Trimis în judecată de procurorii anticorupţie şi condamnat la trei ani de închisoare, fostul primar al Craiovei, Antonie Solomon, a lăudat activitatea DNA într-un interviu acordat “Gazeta de Sud” spunând că este o instituţie credibilă şi puternică.
GdS: Cum v-ați descurcat în pușcărie? Antonie Solomon: În pușcărie? Îmi place să spun pușcărie, pentru că îi aud pe toți „penitenciar“… Domne, pușcăria e pușcăria, ce să mai… A fost un șoc mare atunci când am fost arestat la Pitești. Îmi era așa teamă când am văzut că-mi pun cătușele la mâini. Când priveam câte un film american la televizor și vedeam că-i pun cătușele la mâini, mă uitam în altă parte. Când treceam pe lângă pușcăria de pe Alecsandri, mă uitam în altă parte. Soția mea se ducea o dată pe lună cu cadouri pentru cei mai merituoși deținuți, cu haine pe care eu le îmbrăcam o dată și le punea frumos. Cât m-am ferit eu de asta, am avut parte de așa ceva. Și a fost groaznic la Miliție, Poliție, pardon. Închipuiți-vă o cameră cu patru – cinci, unul violator, unul îl omorâse pe frate-său, unul omorâse la un bar dintr-o comună o persoană, pentru o femeie, și după aceea a mai dat și cu mașina peste el de trei-patru ori. Un bec care nu se stingea niciodată. Aveai 20 de minute, chipurile că ieși în curte, era acolo o cămăruță, unde mai intra câte un fulg de zăpadă. Devenisem străveziu. Fără televizor, aparat de radio, fără nimic. Eram rupt. Nu știam nimic din Craiova, că a ieșit lumea în stradă pentru mine. Eram într-o stare de dezinformare totală, iar milițienii nu-mi spuneau nimic. Nu pot să spun că nu s-au purtat frumos, m-au respectat, dar fără informații. A fost cea mai grea perioadă. M-am obișnuit, apoi m-au trimis la penitenciar, la Colibași. Acolo iar stai pe carantină 21 de zile și după aceea pe preventiv. E o închisoare ca la Craiova, foarte veche.
GdS: Ce înseamnă carantină? Antonie Solomon: Să nu-ți apară vreo boală, se fac analize și aștepți să te trimită de fapt în acele celule destinate deținuților în stare preventivă. Mi-a fost foarte greu acolo. Dar după o lună-două m-am obișnuit. După patru luni de detenție am fost chemat la DNA Pitești și, printre altele, m-au întrebat dacă știu cine a luat banii ăia. Și i-am spus: domnul procuror, stați puțin, de ce m-ați arestat pe mine?
GdS: DNA nu știe cine a luat banii? Antonie Solomon: Așa m-au întrebat atunci.
GdS: Ce s-a întâmplat după aceea? Antonie Solomon: Am ajuns la Galați. Erau toți tatuați, musculoși, criminali, drogați, grupuri din astea de crimă organizată, deci era închisoare din asta adevărată, de maximă siguranță. Eu am prins într-un bloc nou, o închisoare nouă, am stat 12 în cameră, numai cu o baie, cu hackeri, copii din ăștia tineri care nu știau când trecea timpul. Erau mereu puși pe glume, deci a fost o perioadă bună, să zic așa. De la Galați am fost pus în libertate, am revenit la primărie, am pierdut alegerile. Lumea a dorit probabil altceva sau așa trebuia să se întâmple, și am plecat în Senatul României. Eu mi-am dorit ca dosarul meu să se mute cu celeritate la Înalta Curte. Și am primit trei ani cu executare, care înseamnă un mic semn de întrebare. Dacă judecătorii erau convinși că eu eram ăla implicat cu mita îmi dădeau destul.
GdS: S-a spus că ați stat împreună cu oameni cunoscuți din Craiova… Antonie Solomon: Am stat în carantină cu Tibi Pătru. Eu eram la regimul deschis. Practic sunt 20 de apartamente. Este un apartament cu două camere, cu bucătărie și baie, în sufragerie sunt opt persoane, în cealaltă cameră șase persoane. Curat totul, acces la televizor, păstrând limitele. Când erau meciuri de fotbal te lăsa și până la 12.00 – 1.00 noaptea. A fost o detenție bună, suportabilă. Ei ziceau că e pensiune de două margarete. Am lucrat la un club. Veneau deținuții să se culturalizeze, știam să-i și atrag. Le dădeam și o cafea, o țigară. Am pregătit deținuții cu un minim de cultură, pe teme de istorie, Ziua României, scriitori celebri români.
GdS: Le țineați prelegeri? Antonie Solomon: Cu întrebări și răspunsuri. Primeau un număr de credite dacă știau să răspundă. Asta însemna facilități gen o vizită în plus, pachet sau o învoire de o zi. Să nu crezi că în pușcărie întâlnești animale. Au fost și medici, am fost și cu unul de la primărie. De Crăciun, anul trecut, au venit artiști ca Enceanu, Mâțu, Ionescu, cei care sunt soliști cunoscuți, au cântat o oră și jumătate pentru deținuți. Am dat audiențe ca la primărie.
GdS: Spuneați că s-au purtat mai frumos cu dumneavoastră decât în primărie… La ce v-ați referit? Antonie Solomon: La respectul oamenilor care au ajuns acolo. Când apăream în curte erau cinci – șase pe lângă mine care nu știau ce să mai facă. Jucam table, dădeam cu zarul și aveam noroc. Zicea unul că le dă Solomon țigări să câștige. Am stat în cameră și cu deputatul Vasilescu. M-am înțeles bine, exceptând discuțiile de la început despre politică, el tușat roșu pesedist, eu ce să caut cu ateii. Nu vreau să stau lângă unul care spune că omul se trage din maimuță. Și ușor m-am îndepărtat. M-au întrebat deținuții cu cine votează. Le-am spus cum le dictează conștiința. Și eu știu că în sistem s-a votat Ponta. Eu am votat Iohannis în primul tur, deși nu cădeam pe spate când auzeam numele lui, iar în turul doi am pus ștampila pe amândoi. Nu mi-a plăcut la dezbateri și apoi am simțit că mersul e altul și că va ieși și fără votul meu. Lumea s-a deșteptat, vine tineretul din urmă, care nu știe ce a însemnat comunismul. Merg afară, stau pe net, au alte concepții, nu mai vor spectacole pe stadion. A fost o greșeală uriașă cu mitingul pe stadion. Spre deosebire de acesta, la Craiova au venit 70.000 de oameni pentru Traian Băsescu. El mi-a rămas la inimă.
Citiţi integral interviul lui Antonie Solomon pe www.gds.ro