Evenimentul Zilei > Opinii > Opinii EVZ > Asasinatul de la Arad și legătura cu moartea jurnalistului Dumitru Tinu
Asasinatul de la Arad și legătura cu moartea jurnalistului Dumitru Tinu

Asasinatul de la Arad și legătura cu moartea jurnalistului Dumitru Tinu

L-am auzit pe ministrul de Interne Lucian Bode spunând că la Arad au fost trimise forțe polițienești din cele mai competente structuri și că speră ca indivizii care au pus la cale asasinarea lui Crișan să fie prinși. Și noi sperăm. Cred însă că rămânem cu speranța și am să explic de ce sunt sceptică. E cu „repetir”.

În urmă cu o săptămână, pe 3 iunie, publicam articolul ”Mobilul atentatului, căutat în trecutul lui Ioan Crișan. Victima avea relații strânse cu cercul politic din județul Arad”.

Scriam că, după 4 zile de la atentat, anchetatorii, în conturarea profilului victimei și în cautarea mobilului asasinatului, au aflat câte ceva despre relațiile lui Ioan Crișan cu cercul politic despre care în oraș se vorbește că i-ar fi protejat afacerile. Dar și că, în peisaj apăruse povestea cu amanta care începuse să fie primul os de ros de către reporterii avizi de informații. Atrăgeam atenția că este un gen de caz pe care l-am mai întâlnit, rămas în coadă de pește, adică niciodată lămurit pe deplin. Astăzi, voi identifica și cazul la care m-am referit, fără să neglijez nici ancheta din cazul Caracal.

Vă mai amintiți de moartea celebrului jurnalist Dumitru Tinu, directorului ziarului Adevărul? S-a petrecut în 1 ianuarie 2003, așa că sunt puțini cei care mai știu cum s-a petrecut accidentul cu mașina  în care Tinu și-a pierdut viața, precum și detalii din anchetă. O aducere aminte a ceea ce am investigat în urmă cu 18 ani mi-a arătat că, în punctele esențiale, cazurile Dumitru Tinu și Ioan Crișan se întâlnesc între niște puncte comune. În afara faptului că ambele personaje erau niște oameni foarte discreți.

Punctele comune se identifică în: legături politice; bani mulți; mobilul dispariției trebuie să fie atât de puternic încât să fie necesară eliminarea persoanei; amanta stabilă; familia oficială, care știe despre amantă, dar tace din cauze financiare;  anchetele procurorilor devin atât de vaste încât de-a lungul anilor nu s-a mai văzut pădurea din cauza copacilor.

Să vedem care e situația acum la Arad, despre care ministrul de Interne ne-a spus că ancheta merge înainte și speră să fie găsiți autorii atentatului asupra lui Ioan Crișan.

Până în momentul de față am aflat că transportatorul cu tiruri și crescător de somni africani ducea o viață dublă. Avea amantă de peste 10 ani, contabila care-i știa toate afacerile. Pe o asemenea poveste se poate broda orice. Deja știm că soția oficială și fiica, deși tolerau relația capului familiei, au interzis amantei să vină la înmormântatea lui Ioan Crișan. Știm și că e martor protejat, așa că nici n-avea cum să apară lângă catafalc.

Un lucru important a fost lămurit, dar necomunicat oficial: medicii legiști au identificat după ADN că scheletul carbonizat din Mercedes era ce mai rămăsese din omul de afaceri Ioan Crișan.

Mai știm de legăturile lui Crișan cu cei mai puternici oameni politici din zonă, din toate partidele: Falcă, Igaș, Fifor, primarul Bibarț și fostul său ginere, deputatul Sergiu Bîlcea. Pe amanta-contabilă, Ioan Crișan o împinsese către PPUSL, ca să fie cercul complet. Sunt surse diverse care susțin că afaceristul era strâns legat de oameni importanți din poliția arădeană și din alte structuri ale MI, de vameși, dar și de oameni din servicii. Știa multe, iar afacerile lui subterane produceau alte sume decât cele ce apar în bilanțurile celor două firme pe care le avea.

Și mai știm că anchetatorii așteaptă rezultatele la tot felul de expertize și cercetări criminalistice și că, în ultimele zile au mai adunat niște zeci de camere video de prin Arad pe care au început să le vizioneze.  Să nu credeți că vor termina într-o săptămână.

Acum să vedem de ce cazul lui Ioan Crișan cu cel al morții jurnalistului Dumitru Tinu, care nu a sărit în aer cu mașina sa. Cu siguranță, veți descoperii o grămadă de similitudini.

Cazul Tinu. Accident rutier dubios, cumpărarea ziarului Adevărul, relația cu politicul și serviciile, viață dublă cu amanta

Ciudatul accident rutier al ziaristului Dumitru Tinu nu a fost niciodată elucidat complet de anchetatori. Fiul său, „ascuns” vreme de 18 ani, Andrei Tinu, și mama sa, Emilia Iucinu, nu cred nici azi că la mijloc a fost un accident.

Totul s-a petrecut fulgerător, ca și în cazul atentatului de la Arad. În prima zi a anului 2003, în jurul orei 9.45, pe DN1, pe raza comunei prahovene Bărcănești, sat Romanești, un autoturism Volvo S40 s-a răsturant într-un șanț de pe marginea drumului. Dumitru Tinu, în vârstă de 62 de ani, se afla la volan. Era mașina personală, bine echipată și cu puține posibilități ca la o viteză extrem de mică – așa cum avea să stabilească expertiza – să provoace moartea șoferului.

Autoturismului Volvo S40 se deplasa dinspre București spre Ploiești. Deși ninsese, condițiile de trafic nu erau deosebit de grele. Directorul ziarului „Adevarul”, care se afla singur în mașină, a părăsit carosabilul și s-a răsturnat în șanțul de lângă șosea, pe contrasens. Martorii care s-au oprit din trafic, dar care nu au văzut cum s-a petrecut accidentul, l-au găsit pe Dumitru Tinu mort.

A existat mărturia unui bărbat, despre care rudele lui Tinu au susținut că era un apropiat al unui serviciu secret, care a spus că trecea întâmplător prin zonă. El a declarat că a văzut în oglinda retrovizoare când mașina lui Tinu a intrat pe contrasens și s-a răsturnat. S-a întors și l-a găsit pe Tinu căzut lângă mașină, proiectat pe geamul portierei din dreapta. Nicio urmă de sânge nu a fost găsită la fața locului. Nicio urmă de frânare.

La scurt timp după accident a apărut și informația că o femeie blondă fusese văzută ieșind din mașina lui Tinu și fugind în pădurea de lângă locul acidentului. Așa s-a aflat, în următoarele două zile, că Dumitru Tinu avea, de circa 20 de ani, o amantă blondă cu care avea un băiat în ultimul an de liceu. Elena Iucinu și Andrei erau a doua lui familie, despre care doar colegii de la ziarul Adevărul știau. Și, bineînțeles, știau soția și fiica, Ana Maria Tinu. Aidoma ca în cazul Ioan Crișan.

Salvarea Emiliei Iucinu de a nu fi anchetată în cazul accidentului lui Tinu a fost faptul că ea nu se afla în țară la data producerii lui. Dumitru Tinu, însă, plecase cu o seară înainte de accident, din casa Emiliei și se dusese acasă, unde locuia cu soția și fiica măritată. De acolo, a doua zi după Revelion a plecat cu mașina spre Breaza, iar pe DN1 și-a găsit sfârșitul. La fel ca și Ioan Crișan la Arad. Seara fusese la amanta Aurora Ardelean, a plecat acasă, iar dimineață, când s-a întors, a sărit cu mașina în aer. Înainte intrase într-un local ca să bea o cafea. Și Tinu se oprise, înainte de a porni spre munte, la hotel Mariott ca să bea o cafea cu niște persoane. Aici, administrator era Fathi Taher, prietenul lui care-l înmprumutase cu bani ca să cumpere majoritatea acțiunilor la ziarul Adevărul.

Andrei Tinu, mama sa și frații lui Dumitru Tinu n-au crezut niciodată că a fost vorba de un accident. Ancheta a fost defectoasă și multe lucruri stranii nu au fost lămurite. Spre exemplu nu s-a dat nicio explicație că ziaristul era îmbrăcat cu haine și încălțăminte mult mai mari decât purta. Sau cum ar fi putut fi proiectat pe geam dintr-o mașină ce s-a răsturnat la viteza de 30-35 km la oră și având grave leziuni, descoperite abia la autopsie. De aceea familia lui „secretă” a susținut mereu că Dumitru Tinu a fost omorât în alt loc și accidentul a fost o înscenare.

S-a ajuns până acolo încât, după 5 ani de la moartea lui Tinu, să se ajungă la deshumare. Pe corpul ziaristului au fost gasite noi leziuni care, împreună, sunt dificil de explicat în varianta unui accident rutier: o fractură a mandibulei, mai multe coaste rupte, dinți lipsă și o lovitură la nivelul șoldului drept, care sunt improprii unui accident rutier survenit la o viteză de 30 km/oră. Asta s-a scris în raportul IML.

Mobilul care duce la uciderea unui om

Dacă ar fi valabilă ipoteza crimei, atunci ar trebui să fie identificat un mobil foarte puternic. Și s-a bănuit că acesta ar fi legat de faptul că Dumitru Tinu devenise proprietarul ziarului Adevărul. În toamna lui 2002, directorul de la Adevărul reușise să cumpere de la ziariștii-acționari aproape toate acțiunile și să devină patronul majoritar. Ar fi fost primul ziar cu patron un jurnalist. Cumpărase acțiunile și cu ajutorul unor bani împrumutați de la oameni de afaceri, dar și din mediul politic. Oameni puternici, cu interese puternice. S-a zvonit întâi că aceștia dăduseră bani ca să obțină control asupra ziarului. Mai târziu, s-a vorbit că o altă grupare politică, ajutată de oameni din servicii, i-a tras preșul de sub picioare celei care îl ajutase pe Tinu să ia ziarul.

Mobilul asasinatului de la Arad nu a fost stabilit încă. Ori trafic de țigări, ori trafic de droguri, ori secrete de afaceri extrem de periculoase. Îl vom afla oare, vor anunța vreodată anchetatorii că au dat de urma asasinilor? Deocamdată, după modelul de la Caracal când au curățat vreo două luni curtea și casa lui Gheorghe Dincă, polițiștii vizionază casete și trec la identificarea persoanelor care li se par suspecte. Cam cât estimați că durează asta?! E o întrebare retorică pentru că, în scepticismul meu, cred că ancheta atentatului de la Arad va rămâne în coadă de somn african.

 

 

 

Publicat in categoriile: EVZ Special, Opinii, Opinii EVZ
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: