Curtea Constituţională a României a publicat motivarea deciziei din 9 februarie, prin care a respins, ca devenită inadmisibilă, excepţia ridicată de Avocatul Poporului.
Curtea Constituţională a României susţine că neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la caracterul în vigoare al OUG 13 împiedică soluţionarea pe fond a criticilor şi că, în lipsa vreunui litigiu, Avocatul Poporului nu are de apărat vreun drept subiectiv.
CCR a publicat motivarea deciziei din 9 februarie, prin care a respins, ca devenită inadmisibilă, excepţia ridicată de Avocatul Poporului de neconstituţionalitate a dispoziţiilor OUG 13/2017 pentru modificarea şi completarea Legii 286/2009 privind Codul penal şi a Legii 135/2010 privind Codul de procedură penală.
Curtea a constatat că Guvernul a intervenit şi a abrogat întreaga OUG în baza dispoziţiilor din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
În motivare, Curtea a arătat că, potrivit art.64 alin.(3) teza întâi din Legea nr.24/2000, ''abrogarea unei dispoziţii sau a unui act normativ are caracter definitiv'', astfel că, indiferent că dispoziţiile legale criticate erau sau nu în vigoare la data intrării în vigoare a actului abrogator, OUG 13/2017 este şi rămâne abrogată.
Curtea a apreciat că, deşi Avocatul Poporului a invocat excepţia de neconstituţionalitate a întregii ordonanţe de urgenţă, care, la momentul sesizării, nu era încă în vigoare în ansamblul său, în jurisprudenţa sa, a recunoscut posibilitatea acestuia să ridice excepţie privind ordonanţe de urgenţă care, chiar dacă publicate în Monitorul Oficial, nu sunt încă în vigoare datorită faptului că ele însele prevăd o dată ulterioară de intrare în vigoare.