Comisarul european Leonard Orban atrage atenţia asupra problemelor din economie şi justiţie, înaintea rapoartelor Comisiei Europene din această săptămână.
Ioana Lupea: Care sunt cele mai mari primejdii ce apar pentru România odată cu aderarea? Leonard Orban: Nu aş vorbi de primejdii. Cred că lucrul cel mai rău care ni se poate întâmpla ar fi să valorificăm mai târziu şi mai încet oportunităţile. Din momentul intrării în UE, avem garanţii de prosperitate, avem garanţii de securitate, sigur legate şi de aderarea la NATO. În contextul ăsta nu văd riscuri şi o să vă dau un singur exemplu. Vedeţi criza pieţelor financiare din Statele Unite. Uniunea Europeană, în special zona euro, nu a fost afectată. Este o dovadă că există nişte structuri şi există o anumită organizare care permite UE să reziste şi care ajută inclusiv membrii mai puţin dezvoltaţi din punct de vedere economic. Şi o să vă dau şi un alt exemplu: solidaritatea UE. În momentul în care ai nişte probleme şi nu eşti membru - alea sunt problemele tale. În momentul în care ai devenit stat membru, problemele cele mai importante nu sunt numai ale tale, ci şi ale UE. Este ca şi cum ai intra într-o familie în care împărtăşeşti nu numai lucrurile pozitive, ci şi problemele. Din acest punct de vedere, anul 2007 a fost foarte interesant, pentru că unele dintre problemele pe care le are România sunt cunoscute şi a început să se ţină cont de sensibilităţ ile noastre. Mircea Marian: Spuneaţi că zona euro nu a fost afectată de criza din Statele Unite. România a fost însă afectată... Este greu de spus cât a fost influenţa crizei din SUA şi cât sunt elemente rezultate din evoluţ iile interne. În momentul de faţă, în opinia Comisiei Europene, vulnerabilităţile sunt în special pe câteva dintre statele noi membre, şi România se află pe această listă. În plus, dacă ne uităm la noile state membre, la modul în care au evoluat monedele naţionale, constatăm că, în special în România, a avut loc această devalorizare.
M.M.: Deci, din statele UE care prezentau riscuri faţă de criza din SUA, în România s-a înregistrat cea mai mare devalorizare... Deocamdată. Eu cred că este o combinare pe evoluţiile structurale din economia românească, de exemplu dezechilibrele existente, inclusiv deficitul de cont curent, deficitul bugetar pe anul trecut. N-aş vrea să comentez prea mult, având în vedere analiza pe care o va face Comisia Europeană cu privire la programul de convergenţă şi care va fi adoptat miercuri, 31 ianuarie.
I.L.: Ce ar trebui să facă România pentru a evita influenţele unei recesiuni economice? Încă în SUA nu este clar dacă va fi o recesiune. Dacă şi Europa va intra în recesiune este un proces mult mai complicat. Deocamdată, nimeni nu vorbeşte de recesiune în economiile europene. Majoritatea analiştilor din SUA cred că nici în această ţară nu se va ajunge la recesiune. Ce trebuie să facă România? Este clar că reformele structurale trebuie continuate, că o anumită politică bugetară va trebui să fie revizuită, că o anumită prudenţă bugetară este necesară, o reanalizare a politicii privind veniturile bugetare, cât şi a celei privind cheltuielile vor fi necesare. Va trebui reanalizată politica fiscală. Dar ceea ce am exprimat sunt păreri personale.
I.L.: Cum a fost posibil ca România să nu se consulte cu oficialii europeni în privinţa ajutoarelor acordate la privatizarea Automobile Craiova cu Ford? Cred că e o problemă cu legea privatizării care are prevederi ce vin în contradicţie cu normele europene. Acestea din urmă spun foarte clar că un contract care implică un ajutor de stat se semnează numai după acordul Comisiei Europene, nu după informarea, ci după acordul Comisiei Europene. Comisia are un termen limită de maximum 2 luni în care să dea răspunsul la o asemenea chestiune. Neexistând această consultare, s-a deschis procedura de încălcare a Tratatului. Din punctul de vedere a numărului de încălcări ale Tratatului, România are puţine, nu asta e problema. Sunt câteva însă, importante, care pot avea un efect important la nivel economico-oficial. Am făcut o cerere în Comisie ca acest caz să fie judecat cu maximă operativitate şi sper că undeva în acest prim-trimestru va veni poziţia UE. Dar nu numai comisia poate urgenta procedura, ci şi partea română care pune la dispoziţie informaţiile necesare. Se cunoaş te că această privatizare este importantă şi pentru UE: este important ca investiţia Ford să se facă în UE şi nu în afara spaţiului comunitar.
M.M.: Înseamnă că nu este atât de important? Nu înseamnă asta. Dar, ţinând cont că este intermediar, se pare că se va merge pe această procedură. Va fi un raport de ordin factual, vor fi prezentate evoluţiile legate de condiţionalităţile pe care România trebuie să le îndeplinească. Nu mă aştept ca în raport să fie făcute foarte multe analize, dar vor fi trase anumite semnale de alarmă şi semnalate anumite evoluţii sau anumite lipsuri.
M.M.: Dar dumneavostră ştiţi foarte bine situaţia din România. Unde sunt aceste lipsuri? Lucrurile trebuie analizate factual. Agenţia de Integritate este operaţională sau nu? Încă nu este operaţională, s-au făcut paşi, dar încă nu este operaţională. Continuarea reformei în domeniul justiţiei, o pălărie largă, presupune inclusiv relaţiile dintre diferite componente ale sistemului judiciar şi modul în care funcţionează sistemul judiciar. Concluziile sunt evidente. Nu-mi pot permite să exprim poziţii înainte de luarea unei decizii a Comisiei Europene.
M.M.: Toată discuţia legată de numirea unui ministru al justiţiei influenţează acest raport? Din punct de vedere strict al evoluţiilor politice, Comisia Europeană nu numai că nu se implică, dar nu ia în calcul aceste chestiuni. Se iau în calcul rezultatele concrete factuale. În condiţiile în care lucruri de genul acesta influenţează în mod negativ rezultatele, sigur că lucrurile sunt constatate.
I.L.: Dacă evoluţiile din 2007 vor continua şi în 2008, ar fi posibilă activarea clauzei de salvgardare? Teoretic, este posibilă activarea clauzei de salvgardare. Eu sper că nu va fi cazul şi este foarte devreme să spunem în momentul de faţă. Raportul final va veni în iunie sau iulie. Sper ca în acest timp să putem constata evoluţii pozitive pe cele patru condiţionalităţi: Agenţia de Integritate, reforma în justiţie, continuarea luptei împotriva corupţiei la nivel înalt şi lupta împotriva corupţiei la nivel local.
M.M.: Pentru a evita clauza de salvgardare trebuie ca justiţia să facă un salt major? Sunt condiţii, iar Comisia va judeca în ce măsură sunt îndeplinite sau nu. Sper că nu va fi cazul. Nu vreau să comentez în niciun fel care ar fi efectele unei asemenea decizii, ar fi extraordinar de negative asupra ţării.
I.L.: Dar demararea unor anchete la nivel înalt ar fi de folos în această evaluare? Cunoaşteţi foarte bine această problemă din rapoartele precedente. Comisia Europeană a fost foarte atentă asupra acestei chestiuni, în special asupra evoluţ iilor ce vizează cercetarea posibilelor acte de corupţie la nivel înalt. M.M.: Peştii cei mari ai lui Verheugen... Sigur, n-aţi găsit în niciun raport o asemenea afirmaţie, dar Comisia Europeană urmăreşte cu mare atenţie întregul proces anticorupţie.
"Ce trebuie să facă România? Reformele trebuie continuate. O anumită politică bugetară va trebui să fie revizuită. O anumită prudenţă bugetară este necesară, o reanalizare a politicii privind veniturile bugetare, cât şi a celei privind cheltuielile vor fi necesare. Va trebui reanalizată politica fiscală.", Leonard Orban, Comisarul pentru multilingvism al UE
POVESTEA PORCULUI „Problema bunăstării animalelor este foarte sensibilă pentru vechile state membre“
M.M.: Spuneţi că nu ne pierdem identitatea culturală. Dar avem vreo şansă ca Uniunea să ne accepte tăierea porcilor, de Crăciun, şi a mielor, de Paşti, ca obicei tradiţ ional? Ştiţi că am fost în echipa de negocieri. Dacă sunt şi lucruri pe care unii le consideră negative, pot să arate cu degetul către domnul Puşcaş, inclusiv spre mine. Îmi asum toate deciziile care au fost luate atunci, inclusiv această decizie. Vă spun următorul lucru: în mod informal au fost discuţii cu Comisia Europeană. Semnalul a fost categoric: nu este posibilă obţinerea derogării. Convingerea mea personală este că această chestiune trebuie înlăturată. Este un lucru care trebuie înlăturat. Îmi exprim un punct de vedere personal. Nu se mai poate obţine perioadă de tranziţie, pentru că negocierile s-au terminat în 2004. Orice fel de discuţii privind o posibilă perioadă de tranziţie sunt fără rost. Au fost discuţii şi cu alte state care au solicitat acelaşi lucru şi răspunsul a fost categoric: nu. Problema bunăstării animalelor, pentru că despre asta este vorba, este una de mare sensibilitate pentru opinia publică din vechile state membre şi eu împărtăşesc aceste opinii. Am văzut la televizor o declaraţie a unui fermier, care spunea: „Dom’le, dacă nu guiţă porcul când îl tai, nu ne putem bucura de produsul lui“. Vă rog să mă credeţi că, după părerea mea, aceste lucruri trebuie stopate.
M.M.: O astfel de măsură nu va determina scăderea popularităţii Uniunii Europene în rândul fermierilor? Dacă va veni sanitarul şi îi va amenda... Sunt asemenea riscuri, dar, până la urmă, care sunt motivele pentru care suntem parte a Uniunii Europene? Ne-am dorit nu numai să creştem economic, dar să şi creştem nivelul de civilizaţ ie, să evoluăm pe toate planurile. Cât priveşte chestiunea legată de atitudinea fermierilor faţă de UE, o să constataţi că interesul lor şi atitudinea lor se vor îmbunătăţi semnificativ din cursul acestui an, când vor începe să vină plăţile directe. Haideţi să vedem ce s-a întâmplat în celelalte state membre. În Polonia, majoritatea au fost contra, şi acum, cum să nu fie fericiţi când primesc bani de la UE?
M.M.: Spaniolii şi-au salvat coridele şi înţeleg că şi măcelarii evrei şi arabi şi-au păstrat nişte obiceiuri destul de brutale... În cazul coridelor, da. Este un eveniment care ţine de o anumită cultură. În celelalte cazuri este vorba de reguli religioase.
I.L.: Ar trebui să existe un atestat al antropologilor, că tăierea porcului este un obicei tradiţional al românilor? Repet ce v-am spus. Convingerea mea este că am procedat foarte bine. Au fost solicitări din alte ţări, inclusiv noi am analizat împreună cu Comisia Europeană.
I.L.: Este o diferenţă între o tradiţ ie culturală şi una alimentară? După părerea mea tăierea porcului - care la origine a fost un ritual precreştin - şi-a pierdut semnificaţia devenind o tradiţie alimentară. Corida este clar că este o tradiţie culturală.
M.M.: L-am auzit pe Dacian Cioloş spunând că se va lupta pentru a păstra obiceiul tăierii porcului. Nu trebuie să împărtăşesc aceeaşi opinie. Eu l-am felicitat pentru că a reuşit, sigur şi cu efortul unui număr important de oameni, să evite clauza de salvargardare pe agricultură. E foarte pozitiv pentru România. Banii vor ajunge la fermieri gradual din momentul certificării fiecărei suprafeţe de teren. Vor începe chiar din primul trimestru.
I.L.: Anul acesta urmează să aibă loc o discuţie privind revizuirea politicii agricole româneşti. Se va schimba ceva în modalitatea de plată către fermieri? Până în 2013, nu se va schimba nimic. Efectele PAC se vor vedea oricum de-abia atunci. Nici nu se pune problema să fie afectate interesele fermierilor români. Dimpotrivă, vor creşte sumele pe care le vor primi aceştia.
PROCEDEURI
Cetăţenie pentru moldoveni, doar după consultarea UE
M.M.: Ce-ar spune oficialii UE dacă România ar acorda cetăţenie pentru un milion de cetăţeni moldoveni? Este o chestiune de competenţă naţională, dar noi am intrat într-o familie şi suntem parte a ei. Ar însemna că aducem în casa noastră comună - nu numai în casa mea - un număr important de cetăţeni dintr-un stat terţ. După părerea mea, şi este un lucru spus şi de diferiţi reprezentanţi comunitari, o asemenea decizie ar putea fi luată numai în consultare cu reprezentanţii UE. Acei cetăţeni vor deveni nu numai cetăţeni ai României, ci comunitari, vor putea să meargă pretutindeni, să lucreze. Este un lucru normal ca înaintea unei asemenea decizii să existe o consultare. Nu vorbim de 1.000 de cetăţeni, vorbim de un număr important.
I.L.: Este asemănătoare situaţia noastră cu aceea a Ungariei, care intenţiona să acorde dublă cetăţenie? Nu. Este similar cu ceea ce a făcut Spania, care a decis să legalizeze statutul imigranţilor, majoritatea din America Latină, care au contribuit la creşterea economiei sale.
MULTILINGVISM
„Nu vor mai fi referiri explicite la limba moldovenească“
I.L.: Multilingvismul nu este privit niciodată ca o problemă fundamentală a UE. Puteţi să ne explicaţi cât de important este acest portofoliu şi cu ce probleme vă confruntaţi? În primul rând, există o dimensiune politică, pentru că atunci când vorbim de limbi vorbim de identităţi, de un lucru esenţial atât pentru statele membre, cât şi pentru regiuni. În al doilea rând, există legătura din ce în ce mai mare cu multe alte politici ale UE, cu educaţia, cu cultura, cu comunicarea. De exemplu, fără cunoaşterea limbii ţării-gazdă, este foarte greu să fii imigrant şi să te integrezi social. Un alt exemplu: companiile care nu sunt capabile să-şi adapteze strategiile lor la diversitatea existentă atât în Uniunea Europeană, cât şi în afară pierd afaceri, pierd bani. Mă întorc la chestiunea emigranţilor, din ce în ce mai mulţi în UE. Ca să le asiguri drepturile trebuie să le asiguri inclusiv posibilitatea să se adreseze tribunalelor. Nu în ultimul rând, există şi o componentă instituţională. UE funcţionează cu 23 de limbi oficiale, nu este deloc simplu să asiguri traducerea a peste un milion de pagini în fiecare dintre aceste limbi. Trebuie să asiguri şi interpretarea. Sunt nenumăraţi reprezentanţi din statele membre care preferă sau nu sunt capabili să vorbească alte limbi străine.
M.M.: Cât costă traducerile? În total, costă aproximativ 1% din bugetul Uniunii, aproximativ 1,1 miliarde de euro pe an. Dacă raportăm la numărul de cetăţ eni ai UE, reprezintă aproximativ 3 euro pe cetăţean. Este un cost al democraţiei şi al posibilităţ ii fiecăruia nu numai de a-şi cunoaşte drepturile, dar şi obligaţ iile. Dar este un drept democratic al fiecăruia. Au fost anumite tentative de a limita multilingvismul şi toate au eşuat. Recent, în Parlamentul European, pentru a limita numărul de traduceri s-a propus ca ceea ce se discută să nu mai fie tradus şi să fie pus pe suport electronic. Aproape 80% din europarlamentari au votat împotrivă. Foarte multe lucruri pot fi discutate. Regimul lingvistic din UE este un lucru tabu, este ceva de nediscutat. Am fost în Slovenia înainte de 2004, când avea mari temeri cu privire la pierderea identităţii culturale. Venea dintro structură - fosta Iugoslavie - şi mergea într-o altă structură. În momentul de faţă nu mai există această temere, nu numai că s-a asigurat păstrarea identităţii, dar şi promovarea ei. Există o presiune permanentă pentru promovarea marilor limbi.
M.M.: Ce înseamnă „cer mai mult“? Cer mai multe documente traduse, ca de exemplu Germania. Franţa insistă asupra unei acoperiri cât mai largi a limbii franceze - de la site-urile web până la panourile de pe clădirile Uniunii Europene.
M.M.: Există riscul ca România, odată intrată în UE, să-şi piardă o parte din identitatea culturală? Nu, dimpotrivă, există o şansă foarte mare ca limba şi cultura să fie nu numai apărate, dar şi promovate. Există un interes crescut pentru limba română din partea sectorului economic. Vorbesc de ţări care au legături mai puţine (Cehia). De ce? Pentru că există interese economice.
M.M.: Sunteţi comisar inclusiv pe probleme de multilingvism. Există o limbă moldovenească? Comisia Europeană nu poate să împiedice nici un stat - şi Comisia respectă acest drept - de a-şi declara limba pe care o vorbeşte. Este dreptul suveran de a-şi denumi limba. Pe de altă parte, Comisia a înţeles că există un stat membru care are o problemă specifică, o sensibilitate legată de această chestiune. Comisia Europeană înţelege să respecte sensibilităţile unui stat membru şi îşi adaptează acţiunile pe care le are, plecând de la chestiuni legate de site-urile Comisiei la chestiuni vizând acordurile.
M.M.: În acorduri va figura limba moldovenească? După părerea mea, de acum înainte nu vor mai fi referiri explicite la limba moldovenească. Desigur, este vorba şi de decizii ale Consiliului.
TESTUL DE SINCERITATE
Comisarii europeni cunosc foarte bine ce se întâmplă în România
I.L.: Fostul ministru al justiţiei Monica Macovei vă acuza, într-un interviu, că aţi spus colegilor din Comisie că marile dosare de corupţie sunt intrumentate politic. Este adevărat? Nu a fost cazul, nu ştiu de unde are doamna Macovei aceste informaţ ii şi mă miră că le-a comunicat înainte să mă întrebe. O asemenea afirmaţie dovedeşte necunoaş terea modului în care funcţionează Comisia Europeană. Dacă-şi închipuie cineva că avem de-a face cu nişte comisari care nu prea cunosc ce se întâmplă în România, se înşală. Este vorba şi de credibilitate. Cum îşi imaginează cineva că o persoană care cunoaş- te foarte bine regulile jocului şi doreşte să fie un comisar influent - şi cred că am reuşit să fiu - vorbeşte împotriva unei instituţii din România, instituţie în care Comisia a investit foarte mult.
I.L.: Vorbiţi de DNA? Inclusiv de DNA, în care ştiţi foarte bine că s-au investit fonduri comunitare şi eforturi.
I.L.: Fostul ministru al justiţiei critica recent Comisia Europeană pentru că nu este de acord cu comasarea DNA cu DIICOT, fapt care ar dăuna luptei anticorupţie. Am înţeles că a retractat. Nu ştiu dacă au existat discuţii, Comisia Europeană e mare, are 25.000 de angajaţi. Când vorbeşti despre Comisie, vorbeşti despre actele pe care le decid comisarii, restul sunt discuţii. Nu există un punct de vedere oficial în această chestiune. Doresc să fac un comentariu: Comisia îşi doreşte rezultate.