CÂŞTIG. Chiar dacă vânzările şi comenzile au mai scăzut în vreme de criză, bijutierii nu cred în deprecierea aurului, nici în moartea afacerilor cu valori.
Pe timp de recesiune, fabricile de valori duc lipsă de comenzi şi de vânzări, chiar dacă preţul metalelor scumpe şi al pietrelor preţioase este în continuă creştere. Cei care vând pot pune mâna repede pe bani, iar cei care cumpără au garanţia că investiţia, oricât de mică, nu este nici perisabilă, nici păguboasă.
Printre fabricile de inele, coliere, brăţări şi alte podoabe care au rămas şi după invadarea produselor turceşti, aduse cu kilogramele de comercianţii români care au luat străzile Istanbulului la pas, este şi cea a lui Adrian Tabără. Prăvălia lui de bijuterii sclipitoare, încrustate cu pietre, filigranuri şi dantele ascunde în spate doisprezece meşteri bijutieri care modelează piese unicat, prin muncă manuală.
Preţ în continuă creştere
Pentru a alunga orice dubiu că aurul nu aduce profit chiar şi în vremuri de criză economică, când oamenii cheltuiesc mai mult decât economisesc, Adrian Tabără scoate documentele burselor internaţionale de cotare a aurului. Luată ca reper Bursa din Londra, bijutierul spune că aurul a fost întotdeauna o investiţie durabilă, din care nu poţi ieşi fără profit: „Dacă ne uităm la preţurile din ultimii zece ani, ele au crescut de trei ori. Şi tot cresc. Este un lucru fără pericol de devalorizare. Nu e ca la imobiliare, maşini, când azi costă atât, mâine de cinci ori mai mult sau de cinci ori mai puţin”.
Bijuteriile Atcom, afacerea familiei Tabără, au o vechime de zece ani în domeniu. Printre problemele pe care le-a întâmpinat când a ales să-şi facă o casă de bijuterii, Adrian pune pe primul loc oamenii: „A fost un adevărat chin să-i găsesc. Pentru că lucrăm cu valori, trebuia să găsim unii serioşi. O parte i-am găsit la Monetăria Statului, de unde au fost disponibilizaţi, iar o altă parte i-am găsit prin cunoştinţe”.
Matriţe lucrate manual în ceară
Specializaţi pe inele şi verighete, cei 12 bijutieri de la Atcom creează în fiecare lună modele noi. Până acum au ajuns la 700, iar când clienţii doresc ceva anume, pot veni cu modelul de acasă.
Bijuteriile de serie, lucrate de designerii Atcom, nu sunt înregistrate ca marcă la OSIM. Răspunsul întrebării „De ce se fură producătorii între ei?” este pentru Adrian Tabără un lucru firesc: „În România se fură într-o veselie. Sunt puţini producători, ne şi ştim între noi şi nu ne supărăm când ne copiem. Şi noi preluăm modele din străinătate, de la turci sau din Occident. E ca la cărămizi, toate sunt la fel. Nu ne deranjează asta. Este piaţă pentru toată lumea”.
Umblătura pentru înregistrare, plus banii pentru a-ţi proteja produsul îi fac pe bijutieri să se lase copiaţi. Cu toate astea, sunt producători care aleargă la OSIM când scot pe piaţă modele scumpe, cu briliante sau alte încrustaţii.
În fabrica lui de verighete şi inele, Adrian a angajat şi specialist care taie matriţe. El creează în ceară un model, apoi toarnă matriţa în aur. Pentru că nu toate fabricile din România şi-au luat în echipă un om cu vederi artistice pentru bijuterii, patronul Adrian s-a gândit să vândă matriţele celor care vor să fabrice, dar n-au specialist: „Poate vrea şi ăla de la Braşov să facă modelul nostru. Sau un bijutier de la Iaşi. Este mai uşor, tu ai omul care toarnă, care creează, şi-i vinzi munca”.
LA COMANDĂ
Promoţiile companiilor aduc bani
Casa de bijuterii, care are fabrica, amanetul, dar şi magazinul cu vitrine mari şi lucioase, este ca un magnet pentru trecători. Meşterii bijutieri Atcom lucrează la comandă, fac pe loc reparaţii şi, uneori, produse personalizate pentru companii.
„Au diverse promoţii, de la medalionul din cafea până la cadourile din farmacii, în formă de inimoare, îngeraşi, cam orice”, spune directorul Tabără. În cei zece ani de experienţă cu aurul, a ieşit întotdeauna în câştig cu bijuteriile. Dintre toate, spune că cele mai scumpe sunt oamenii cu care lucrează.