Evenimentul canonizării a nouă sfinţi a fost transformat de tarabagii într-un adevărat bazar.
Ceea ce trebuia să fie cel mai important moment spiritual al României s-a transformat într-un fiasco. Zeci de tarabagii şi-au întins produsele la intrarea în Mănăstirea Neamţ, unde s-a oficiat ieri, de Înălţare, canonizarea a nouă cuvioşi părinţi care şi-au dus viaţa la schiturile din Munţii Neamţului, începând din secolul al XVII-lea. Slujba a fost săvârşită de Patriarhul Daniel, alături de care s-a aflat IPS Teofan, noul Mitropolit al Moldovei. Sfinţi necunoscuţi
Ritualul de canonizare a început în jurul prânzului, vocile preoţilor amplificate de staţii răsunând şi impunând pioşenie. Cei nouă sfinţi vor fi trecuţi cu sărbă tori în calendarul ortodox, de anul viitor. Este vorba despre Ioan de la Râşca şi Secu (30 august), Simeon şi Amfilohie de la Pângăraţi (7 septembrie), Rafael şi Partenie de la Agapia Veche (21 iulie), Iosif şi Chiriac de la Bisericani (1 octombrie), Chiriac de la Tazlău (9 septembrie) şi Iosif de la Văratec (16 august). Ei nu sunt consideraţi martiri şi nu au avut dregătorii. Ei şi-au dedicat viaţa traiului monahal şi numai o parte au moaşte.
„Asta nu înseamnă că nu ne putem ruga la ei. În tradiţia ortodoxismului, a fost o practică în sensul că aceia care au fost exemple de viaţă spirituală să nu fie foarte cunoscuţi, deoarece, din modestie, cuvioşii cereau să nu se spună nimănui unde este îngropat trupul lor. Ne vor acoperi cu mila şi ajutorul lor, acum şi în vecii vecilor“, a declarat arhimandritul Benedict Sauciuc, stareţul Mănăstirii Neamţ. Forfota de după
Mulţi enoriaşi au sosit la Mănăstirea Neamţ cu multe zile înainte, pentru a-şi spăla păcatele prin rugă sau pentru a ajuta la bucătărie. „Moldova e vestită pentru ctitoriile muşatine. An de an vin prin Neamţ sau Suceava şi petrec o săptămână sau două pe la schituri şi mănăstiri. Ştiam despre canonizarea de la Neamţ şi am sosit încă de vinerea trecută. A fost înălţător“, crede Anica Stamate, originară din Panciu, Vrancea.
La bucătăria aşezământului a fost forfotă mare zilele trecute. Pentru pelerini s-au gătit, în cantităţi industriale, bucate din carne şi peşte, gustări, sarmale, ouă roşii, cozonac şi nelipsita pască. Iar dincolo de smerenia multor mireni, cerşetori impertinenţi erau cu gândul doar la maldărele de bunătăţi. În jurul mănăstirii a răsărit încă de miercuri un adevărat bazar. Tarabagiii vindeau de toate, mai ales icoane şi obiecte de cult de tot felul, de tot soiul, de toate preţurile şi mai ales de proastă calitate. Plus mici, bere, cârnaţi şi tărie. Printre ei, pomanagii de toate calibrele mişunau cu mâna întinsă.
O groază de indivizi cu moralitate incertă solicitau danii pentru construirea de schituri şi biserici de care n-a auzit nimeni. Mare parte din gură-cască nu s-au deranjat să vadă ce se petrece în mănăstire. Vorba unui bătrânel obidit de cei care-i deranjau ruga: „Mult puhoi, oameni puţini...“.
Arhimandritul Benedict Sauciuc stareţul Mănăstirii Neamţ: "A fost o practică ortodoxă ca aceia care au fost exemple de viaţă spirituală să nu fie foarte cunoscuţi, deoarece, din modestie, cuvioşii cereau să nu se spună nimănui unde este îngropat trupul lor."