Pierzi timpul cu graţie şi dramatizezi lucrurile neînsemnate. Nu merită, zâmbeşte şi gândeşte-te la lucruri drăguţe! Pregăteşte-te pentru sezonul cald, carantina nu o să țină o eternitate, nu lăsa pe ultimul moment!

28 aprilie

 

Apa! România și Ungaria pot fi aspru și exemplar pedepsite. HOROSCOPUL LUI DOM’ PROFESOR

 

Pe 28 aprilie s-au născut: Saddam Hussein, Odette Sansom, Oskar Schindler, Jay Leno, Harper Lee, Antonio Salazar, Ann Margret, Penelope Cruz, Günter Verheugen, Ileana Teodorini-Dan, Sava Athanasiu, Edgar Istratty, Aurora Ienei, Elena Cosma, Augustin Costinescu, Traian Buzoianu, Radu Iftimovici.

Din nou o zi de muncă în „Kalendar” şi nimic cu roşu în calendarul creştin ortodox doar Sfinţii: Iason şi Sosipatru şi protoromânii Maxim, Cvintilian şi Dadas din Ozovia.

Teoria conspirației. Mulţi dintre domniile voastre mi-au scris în legătură cu acest subiect, mulţi au dezvoltat subiectul.

Teoria conspiraţiei presupune că statul ascunde cetăţenilor importante informaţii de interes public. Că statul complotează, prin agenţiile sale, este conspirator, nu face public informații importante. Exemplul iniţial au fost OZN-urile şi prezenţa extratereştrilor pe Pământ.

Teoria conspiraţiei face necesară enunţarea unui eveniment, proces, acţiune etc „o teorie” de către persoane particulare care vor să facă lumina asupra lucrurilor ascunse de stat, sau de alte părţi interesate (biserică, masoni, islamişti, carteluri, bănci, grupuri de interese diferite etc)

 

Una dintre teoriile conspiraţiei spune că apa potabilă este pe cale de dispariţie şi ca în câţiva ani nu va mai putea să satisfacă nevoile unei populaţii în creştere exponenţială. Nu mâncarea, combustibilii sau metalele se vor termina, ci apa! Seceta de anul acesta pune accent pe această problemă a apei.

În prezent, anul 2020 de la naşterea Domnului Iisus şi 7528 de la Facerea Lumii, două miliarde de oameni de pe Pământ trăiesc în condiţii de „stres hidric”.  Aceasta a fost stabilit de Programme des Nation Unies pour l’Environnement (PNUE) -  Programul Naţiunilor Unite pentru mediul înconjurător.   PNUE consideră stres hidric situaţia în care,  la un moment dat, consumul de apă este superior cu 10%  refacerii naturale a stocului de apă dulce.  După cum arată Global Environment Outlook, editat de PNUE şi citat de „Le Figaro”, dacă tendinţele actuale se menţin în următorii 10-20 de ani două treimi din umanitate, iar printre ele China şi India, vor cunoaşte stresul hidric : „Declinul  resurselor mondiale de apă dulce, în termeni calitativi dar mai ales cantitativi, poate deveni principala problemă ecologică şi de dezvoltare a secolului XXI.”

Circa 70% din consumul mondial de apă dulce este destinat agriculturii, pentru irigaţii.  Şi tot în prezent, din ce în ce mai multe zone de pe glob încep să sufere de sete.  Dacă ne gândim la viitor situaţia apare tragică.  Cei şapte miliarde de locuitori ai Terrei vor deveni nouă miliarde jumătate, poate chiar zece, în anul 2040.  Urmând nu ştiu ce lege nefericită a lui Murphy, creşterea populaţiei se va înregistra în acele regiuni în care se simt deja tensiuni în ceea ce priveşte aprovizionarea cu apă dulce.  Astfel Africa va trece de la 950 milioane la 1,7 miliarde de locuitori, iar Asia de la 3,7 la 5,4  miliarde de persoane.  Rezultatul: dacă nu se ia nici o măsură, în anul 2040 vor fi 27 de ţări africane şi asiatice fără rezerve de apă, iar China şi India se vor afla în stare de stres hidric.

Trei probleme ale apei dulci îngrijorează în prezent specialiştii: una este cantitativă, cealaltă calitativă, iar cea de a treia este globală.

 

Problema cantitativă este că, în prezent, se extrage pe glob şi mai ales în ţările dezvoltate, din straturile freatice de suprafaţă sau adânci o cantitate de apă dulce semnificativ mai mare decât se poate reface pe cale naturală.

 

Problema calitativă este determinată de faptul că poluarea industrială sau menajeră a compromis importante procente din apele curgătoare ale planetei, în general cu îngrăşăminte agricole artificiale, de tipul azotaţilor şi cu pesticide.  Substanţele chimice, bogate în fosfor şi azot crează condiţii ideale de dezvoltare a algelor, care dezvoltându-se peste măsură consumă oxigenul celorlalte forme de viaţă. Aici nu este vorba de un ridicol val de cianură, care trece,  ci de exterminarea totală şi definitivă a celorlalte forme de viaţă. După PNUE, acest fenomen mai mult decât îngrijorător, afectează deja 54% din apele curgătoare şi lacurile Asiei, 53% în Europa, 48% în America de Nord, 41% în America Latină şi numai 28% în Africa.

 

De exemplu, în Statele Unite, bazinul hidrografic al fluviului Mississippi a dizolvat azot din îngrăşăminte şi pesticide în proporţie aşa de mare încât a creat, la gura de vărsare a fluviului, în golful Mexic, o suprafaţă de 8.000 de kilometri pătraţi de zonă moartă: nu găseşti nici un peşte, nici un crustaceu, nici o scoică – doar prosperele şi imperialistele alge!

 

În sfârşit, cea de a treia problemă, cea globală priveşte clima, adică fenomenul de încălzire globală.  Experţii  PNUE avertizează : „...se prevede o climă foarte schimbătoare, cu episoade acute, cu situaţii hidrologice extreme (inundaţii şi secetă) din ce în ce mai frecvente şi mai semnificative, deci cu resurse de apă din ce în ce mai aleatorii...”   Oamenii de ştiinţă adevăraţi se feresc de a  vorbi despre efectul de seră  sau de gaura din stratul de ozon.  Nu că aceste fenomene ar fi inexistente dar mult mai importante sunt problemele defrişărilor pădurilor, a poluării chimice produse de agricultură, industrie şi transporturi şi lupta împotriva plantelor şi animalelor îmbunătăţite genetic şi destinate consumului alimentar al populaţiei.

 

Pragmatic, PNUE propune şi soluţii.   Ameliorarea eficienţei irigaţiilor şi dezvoltarea culturilor neirigate este o primă cale de urmat.  În prezent se estimează că, de exemplu, în Africa,  40-60%  din apa utilizată pentru irigaţii se pierde, sau se evaporă.

 

Oprirea defrişărilor pădurilor şi reîmpădurirea rapidă, pentru oprirea procesului de schimbare climatică, vine pe locul doi.  Pădurile sunt plămînul secundar al planetei, cel principal este oceanul cu planctonul care oferă cam 85% din oxigenul necesar, dar au şi un rol important în circuitul local al apei în natură. Ar fi trebuit să se ştie acest lucru şi în România care şi-a redus procentul de pădure, prin tăieri sălbatice, o crimă contra interselor naţionale, de la un satisfăcător 33,4% în 1989 la 22,1% în prezent, ceea ce conduce la o climă agresivă, secetă/inundaţii şi viituri necontrolabile.

 

Şi nu în ultimul rând declanşarea ploilor prin mijloace artificiale şi studierea impactului celor 36.000 de baraje din lume asupra inundaţiilor şi obţinerea de acumulări de apă multianuale care să contrabalanseze perioadele de secetă drastică.

 

Fără îndoială, o să asistăm la o luptă pentru apă:  vor exista conflicte locale pentru sursele de apă dulce, dar mai mult decât atît, se va dezvolta o confruntare asupra celei mai bune soluţii colective de urmat.  Pe de o parte o cale aşa numită de piaţă, - care va permite o gestiune mai eficientă al stocului de apă dulce, reducîndu-se în acelaşi timp costurile, care se bazează pe tehnologie şi echipamente sofisticate;  iar, pe de altă parte, aplicarea unei soluţii patrimoniale, în care proprietarii direcţi aplică soluţii ecologice ieftine la nivel local.

 

Apa, resursa vitală, este un joc politic!  Apa este o resursă şi toate resursele sunt „reîmpărţibile”!

 

Vedeţi, dragi lupi, padawani şi hobbiţi, vi se ascund multe lucruri, teoria conspiraţiei!