Simona Ionescu: Anul descoperirii prăpădului: de la Cazul Caracal la terfelirea Bisericii

Simona Ionescu: Anul descoperirii prăpădului: de la Cazul Caracal la terfelirea Bisericii

Marile evenimente ale anului 2019 pot fi expediate într-o înșiruire.

Punctăm, deci: Prăbușirea PSD după peste 20 de ani de domnie; Arestarea președintelui social-democraților, Liviu Dragnea; Vizita Papei Francisc; Interesul societății pentru alegerile europarlamentare; Realegerea președintelui Klaus Iohannis; Revenirea în prim-planul politic a lui Traian Băsescu; Lovitura dată de liberalul Ludovic Orban prin care a coalizat Dreapta și a scos de la guvernare cabinetul Dăncilă; Atacuri frecvente la adresa Bisericii Ortodoxe; Cazurile Sorina, Blocul Grozei de la Timișoara și Oroarea de la Caracal.

Dincolo de această consemnare , însă, există în spatele cortinei fiecărui eveniment societatea civilă, adică românii, care au descoperit, mai mult ca niciodată, disfuncțiile celor mai importante instituții ale statului. Aceste lucruri șocante, aduse în prim-plan de presă, au făcut ca spiritul civic să se stârnească și românii să devină vocali, să ia atitudine, să critice și să condamne guvernanții, oamenii politici, directorii de instituții, mai-marii Poliției, Parchetului și Justiției. Acestă  stare de trezire din apatie mi se pare a fi evenimentul marcant al anului 2019, care și-a pus puternic amprenta și pe ceea ce aveau să devină Marile schimbări politice.

Au fost fapte și situații incredibile.

Ne puteți urmări și pe Google News

Jurnaliștii au scos la iveală cât de ușor se obține un cod de parafă, cum un escroc poate intra într-un spital și, îmbrăcând un halat, poate face pe medicul, poate intra în sala de operații, fără ca nimeni să nu-l oprească. Am fost uluiți cînd am constatat că nicio instituție a statului nu controlează un cabinet medical deschis într-un apartament de bloc sau când am văzut că un individ fără nicio pregătire a reușit să-și falsifice două diplome, de medic ortoped și de psiholog, și să trateze pacienți vreo câțiva ani, într-un bloc din București, netulburat de nimeni.

Când a apărut Cazul Sorina, întreaga țară s-a crucit că o femeie-procuror poate lua cu forța un copil dintr-o familie adoptivă nerespectând legi și proceduri. Haosul, nepăsarea, corupția și umbrela politică din sistemul Direcțiilor de Protecție a Copilului au ieșit la iveală, iar societatea a reacționat mai virulent decât oricând.

Odată cu tragedia de la Timișoara, din Blocul Groazei, am constatat uluiți că în țara asta oricine poate comercializa otravă contra dăunătorilor și nimeni să nu-l controleze.

Moartea lui Răzvan Ciobanu a făcut ca societatea să afle cât de acoperită de glamour este lumea viciată a showbizului românesc, amestecată prin cluburi cu tinerii de bani-gata sau cu afaceriști dubioși, în  fapt niște ”înaintași” ai adevăraților mafioți, traficanți de droguri, niciodată prinși de procurori și polițiști.

Cazul Caracal a arătat cum lucrează procurorii și polițiștii într-o anchetă complexă, când au mai mult de ascuns decât de descoperit. Am trecut în noul an tot cu Dincă și tot fără cadavrele fetelor, doar cu ideea fixă a procurorilor.

În 2019, românii s-au simțit mai ”orfani” decât oricând. Fără un conducător mână-de-fier, fără instituții care să le asigure siguranța unei vieți normale, cu politicieni care fluturau în public tema Justiției doar în funcție de interese și războaiele pe care le duceau.

Singurele momente de liniște, de reconciliere și de bucurie spirituală cred că au fost la vizita Papei Francisc. Atunci istoria a înfipt, din nou, un steguleț alb în harta creștinismului, aducându-ne aproape bisericile catolică și ortodoxă. Iar Papa ne-a arătat de ce rostul nostru este ”Să mergem împreună”.

Din păcate, vizita a părut doar un armistițiu în războiul vrajbei noastre interne. Politicienii și-au reluat atacurile mediatice, iar simpatizanții lor le-au ținut isonul.

Din întunecate gânduri, s-a pornit terfelirea sistematică a Bisericii, cea care respinge ”progresismul” în materie de sexualitate, precum și ultimele bazaconii apărute în unele comunități europene. Am încheiat anul 2019 cu o știre în nota asta: Un cor de copii din Germania cântă cu mândrie, într-un studio de televiziune, ”Bunica e o scroafă bătrână și poluantă”. Doamne, Ferește și Păzește să-i apuce și pe români dileala și de ”Grădina Maicii Domnului” să se aleagă praful!