. Cred că cei opt ani de baschet profesionist şi sportul, în general, mă ajută foarte mult în meseria asta. Am forţă, mă mişc repede şi ştiu cum să cad.“ MIHAELA HLIBAN, plutonier-major Jandarmeria Capitalei