Filmul lui Lars von Trier ajunge vineri în cinematografe, precedat de o controversă ale cărei ecouri încă nu s-au stins. Pelicula e interzisă minorilor.
Ar fi fost mult mai uşor dacă nimeni n-ar fi huiduit şi lumea ar fi fost mai drăguţă”, mărturisea vlăguit Lars von Trier după premiera de anul trecut de la Cannes, care i-a consumat probabil şi puţina energie pe care o păstra pentru următorul film. La „Antichrist” - care ajunge vineri în cinematografele din România - s-a râs când sala ar fi trebuit să amuţească şi s-a huiduit în loc să se aplaude.
„A fost o victorie pentru mine să mă scol din pat şi să-l fac”
Regizorul danez, premiat cu un Palme d’Or pentru „Dansând cu noaptea” (2000), cerea clemenţă, indirect, în interviuri şi în apariţiile de după. Reacţia primilor săi spectatori l-a năucit. „Filmul acesta m-a scos din patul în care zăceam de câteva luni, iar eu l-am regizat cu puţinul de energie pe care-l mai aveam, fără entuziasm, din cauza depresiei. Nu ştiu cât de multe ştiţi despre boala mea şi despre depresie, dar a fost o victorie pentru mine să mă scol din pat şi să-l fac”, spunea cineastul pentru EVZ.
Lui „Antichrist”, critica străină i-a găsit destule calităţi (presa daneză l-a numit, nu de puţine ori, o capodoperă), dar şi o mulţime de păcate, de la imaginile extrem de violente, la vulpea psihedelică ce rosteşte memorabilele cuvinte „Haosul guvernează”, şi secvenţele pornografice ai căror protagonişti sunt actorii Charlotte Gainsbourg şi Willem Dafoe. Pentru aceste scene, filmul a fost interzis spectatorilor sub 18 ani, în majoritatea ţărilor în care a rulat.
Din acest punct, lucrurile o iau razna progresiv, în câteva capitole, denumite după etapele depresiei ei (Gainsbourg): „Furie”, „Durere”, „Disperare” (Genocid) şi „Cei trei cerşetori”. Soţul (Dafoe), terapeut de profesie, îi propune o călătorie la cabana lor din pădure, loc numit sugestiv Eden, în care să se vindece.
Ce se întâmplă însă aici e greu de prevăzut şi, pentru unii, greu de digerat: „Antichristul” feminin se automutilează şi îşi torturează soţul, în scene de o cruzime, în unele cazuri, gratuită. „Nu cred că femeile sau sexualitatea lor sunt malefice, dar sunt înspăimântătoare”, ar fi una dintre explicaţiile regizorului care ar trăda şi substratul filmului. Scenele pornografice, filmate cu dubluri, au fost cele la care Charlotte Gainsbourg a cedat psihic. „Nu pentru asta venisem”, mărturisea actriţa pentru EVZ.
„Antichristul” este şi primul film care îl îndepărtează pe von Trier de curentul Dogma, pe care l-a consacrat în „Idioterne” sau „Dogville”. „Aş fi filmat cu camera în mână, dar tremuram atât de tare încât n-am putut. Au fost atâtea lucruri pe care nu le-am putut face. Pentru mine, a fost umilitor”, e confidenţa pe care von Trier o făcea anul trecut, legat de angoasele şi tulburările cu care se luptă de câţiva ani.
„Aş fi filmat cu camera în mână, dar tremuram atât de tare încât n-am putut.“ LARS VON TRIER, regizor