Potrivit editorialistului Federico Giuliani, preşedintele Macron aşteaptă cu nerăbdare s-o împingă în prăpastie pe Ursula von der Leyen. E suficient doar un brânci, având în vedere că germanca a fost aleasă în fruntea Comisiei europene cu doar 9 voturi peste pragul minim de 374. O diferenţă în avantajul ei, fragil, la care pentru Von der Leyen se mai adaugă şi o altă problemă nu prea simplă: aceea de a nu fi reuşit să ia startul cu Comisia sa. Chestiune pe care vulpoiul Macron o va folosi pentru a se răzbuna pentru respingerea Sylviei Goulard pentru postul de comisar, una dintre cele trei nominalizări respinse de Parlamentul european.

Von der Leyen atârnă de un fir de aţă

Comisia condusă de Von der Leyen ar fi trebuit să fie instalată în noiembrie, dar, dintr-un necaz în altul, ”fumul alb” şi-a amânat apariţia în decembrie. Atenţie însă, că pe 14 noiembrie este programată audierea celor 3 noi comisari nominalizaţi de Franţa, România şi Ungaria şi nu se poate spune că totul va merge ca pe roate. În orice caz, ochii sunt aţintiţi pe Margrethe Vestager. Comisarul danez a subiliniat acum câteva zile importanţa UE de a dialoga cu forţele suveraniste. Mulţi au văzut în această chestiune tentativa lui Vestager de a-i sufla postul, încercând un ipotetic asalt al partidelor suveraniste, care sunt rău văzute de Ursula von der Leyen. Dacă aşa s-ar petrece, scurtcircuitul ar fi complet şi Von der Leyen ar fi pusă la colţ.

Planul lui Macron

Ocazia este cum nu se poate mai propice pentru a înscena o înlocuire la Comisia europeană. Vestager este femeie ca şi Von der Leyen, dar mai este şi o europenistă convinsă. Dar, să ne întoarcem la Macron, fiindcă preşedintele francez joacă un rol cheie. După respingerea lui Goulard, el a propus pe Thierry Breton, un nume şi mai riscant pentru a fi respins. Obiectivul Parisului este să arate cu degetul, pentru a doua oară, către Ursula von der Leyen şi să creeze astfel un pretext pentru a declanşa un război intern în Comisie. În acel moment, Vesatger ar avea cale liberă pentru a o înlocui pe actuala ”timonieră” germană de la comandă. Bineînţeles că în acel moment Macron îşi va vedea realizată propria răzbunare.

Costul ar fi foarte mare: destabilizarea Comisiei Europene şi, indirect, a Uniunii Europene însăşi

Dar pe de altă parte acesta este scenariul cel mai bun pentru a permite preşedintelui francez, la rândul său, de a „încăleca” pe toţi şi de a se instala la şefia Bătrânului Continent. Primele scântei între Macron şi Ursula von der Leyen s-au aprins zilele trecute când Macron a atacat NATO şi germanca a apărat Alianţa cu sabia scoasă din teacă: „Alianţa Atlantică este cea mai puternică alianţă de apărare din lume, în afară de faptul că s-a demonstrat un minunat scut al libertăţii”. Senzaţia e că şefa Comisiei europene va avea nevoie de cuvinte mult mai convingătoare pentru a evita să devină victima „puciului intern” planificat la Paris, a scris Federico Giuliani.

Te-ar putea interesa și: