„Arunc ciocanul şi pe izlaz, la ţară”

La 16 ani, atleta Bianca Lazăr Fazecaş, medaliată cu bronz la Mondialele de juniori, visează să devină campioană olimpică la Londra.

Tânăra sportivă Bianca Lazăr Fazecaş (16 ani) a intrat în lumea bună a atletismului, câştigând deja prima medalie. Aruncătoare de ciocan, orădeanca a obţinut bronzul la Campioantul Mondial rezervat juniorilor II, întrecere aflată în plină desfăşurare în localitatea Bresanone (Italia) şi transmisă în direct de canalul Eurosport. Chiar dacă este la o vârstă fragedă, când abia începe să simtă emoţia marilor concursuri, Bianca are un discurs echilibrat şi debordează de optimism.

„Este un început bun. Am obţinut un rezultat important şi cred că aş fi putut chiar să fac mai mult. Poate chiar medalia de argint sau cea de aur. Au fost nişte condiţii speciale cele în care s-au desfăşurat concursul. A plouat foarte tare şi, după cea de-a patra aruncare a mea, organizatorii au vrut să întrerupă disputa. Era destul de difcil pentru că trebuia să ne potrivim foarte bine paşii pentru a nu aluneca. Cred că m-am descurcat bine. Am aruncat 56,41 metri”, ne-a declarat sportiva.

A renunţat la karate

Bianca Lazăr Fazecaş a povestit ieri pentru EVZ cum a început să rezoneze cu un sport asociat mai mult cu forţa brută decât cu feminitatea: „Eu practicam artele marţiale în copilărie, dar, din pricina unui chist la burtă, a trebuit să mă las. Tata m-a îndrumat către aruncarea ciocanului. Nu a fost întâmplătoare alegerea. Şi el a fost aruncător de ciocan, iar mama a fost şi ea atletă, aruncătoare de disc”.

„E dură viaţa de sportiv”

Bianca recunoaşte că a vrut să abandoneze sportul de câteva ori. „Nu am timp liber suficient. Îmi părea rău câteodată când nu puteam să merg şi eu cu familia, cu unchiul, la munte, la iarbă verde, la un grătar. Muream de ciudă. În plus, nici prin discoteci nu umblu, e dură viaţa de sportiv. Am ales să merg mai departe, pentru că îmi place foarte mult ceea ce fac”, declară atleta.

Pentru a întări, vine şi cu un exemplu. „Când mai merg la bunici, la ţară, mă găsesc cu prietenele şi mergem pe un izlaz, acolo unde aruncăm ciocanul. Normal că eu câştig întotdeauna” (râde). Bianca are planuri mari: „Vreau să particip la Olimpiada din 2012. Ambiţia mea este să câştig o medalie de aur, să devin campioană olimpică”.

TRADIŢIE DE FAMILIE

Tatăl este recordmen

Tatăl Biancăi a fost şi el sportiv de performanţă. Mircea Fazecaş este încă deţinător al recordului naţional la juniori, performanţă care stă în picioare din 1986. „Eu i-am făcut cunoştinţă cu acest sport, pe care l-a îndrăgit cu timpul. Deocamdată, este un copil. Dar am aşteptări mari de la ea. Sper să o văd într-o zi medaliată la Olimpiadă sau la un Campionat Mondial”, ne-a declarat ieri Mircea Fazecaş.

În ceea ce priveşte latura financiară, seniorul afirmă că nu mai este la curent cu acest aspect. „Pe vremea mea se câştigau puţini bani din acest sport. Între timp, s-au mai schimbat lucrurile, dar pentru a te realiza financiar trebuie să obţii performanţe la o mare competiţie”.

INTERVIU „Nu am restricţii la mâncare, nici la băuturi carbogazoase”

Bianca Lazăr Fazecaş era ieri nerăbdătoare să se întoarcă acasă, la Oradea, pentru a-şi revedea familia şi prietenii.

EVZ: Ce ţi-au spus părinţii după ce au aflat că ai obţinut medalia de bronz? Bianca Lazăr Fazecaş: Mama şi tata m-au felicitat şi erau foarte bucuroşi. Ai mei or să mă răsplătească, cu siguranţă, mai mult decât merit pentru această medalie de bronz. O să văd ce surprize mi-au pregătit. Deocamdată, la nivel de câştiguri materiale, ele sunt simbolice.

Cum este programul de pregătire fizică? Stai mult prin cantonamente? Fac două antrenamente pe zi, care durează câte trei-patru ore, depinde de intensitatea la care lucrez. M-am obişnuit cu viaţa de cantonamente, deşi la început îmi venea greu, când ştiam că nu pot face tot ceea ce fac ceilalţi de vârsta mea. Cu alimentaţia nu am probleme. Nu am restricţii la mâncare, nici la băuturi, nici chiar la cele carbogazoase.

Ce alte activităţi mai ai în afara sportului? Nu foarte multe, pentru că nu am timp liber atât de mult. Mai ies cu fetele prin oraş, stau pe internet, am cont pe hi5, mai ies cu familia la iarbă verde, în excursii. Important pentru mine acum este să muncesc, fiindcă Jocurile Olimpice de la Londra bat la uşă şi vreau să câştig.