Rolling Stones, George Michael si Deep Purple - printre cei care au cantat in 2007 in Romania.
The Pussycat Dolls, Faithless, Pink, Marilyn Manson, Alice Cooper - anul acesta, amatorii de muzica au tinut cu greu pasul cu tot ce au anuntat interesant organizatorii de spectacole din Romania. Abundenta de oaspeti din afara fusese anuntata inca de la „Revelionul Integrarii”, care a adunat nenumarate foste staruri in pietele din orasele mari ale tarii, de la Europe, Chris Norman, East 17, 2 Unlimited si Snap pana la Rednex, Milli Vanilli, Joe Cocker, Saragosa Band sau Modern Talking.
Ritmul a fost mentinut pana in luna decembrie, cand Shakin’ Stevens a incheiat cele mai aglomerate doua sezoane muzicale experimentate de pana acum de Romania: o vara cu doua festivaluri avand zeci de nume sonore pe capetele de afis, cu marile concerte sustinute de George Michael si Rolling Stones sau, pentru cunoscatori, de Tori Amos, Muse, Macy Gray si Gogol Bordello, si o toamna cu Pet Shop Boys, The Scorpions si Deep Purple.
Dincolo de placerea de a vedea cateva show-uri bune, in Romania s-au scris, in 2007, si cateva momente de istorie, fie ca rivalii de altadata, Alice Cooper si Marlyn Manson, au cantat pentru prima data in duet pe aceeasi scena, ca un rocker legendar ca Ian Gillan s-a declarat admirator al lui Vladimir Putin sau ca Rolling Stones a ajuns in premiera in fata unui public care-i asteptase vreme de 40 de ani.
Furtuna Rolling Stones a zguduit Balcanii
Pe 17 august, Mick Jagger, Keith Richards, Ron Wood si Charlie Watts au lansat primul „Start me Up” la Bucuresti. Rolling Stones cucerise deja teritorii noi in Balcani, unde au fost primiti, invariabil, cu exces de entuziasm: „La 14 miliarde de ani dupa Big-Bang, am fost zguduiti de „A Bigger Bang” (unul si mai mare)”, titrau ziarele muntenegrene, dupa ce presa din Belgrad avusese ocazia sa descrie venirea trupei cam in aceiasi termeni. Dincolo de simbolistica intalnirii cu cei care „ne-au ajutat sa nu ne tampim intr-o perioada in care s-ar fi putut ajunge usor la asta”, masinaria Rolling Stones, pusa in miscare pentru prima oara si la Bucuresti, a fascinat prin precizie si strictete: echipe de muncitori adusi din toata lumea au asamblat cele doua blocuri uriase de decor, echipe de securitate au pazit perimetrul, iar managerii trupei s-au ocupat de programul artistilor.
Intr-un an in care am avut in Romania mai multe concerte decat in toti ceilalti 16 ani trecuti din ‘89, show-ul Rolling Stones a fost cel mai important, macar si numai pentru ca implinea visurile catorva generatii, incepand de la cei care si-au petrecut tineretea ascultandu-le albumele si care au suferit in 1990, cand Stones sarbatoreau caderea Cortinei de Fier la Praga, invitati personal de presedintele ceh Vaclav Havel.
Desi mai toti ziaristii din est s-au grabit sa-l intrebe, in cadrul conferintei de presa (on-line) care a lansat turneul, daca-si da seama ce simbol urias au fost Rolling Stones pentru atatea generatii, Mick Jagger, cel care in ‘65 (avea pe atunci 24 de ani) ii dadea afara pe fiii nomenclaturistillor din sala de concerte la prima sa „intalnire” cu Estul Rosu, la Varsovia, a raspuns sec: „Probabil ca este o simpla exagerare!”.
Bregovici, artist local
Dupa o perioada in care a avut constant spectacole in Romania, muzicianul sarb Goran Bregovici s-a declarat, in timpul miniturneului, care a trecut in luna mai prin Galati, Targu-Mures, Brasov, Galati si Cluj, unul dintre artistii acestei tari. „Aveti artisti extrem de importanti si cred ca si eu ma numar printre ei. Ma consider un compozitor al locului deoarece sunt un compozitor balcanic local”, a declarat Bregovici dupa concertul de la Brasov. „Este bine asa, pentru ca am sansa ca, indiferent daca voi urca sau voi cobori, voi sa vedeti asta si imi fiti alaturi. De aceea imi place sa vin mereu aici si apreciez muzica romaneasca”, a mai spus Bregovici.
"THE RAPTURE OF THE DEEP"
Deep Purple, un turneu lansat in Romania
Mult mai interesat de evolutia fostelor state comuniste s-a dovedit a fi Ian Gillan, vocalul trupei Deep Purple, revenit in Romania alaturi de colegii sai de trupa, Ian Paice (tobe), Roger Glover (bass), Don Airey (claviaturi) si Steve Morse (chitara), pentru a lansa turneul mondial „The Rapture of the Deep”.
Interesat de politica si atent la schimbarile din Est, Ian Gillan a inceput prin a deplange soarta celor care au fost candva la inchisoare numai pentru vina de a fi avut in colectie cateva viniluri ale trupei Deep Purple, dar a continuat prin a deplange si soarta statelor care mai tarziu aveau sa inteleaga democratia exclusiv in termenii consumismului si total in afara oricarei idei de responsabilitate. A spuns intr-un interviu ca-l admira pe presedintele rus Vladimir Putin, iritandu-si cativa dintre fanii care-l banuiau deja de partinire inca de pe vremea primelor concerte Deep Purple in Rusia si care si-ar fi dorit ca unul dintre marile simboluri ale rockului mondial sa priveasca mai ales catre Apus.
Dincolo de problematica regionala, Deep Purple a dorit sa-si promoveze noile albume, precizand ca mania fanilor pentru piesele „legendare” condamna trupele cu istorie la o nedreapta captivitate in propriul lor „trecut glorios”. La Bucuresti s-au cantat, insa, tot hiturile vechi. Dincolo de prestatia inegalabilului Ian Gillan (probabil ca au fost ceva diferente fata de precedentul concert, care a avut loc la Bucuresti, in 1992, dar fanii le-au trecut cu entuziasm), multimea adunata sa-l vada va memora, probabil, momentul in care Deep Purple a oferit o uluitoare interpretare a temei Ciocarlia din „Rapsodia Romana” a lui George Enescu.
EVENIMENT
Reunirea monstrilor
Marilyn Manson si Alice Cooper, „monstrii“ rockului american, care obisnuiau sa se critice, sa se intarate si sa se ameninte pana nu de mult, acuzandu-se unul pe altul fie de satanism, de ridicol sau de lipsa de originalitate, au urcat in premiera mondiala pe aceeasi scena asta-vara, la Bucuresti.
Agentiile internationale au dat intamplarii atentia cuvenita, iar publicatiile de specialitate au comentat evenimentul, o impacare de „marketing“ si „imagine“, dar semnificativa, mai ales pentru prestigiul festivalului care a gazduit-o, B’Estival. Am avut ocazia sa-i cunoastem pe fiecare dintre cei doi artisti, Alice Cooper - batranelul simpatic, cu un simt al umorului sanatos, mult respect pentru oameni si interes pentru cauzele umanitare, iar Marilyn - cinicul, oglinda unei Americi pline de confuzii, care, asa cum spunea chiar el intr-un interviu, isi merita pe deplin monstrul.
Dupa spectacol, Alice Cooper avea sa spuna ca nu-l cunostea personal pe Manson, dar ca n-ar mai fi cu adevarat tentat sa faca o gluma atat de lesne de anticipat, anume ca a tinut sa-l intalneasca tocmai in Tara lui Dracula.
Concertul George Michael incepuse, de asemenea, prost, cu o ploaie sacaitoare care ameninta sa distruga primul eveniment major al anului 2007, insa norii s-au imprastiat inca de la primele acorduri ale piesei „Flawless” (Go To The City), care a deschis show-ul de la Bucuresti.
Atmosfera a devenit din ce in ce mai calda pe masura ce piesele care faceau discotecile sa duduie in ‘80 si ‘90, „Too Funky”, „Faith”, „Father Figure” sau „Freedom”, s-au insirat una dupa cealalta, punand stapanire pe publicul vrajit. Ghinioanele lui George Michael in Romania au continuat, insa, a doua zi dupa concert, cand unul dintre TIR-urile care transportau componente ale scenei folosite in turneul „25 Live”, aflat in drum spre Praga, s-a rasturnat intr-un sant in apropiere de granita cu Ungaria.
Regina R&B-ului american, Beyonce, a ajuns la Cluj intr-o zi cumplita de octombrie, pe o ploaie rece si un vant taios. „Onorariul lui Beyonce a fost mai mare decat cel cerut de trupa Depeche Mode anul trecut”, spun surse apropiate organizatorilor, deplangand ghinionul celor care au platit bilet si n-au putut vedea in conditii bune un spectacol care se anuntase interesant. Cei care au indurat vantul au avut revelatii: reprize de jazz, funk, accente de cabaret sau coruri gospel, demonstratii de virtuozitate la pian, chitara bass sau percutie, superhituri, momente coregrafice sau efecte scenografice spectaculoase, un show pe masura asteptarilor celor care-i cunosteau stilul si o „experienta” surprinzatoare pentru scepticii care credeau ca vor asista la o demonstratie de forta in vechiul stil Destiny’s Child.