De la Brătianu la Băsescu, conducerea statului a promis un viitor mai bun pentru moţi. Singurul care s-a ţinut de cuvânt a fost însă Ceauşescu, şi asta pentru că nu le-a făgăduit nimic. Pe moţi îi vizităm din când în când, rătăcind ca turişti prin Apuseni. Însă, pe cât de frumoşi sunt munţii ăştia, pe atât de greu este de trăit în ei.
Satele din Apuseni sunt izolate de marile oraşe, iar drumurile sunt de speriat. Spre exemplu, la gheţarul de la Scărişoara urci pe un drum îngrozitor. Ca turist cu rucsac în spate, poţi spune că îţi convine, că oricum te-ai săturat de atâtea maşini. Cum ar fi însă să trăieşti aici?
Cei aproximatv 250.000 de moţi sunt doar un exemplu, în aceeaşi situaţie fiind alte sute de comunităţi izolate în Carpaţi, fie ei Orientali, Meridionali sau Occidentali.
În 1996, legea moţilor a fost votată de Parlamentul României, după ce comuniştii anulaseră o măsură asemănătoare luată de guvernul liberal din perioada interbelică. Însă, la aproape 13 ani de la actul normativ, mai nimeni nu îl respectă. Familiile de moţi nu primesc cei 15 metri cubi de lemn ce li se cuvin anual, iar Romsilva arată cu mâna spre stat.
Moţii şi economia de piaţă Dacă Ceauşescu nu a reuşit să depopuleze Ţara Moţilor, capitalismul este cât pe ce să o facă, deşi nu şi-a propus-o. În lipsa unor programe clare de dezvoltare, tot mai mulţi moţi au ales Italia şi Spania. Întrebarea nu e dacă aceştia se vor întoarce acasă. Probabil că mulţi o vor face. Dar vor mai fi ei dispuşi să continue tradiţia străbunilor? Meşteşugul lucrului în lemn, minunatele cântece moţeşti, vor dăinui ele peste, să zicem, cincizeci de ani? “Legea a fost bună, însă nu a avut niciodată susţinere financiară şi nu a putut fi aplicată. În lege, se prevedea o cantitate de material lemnos de 10-15 metri cubi pe an de familie, cu o reducere de 50% din valoare. Acest lucru nu se întamplă în realitate, pentru că Romsilva pretindea că nu îşi recuperează banii de la stat”, spune Corneliu Olar, reprezentant al moţilor în Parlament.
Olar crede că toate comunităţile pierdute prin munţii României merită această lege, dar îmbunătăţită şi, mai ales, onorată şi respectată. De ce? "În zona montană, după 1990, impactul cu economia de piaţă a fost foarte dur, pierzându-se majoritatea locurilor de muncă din industrie, minerit, servicii şi prelucrarea primară a lemnului", răspunde deputatul.
"Era şi în 1996 şi este şi acum nevoie de programe bine chibzuite de dezvoltare a acestor comunităţi, care să se bazeze pe înţelegerea realităţilor din zonă. Cu măsuri valabile acum 50 de ani şi care nu au reguli de aplicare clare nu poţi ţine o comunitate în zonă şi nu-i poţi creşte în niciun caz bunăstarea", spune şi Oana Sav, reprezentant al Uniunii Munţii Apuseni.
Rămân cu proiectele
Se pare însă că nepăsarea puterii nu i-a descurajat (cel puţin, nu încă) pe moţi. În 2007, tulnicul din Apuseni a fost simbolul românismului la o expoziţie din Madrid, iar bătrănele încă îşi învaţă fetele să cânte la legendarul instrument.
Se încearcă implementarea unui proiect care să aducă 30.000 de turişti anual. MotzART este şi el un demers cultural curajos, care îşi propune să aducă europenii în contact cu o comunitate aparte, din "Apusineland".
CITIŢI ŞI:
- Abandonul Apusenilor, "o neglijenţă de neiertat" a puterii
- Moţii - un veac de "discriminare pozitivă", cu pauze