Editura Evenimentul si Capital

Andrei Ujică, despre "Autobiografia lui Ceauşescu", la "2+1": "Ceauşescu este un personaj al cărui rol istoric urmează să fie restabilit"

ujica3
Autor: | | 25 Comentarii | 1077 Vizualizari

Regizorul documentarului "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu", Andrei Ujică, a declarat astăzi la emisiunea "2+1" că Nicolae Ceauşescu este "un personaj a cărui rol istoric urmează să fie restabilit".

- Am numit filmul "autobiografie" pentru că am pornit de la premisa că vreau să reconstruiesc tabloul unei epoci în exclusivitate din imagini existente, deci din imagini istorice. Dacă încerci acest lucru şi încerci să povesteşti perioada în care un om s-a aflat la putere, nu poţi să o faci decât din imagini de protocol, imagini făcute pentru el de aparatul de propagandă al acelui şef de stat pentru a-i crea o imagine publică. Nu exista o altă perspectivă în care să faci filmul aşa cum l-am făcut, adică din imagini de arhivă, fără să optezi - în mod ironic, bineînţeles - pentru persoana întâi.- Eu am venit în 2005 în România în decembrie când TVR, cu o întârziere de 13 ani, s-a pomenit că e timpul să transmită "Videograme dintr-o revoluţie" (primul film regizat de Ujică - n.r.). Şi ce face o televiziune publică când are conştiinţa încărcată? Îţi pune la dispoziţie cel mai scump spaţiu pe care îl are, adică sâmbătă seară la ora 8.00, într-o pauză de "Surprize, surprize", care se afla în vacanţă. S-a transmis filmul urmată de o discuţie în studio, ocazie cu care am venit şi eu. Atunci m-am reîntâlnit cu Velvet Moraru, care lucrase cu mine ca asistentă la Videograme şi ea, care între timp ajunsese producător, mi-a propus această idee.- Am avut un acces firesc la materiale. Avantajul la proiectul acesta a fost că materialul pe care l-am folosit se află centralizat în două arhive mari, la televiziune şi la arhiva naţională de filme. TVR a participat la proiect încă de la început, a pus la dispoziţia arhiva şi a suportat inclusiv costurile tehnologice la prelucrarea imaginilor, ceea ce a ajutat enorm.- În film cred că sunt mai puţine imagini în sine necunoscute decât are impresia spectatorul la sfârşitul filmului. Felul în care au fost montate imaginile, scene care nu au fost văzute până acum niciodată în integralitatea lor, asta îţi dă senzaţia că sunt mai multe imagini necunoscute decât sunt ele de fapt. Probabil că e şi un număr de imagini inedite, dar eu nu îmi dau seama de numărul lor, nu mai am distanţa necesară. - Dacă porneşti din perspectiva autobiografiei unui personaj, trebuie să reconstitui tabloul unei epoci aşa cum se vedea prin ochii lui. Dacă aş fi făcut o biografie, ar fi trebuit să folosesc alte imagini, cele pe care le am eu din epoca respectivă, şi care nu ar mai părea la fel de idilice ca cele din acest film.- Nu cred că arta trebuie să aibă întâi de toate o funcţie pedagogică. Dacă o luăm aşa se insinuează un nou tip de cenzură de care tocmai am scăpat. Ajungem în situaţia cenzurii marxiste din blocul comunist care, decenii la rând, a interzises muzica lui Wagner pentru că se spunea că dacă asculţi prea mult Wagner ajungi fascist pentru că muzica lui Wagner îi plăcea lui Hitler. Nu cred că autorul sau artistul este responsabil de gradul de cultură sau incultură a unei părţi din publicul lui şi nici de devierile ideologice ale unei părţi din public. Pentru asta există alte instanţe cum ar fi cea din zona jurnalisticii de calitate care trebuie să vegheze la echilibrul moral al opiniilor. "În România nu a avut loc nicio dezbatere morală serioasă despre comunism"- Este de ajuns să te uiţi un număr suficient de ore la o persoană, ca să începi să o cunoşti. În general, în raportarea noastră la istorie şi mai ales la istoria recentă, noi trăim sub imperiul clişeului istoric şi politic care simplifică modul de a gestiona biografia istorică. În momentul în care priveşti mai mult un individ, indiferent cât de peiorativ ar fi conotat el, el începe să se umanizeze, ca atare clişeul se destabilizează. Asta nu înseamnă că semnul sub care stă el din punct de vedere moral sau al moştenirii politice îşi schimbă valoarea. - În România nu a avut loc nicio dezbatere morală serioasă despre epoca din care tocmai am scăpat. Dacă filmul acesta ar duce la o astfel de dezbatere, indiferent de cât ar fi ea de aprinsă, ar fi un lucru pozitiv. - Germania se află la polul celălalt, este o ţară care şi-a isterizat criza morală în anii de după război şi a dus lucrurile atât de departe încât au trăit câteva decenii la rând într-o moralită exagerată în numele căreia s-au făcut erori greu reparabile în câmpul culturii germane.- Sper ca, în timp, filmul să ajute unui anume proces de distanţare benefică de comunism şi de lămurire. "În ultimele luni, poate că singurele persoane din România care nu erau duplicitare erau cuplul Ceauşescu"- În momentul în care imaginea dictatorului este umanizată, vina nu mai aparţine doar lui, vina se repartizează, el nu mai e singur. În film se vede toată duplicitatea din jurul lui, o anume dimensiune tragică care apare către final. Poate că singurele două persoane din România care nu erau duplicitare, în ultimele luni, erau chiar cuplul Ceauşescu, crezând orbeşte până la final, el în viziunea lui eronată, iar ea în el. - N-are rost să întoarcem spatele adevărului. Nicolae Ceauşescu a fost, cel puţin o jumătate de deceniu, un tip popular, cu excepţia unei infime minorităţi care nu marşa la chestia asta. Când eram adolescent, aveam 17 ani şi eram foarte radical şi împotriva sistemului, din tot cercul nostru de literaţi de la Timişoara eram trei - eu, Şerban Foarţă şi Liviu Ciocârlie - care nu am fost prinşi de retorica patriotică a discurusului lui Ceauşescu. Alminteri, chestia asta a prins pe toată lumea, inclusiv oameni care nu erau cu sistemul. Îmi aduc aminte foarte bine, a fost un val de intrări în partid în 1968. Paul Goma a intrat în partid, ca să dăm exemplul cel mai spectaculos. - Nuanţând şi repartizând vina, cu toată partea incomodă pe care o presupune, deplasezi accentul pe vina marxismului, a ideologiei care a stat la baza acestui construct. Aici cred că este bătaia cea mai lungă şi din punct de vedere politic şi filozofic. - În 1968, Ceauşescu a fost pus în situaţia de a opta pentru primăvara de la Praga sau pentru revoluţia culturală, pentru maoism. De fapt este aceeaşi alegere în faţa căreia a fost pusă şi toată intelectualitatea stângistă occidentală de atunci. El s-a decis pentru maoism aşa cum Jean Luc-Godard şi întreaga mişcare Nouvelle Vague s-a decis pentru maoism. În cazul lui, dificultatea de decizie nu era reală. El nu a jucat nici o secundă cartea Praga ca pe o carte a liberalizării. "Dictatorul este, ca profil psihologic, foarte apropiat de artist"- Rolul acestui film este de a ţine o oglindă în faţa celor părtaşi la acele evenimente sau ale urmaşilor lor. - Dictatorul de orice fel, dar mai ales cel ideologic, este, ca profil psihologic, foarte apropiat de artist, în ceea ce priveşte egoismul viziunii în care crede. Spre deosebire de artist, dictatorul lucrează cu oameni şi, în dauna acelor oameni, are şi posibilitatea de a-şi pune în practică integral egoismul. Artistul poate să-şi pună egoismul doar în propria operă iar în practică nu poate să-şi chinuie decât familia şi prietenii, atât cât îi mai are. Pe când materialul de lucru al dictatorului este un corp social. Dar modul lui de raportare este acelaşi cu cel al artistului: opera lui este să-şi împlinească viziunea cu acest corp social. - Din cauza asta, la toţi dictatorii care rămân destul la putere, în faza de îmbătrânire arată aceleaşi simptome pe care le au artiştii bătrâni care mai au încă un plan de operă mare, adică frica de a muri înainte de a-şi termina opera. De acolo vine însingurarea aia extraordinară ca a artistului care şi-a pierdut speranţa că şi va duce la capăt opera. Din cauza asta se accentuează dispreţul faţă de materialul lui de lucru care nu a fost în stare să-i înţeleagă viziunea. Sunt lucruri cunoscute. Hitler, în ultimul an, nu a făcut altceva decât să distrugă Germania. - Condamnarea comunismului de către preşedintele Traian Băsescu a fost un gest necesar şi în acelaşi timp, curajos în plan european, chiar dacă în spatele lui s-ar fi putut unele calcule de politică internă.Regizorul Andrei Ujică despre 2 personalităţi

  • Nicolae Ceauşescu
Un personaj al cărui rol istoric urmează să fie restabilit.
  • Ion Iliescu
Un personaj al cărui rol istoric este deja stabilit.Evenimentul Zilei văzut de Ioana Lupea şi Mircea Marian
  • Moţiunea a picat

Vremea rea a facut RAVAGII! Metroul, INUNDAT! HAOS in tot orasul

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: Interviu

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI