Traian Băsescu împlinește astăzi 66 de ani. Este un moment în care redacția EvZ îi urează La mulți ani! și pune cititorilor săi la dispoziție acest site pentru a transmite un mesaj fostului președinte al României.
Despre Traian Băsescu s-au spus multe. Bune și rele, are o mulțime de admiratori și mult mai mulți adversari. Unii din ei au devenit dușmani. Dar nici unul dintre ei nu contestă faptul că Traian Băsescu a schimbat istoria României. Într-un mod fundamental și ireversibil.
L-am cunoscut în 1992, când debutam ca ziarist, ne-am împrietenit, am fost atât cât poți fi apropiat de Traian Băsescu, am fost și de părți diferite ale baricadei, în alegerile din 2004, dar am lucrat alături de el în realegerea ca Președinte al României, am fost pe aceeași baricadă în tentativa de suspendare din 2012. După ce nu a mai fost Președinte am petrecut multe zile împreună, am discutat multe lucruri, încercând să ne dăm seama unde s-a greșit.
Aș vrea să reiau un editorial pe care l-am scris în 22 decembrie 2014:
TRAIAN BĂSESCU, UN OM CARE A SCHIMBAT ROMÂNIA. AȘA CUM L-AM CUNOSCUT.
Prima dată l-am întâlnit prin 1992, atunci când a izbucnit scandalul “Flota”. Avusese o conferință de presă pe tema recent apărutelor acuzații cum că vânduse întreaga flotă comercială a României și începuse să se apere. În stilul pe care l-a folosit în ultimii 22 de ani. Atacând și explicând. S-a enervat că l-am întrebat cum poate fi vândută o navă cât un bloc cu zece etaje doar cu un dolar și mi-a explicat. Mi-a ținut prima lecție de shipping și drept comercial naval în sediul PD din Modrogan. Cu răbdare. De atunci, până la mijlocul anilor 90, din când în când, apărea în birourile “Evenimentului Zilei” seara târziu, când terminam de predat ziarul, să mai stăm de vorbă. Era ca acasă. Cred că Simona Ionescu, actualul redactor șef al EvZ, fosta mea colegă de birou își amintește cu siguranță acele vremuri. Sau Marcela Feraru, fosta mea colegă de teren. Sau Mirel Curea, omul alături de care am scris cele mai dure anchete politice. Lista poate continua cu Sorin Roșca Stănescu, Radu Tudor, Gică Voicu (da, deși pare surprinzător, toți am lucrat la Evenimentul Zilei!). Știți ce era uimitor la Traian Băsescu? Niciodată nu venea să-l vadă pe Ion Cristoiu, omul care conducea cel mai puternic ziar din România acelor vremuri (pentru cei mai tineri trebuie spus că Evenimentul Zilei vindea în acele vremuri peste 600.000 de exemplare), în fața căruia tremurau toți oamenii politici. Vroia să vorbească cu noi. Am avut o relație care a avut suișuri și coborâșuri. Traian Băsescu nu este un om care să evite să spună exact ce-i trece prin cap într-un anumit moment. Uneori regretă, alteori nu. Dar niciodată nu l-am văzut dând răspunsuri politicoase, sau făcând conversație de salon. Mai curând tace.
Pot spune acum că, la începutul anilor 2000, a fost primul om politic cu care am lucrat în calitate de consultant politic. Din motive personale nu am putut continua, dar după 2004, când a devenit Președintele României, nu am simțit niciun moment vreo presiune din cauza faptului că făcusem parte din stafful de campanie al adversarului său politic. Și erau niște vremuri în care o simplă remarcă venită din partea sa putea declanșa un val de ură. Nu a făcut-o și de aceea îl cred sincer când spune că nu a dat niciodată vreo indicație unui procuror sau judecător.
Spre finalul anului 2008 ne-am reîntâlnit, atunci când Traian Băsescu mi-a cerut să fac parte din echipa sa de campanie. Am admirat modul în care a tratat perioada de despărțire. A fost direct, a pus toate întrebările pe care le avea în suflet, mi-a dat toate răspunsurile de care aveam nevoie și am plecat la drum. Un privilegiu pe care l-am onorat cât m-am priceput mai bine! A fost un an lung și anevoios. Cu lovituri venite din toate părțile, cu situații imposibile, cu un mediu ostil. Poate că vă mai amintiți. Pentru noi, cei ce care eram în mijlocul evenimentelor, sunt momente scrijelite în memorie. Felix Tătaru, Sever Voinescu, Sebastian Lăzăroiu, ca să dau doar câteva nume din cei care erau în zona strategiei de campanie, sigur au imaginea deciziilor dificile pe care Traian Băsescu le-a luat. De aceea victoria sa din 2009 a avut aerul unui Miracol. Fără să exagerez nici un pic, aveam senzația renașterii Statului român. Noaptea alegerilor a avut un aer suprarealist. E imposibil de povestit, dar nu poate fi uitată.
Pot însă să vă spun despre o discuție pe care am avut-o cu Traian Băsescu în dimineața celui de-al doilea tur de scrutin din 2009. M-a sunat să vadă dacă știu ceva rezultate ale exit-pollurilor. I-am spus cum stă situația, l-am întrebat dacă nu crede că este cazul să vorbească cu un personaj important al acelui moment și a tăcut. Am repetat. Tăcea în continuare. Am insistat. Mi-a dat un răspuns care m-a făcut să râd în hohote. M-a întrebat de ce râd, i-am spus că în condițiile astea nu mai avem decât o singură variantă: să mergem înainte! Din aceea scurtă convorbire am înțeles că Traian Băsescu nu avea de gând să facă nici măcar un pas în lateral, darmite înapoi! Paradoxal, asta m-a făcut să privesc cu mult mai multă liniște ziua zbuciumată a turului doi din anul 2009. Poate că este greu să vă transmit toată încordarea și greutatea momentului, dar atunci am înțeles de ce a fost unul din cei mai buni comandanți ai flotei României."