Anonimul care a produs un Big Bang în fotbal, măcinat de depresie și alcool

Anonimul care a produs un Big Bang în fotbal, măcinat de depresie și alcool

Decizia a fost un Big Bang pentru fotbal. UEFA și FIFA au schimbat două reguli fundamentale, care sunt în vigoare și astăzi. Înainte de „cazul Bosman”, un jucător care își încheia contractul cu un club nu devenea liber de contract. După verdict, fotbaliștii puteau pleca fără bătăi de cap, în propriul beneficiu. Pentru că se transferau fără bani și erau răsplătiți cu salarii mai mari, prime de instalare și alte bonusuri.

Normal, au existat cazuri rare de fotbaliști importanți care au ajuns în situația asta, pentru că de orice club începea negocierile cu cel puțin un an înainte de expirarea înțelegerii. Mulți alții au beneficiat însă de lege. Au fost nenumărate cazuri în care jucătorii care nu semnau prelungirea erau exilați la echipa a doua. Așa cum, în România, o situație celebră a fost cea a lui Iulian Miu. În perioada în care juca la Steaua, fundașul a fost surghiunit de antrenorul Victor Pițurcă.

Cealaltă regulă a făcut referire la numărul de jucători străini care puteau evolua pentru o echipă. Înainte de „Bosman”, limita era de trei. Apoi, prevederea a fost desființată și s-a ajuns în situația în care, de exemplu, Arsenal Londra, în perioada în care era pregătită de Arsene Wenger, a bifat meciuri fără să aibă pe teren vreun englez.

Marele proces a fost câștigat de avocatul belgian Jean-Louis Dupont și colaboratorii acestuia. În scurt timp, Dupont a devenit un superstar în domeniu. Cota lui a explodat și a ajuns unul dintre cei mai căutați și scumpi avocați europeni. Chiar și din România, multe cluburi de fotbal au apelat la serviciile sale în diverse litigii.

Ne puteți urmări și pe Google News

Ca o tristă ironie, omul care a câștigat cel mai puțin din legea care îi poartă numele a fost chiar Marc Bosman. El a devenit un om repudiat de sistem. Cluburile l-au perceput ca un dușman care își dă angajatorul în judecată. A trecut pe la CS Dain-Denis (Franța) în 1990, apoi a ajuns în același an la Olympic Charleroi (Belgia), unde a jucat foarte puțin. S-a retras chiar în 1995.

A investit banii primiți ca despăgubire într-o afacere cu tricouri și a dat faliment. Măcinat de depresie, a căzut în patima băuturii, a fost la dezalcolizare și în 2011 și-a bătut iubita. A fost condamant la un an de închisoare în 2013, pentru că nu și-a plătit amenda pe care o primise ca pedeapsă inițială după acel scandal. A fost angajat ca purtător de cuvânt la FIFpro, Sindicatul Fotbaliștilot Profesioniști. Momentan trăiește la Villers-LEveque, un sat aflat în apropierea orașului Liege.