Mascarada teatrala.
Daca chiar esti curios sa stii ce cred despre Gala UNITER, in doua cuvinte, a fost o gala a trecutului, parca eram la Cantarea Romaniei - Caramitru o fi el simpatic (unora), dar are un gust tipic comunisto-a-la noua-burghezie-de o calitate dubioasa de la rege la baronii financiari, de la Rodica Mandache la interminabilul si constant agresivul Piersic, trecand prin Afrim - premiat constant si el acum (si devenit astfel avangarda institutionalizata) plus sarmanul Toca, ce era gata sa-si scoata lanturile sa dea cu ele, ca iar nu a luat el jucaria acasa.
Totul a tinut iar sub sase ore ca sa se dea cam sase premii si sa fim sedusi de diverse artiste Popescu, Ionescu, una mai spirituala ca alta, sau de regina inteligentei critice - Marina C., sau de tacerea gratioasei juriste, A. Georgescu, care si-a dat verdictul selectand „The Best” in arta lui Thepsis a la Roumanie.
A lipsit nelipsitul Rebengiuc, poate ca pentru o data nu a fost premiat... Dar a fost prezenta noua specialista in ale teatrului, Bazavan, care se tinea de mana cu Afrim, amandoi creme de la creme ai „noului monden”.
Se pare ca Buhagiar a stat treaz la volan 14 ore doar ca sa-si ia a cincea medalie, Bibiri a descris cat de mult am „chinuit-o”. Ei si de ce? Ca sa ajunga sa obtina premiul pentru cea mai buna actrita, asa ca acum ma suna la telefon actrite care ard de pofta sa le chinuiesc si pe ele.
Grosu a iesit ca din WC cu bretelele cazute in cautare de hartie si a gasit-o sub forma premiului, iar Boruzescu a spus ca premiile dau un aer postum de sectie de geriatrie, matusa mea Olimpia m-a admonestat ca am refuzat sa apar la Gala, ca sa le arate prietenelor ei ca par mai tanar decat Giurchescu si Mircea Crisan, Mihaela Mihailov a primit un premiu ca a inceput sa scrie piese in speranta ca se va opri din a scrie critica, in timp ce C. Modreanu statea tacuta „orientandu-se” incotro bate vantul, dupa care Iulia Popovici a consemnat in „Ziua” ca Gala a fost cea mai reusita in istorie.
Daca in orice tara civilizata Piersic ar fi dus in fata justitiei si pus sa plateasca pentru insultele lui la adresa poponarilor din sala, cum traim in locul unde cuvintele prostie si rautate au fost inventate si acceptate cu aplauze, multi au ras la glumele xenofobe, rasisto-sexuale de Romania Mare.
Si, ca de obicei, nimeni nu a sesizat felul candid, dar pervers, in care presedintele „a dat-o iar cotita” in cazul meu (asa cum a facut-o si cu furtul Centrului), explicatiile privind retragerea mea ba nu existau deloc, ba existau, dar erau neclare si deloc „normale”, pentru ca mai apoi sa urmeze panegiricul si apelul patetic sa „nu ne parasesti” si sa montezi in Romania.
Am asistat la alte gale penibile, dar de data asta s-au atins niste culmi. UNITER in loc sa uneasca, continua sa dezbine. Iar breasla ignora o valoare esentiala: solidaritatea.”