INDUSTRIE. Crema de pantofi pe bază de apă, inventată de un fizician român, îşi face loc pe piaţa produselor de gen.
Inventată de polonezi în secolul al XV-lea, crema de ghete a fost descoperirea cu care Jimski Crowski a ieşit victorios după ce s-a făcut negru din cap până-n picioare în timp ce-şi curăţa şemineul. Fără mare succes timp de 400 de ani, crema de pantofi a fost numită de australieni „celălalt aur negru”, după petrol. După ce a cucerit toată Europa şi mai apoi pe americani, industria a speculat o afacere fără vreo ameninţare de faliment vreodată.
În România, piaţa produselor de îngrijire a încălţămintei este una trainică, pentru că un român cheltuieşte doar 70 de euro pe an pentru îmbrăcăminte şi încălţări. Recondiţionarea acasă, de la vopsirea pielii până la lustrul de zi cu zi, este un procedeu intrat în rutina oamenilor. Deşi produsele sunt cu nemiluita pentru orice procedeu de curăţare, românii cumpără, întâi de toate, lucruri cu un preţ mic. Lustragiii au rămas fără muncă
Un pantof lustruit bine de-acasă nu rezistă prafului când mergi mai mult de 500 de metri. Din cauza asta, mulţi români le „împrospătează” aspectul la serviciu. Vechii lustragii, aciuaţi în vremurile comuniste în faţa magazinelor mari sau la colţul băncilor, făceau bani frumoşi pe seama domnilor cu etichetă şi a doamnelor elegante care îşi puneau pantofii pe masa de lucru a muncitorilor ambulanţi.
Înconjuraţi de perii şi de cremele „Luna” sau „Guban”, lustragiii nu făceau faţă evenimentelor de 1 Mai sau 23 August, chiar dacă profitul dintr-o zi era cât pentru cinci luni. Meserie trecută în Clasamentul Ocupaţiilor la grupa muncitorilor necalificaţi, lustruirea pantofilor a rămas în memoria oamenilor drept o activitate pentru cei care se mulţumeau cu puţin de la clienţii obişnuiţi să-şi facă pantofii în stradă. Prima afacere „de după”
Producţia cremelor de pantofi în România, trecută de legendara „Guban”, ambalată în cutie de tablă şi fabricată din solvenţi organici, care răspândeau mirosul greu de benzină, a prins gustul capitalismului imediat după moartea comunismului. Povestea lui Traian Bălţăţeanu din Râşnov, primul întreprinzător român privat în domeniul produselor de îngrijire a încălţămintei, ne aminteşte de vremurile haotice şi nebuneşti în goana românilor după bani.
Fiind fizician la Institutul de Cercetări din Râşnov, libertatea nu-i oferea nicio oportunitate bănoasă: „În ‘90, cercetătorii erau nimic. Comerţul era important atunci. Şi am început cu vopsirea hainelor de piele. Fiind cercetător de zece ani, ştiam cam ce se cere pe piaţă şi, întâmplător, lucrasem vreo doi ani cu tăbăcăriile”. Un brevet furat de nemţi
Traian Bălţăţeanu este românul care a inventat prima cremă de pantofi pe bază de apă. Pentru că şi-a înregistrat ideea doar în România, străinii au putut dispune oricând de reţeta- minune de cremă de pantofi cu apă, mult mai bună decât cea cu solvenţi organici, care usucă pielea.
Primii care au sărit cu oferta unui parteneriat cu Vopel din România au fost nemţii de la Werner&Mertz: „Prin ‘99 au venit directorii de acolo să discutăm despre tehnologia brevetată de mine, am făcut un precontract de 200.000 de euro, am făcut un proiect şi am discutat care cu cât vine. Apoi am mers eu la ei şi, ajuns la pupitrul de comandă a instalaţiei, am văzut că deja fabricau reţeta cu apă. Au vrut să scurtcircuiteze perioada de la tehnologie până la piaţă”. Traian Bălţăţeanu nu s-a supărat prea tare, pentru că România era cu tehnologia cinci ani în faţa nemţilor. „Mi-am rugat angajaţii să-şi facă pantofii ” Afacerea cercetătorului, ameninţată de produsele turceşti cu cea mai mare popularitate sau de cele un pic mai scumpe pentru un consumator cu venituri medii, a fost tot timpul testată pe piaţă.
Aşa cum spune el, feedbackul cel mai bun vine pe internet, unde clienţii întreabă şi Traian răspunde: „Primesc multe e-mailuri şi telefoane de la oameni care cer sfaturi că şi-au murdărit canapeaua de piele cu ojă sau că vor să recondiţioneze volanul maşinii ca s-o poată vinde. Dacă sună şi ascultă tot ce le spun eu înseamnă că sunt interesaţi”.
Însă cel mai bun test este cel pe pantofii lui: „Întotdeauna au fost aşa, unul lustruit, unul nu. Mi-am rugat şi angajaţii să-şi facă pantofii când vin la muncă şi să-mi spună dacă le place ce iese sau nu”.
REŢETĂ
Ceruri, apă şi parfum
Fabrica, amenajată în curtea omului, produce anual 200.000 de cutii de cremă pentru pantofi. Cu 10 angajaţi permanenţi, Vopel face marca „Bizon”, un amestec de ceruri, parafină, apă şi parfum care nu se usucă în recipient, nici nu se scorojeşte pe pantofi. Amestecurile lui Traian Bălţăţeanu, studiate în zeci de ani de muncă, au ajuns la rezultatul care i-a inspirat şi pe cei de la Werner&Mertz: „Este mai puţin volatilă decât cea cu agenţi petrolieri, nici nu miroase tare. Este sigură şi pentru depozitele cu risc de incendiu sau explozie, cum sunt cele militare”, spune râşnoveanul. Utilajele de care se foloseşte, importate toate, îl ajută să obţină pasta semisolidă şi crema lichidă prin amestecarea materiilor prime. Dozarea precisă în cutii sau tuburi o face un alt aparat, iar de lipit etichete se ocupă angajaţii.