"Ia gandeste-te, mai mama, cum ar fi sa mananci in fiecare sambata la Mc Donald's...".
Actiunea se petrecea in preajma anului 2000, „cand noi nu vom mai fi copii”. Pe scurt. Parintii unei tinere tanjeau dupa o casatorie buna pentru fiica lor, mai degraba poeta decat gata de maritis. Mama incerca sa-si convinga odrasla sa cedeze unui tanar, patron de editura in Italia, domn generos (nu, nu ca aceia din ziare), care avea de gand s-o rasfete cu cine la restaurant. In Romania, Mc Donald’s-ul era inca un loc misterios cu aroma de Vest. Iar gospodinele, care nu-i trecusera pragul, isi permiteau sa viseze la ospete pantagruelice. Inca bajbaiam toti dupa luminita de la capatul tunelului.
Care venea obligatoriu din Occident. Asa se si numeste filmul din care v-am povestit episodul. E bun. Iar Papadopol, inainte sa joace in telenovele, avea o candoare irepetabila, sperand cu disperare „ca se va rezolva totul”.
Inapoi la viata. Raluca Olaru a aparut la timp. Nu e o intampare, nicio algebra meschina a istoriei. Raluca s-a nascut in 1989, are 18 ani si cam tot ce ii trebuie pentru a fi o mare campioana. Ca junioara, a castigat US Open la dublu. Ca senioara, a ajuns pana in semifinale la Memphis. Nu e singura. Mai toti pustii tenisului romanesc din ultimul deceniu au inceput bine. Poate prea bine.
Dar Raluca vrea bani. Copiii care au cantat la serbari „Happy birthday” inteleg mai bine capitalismul. Cred ca despre asta e, de fapt, vorba. Raluca stie ca nu e o rusine sa fii bogat. E principalul ei atu, chiar si inainte de forehand. Olaru mai are un secret. Pe arenele de tenis, unde traditia spune ca sportivii trebuie sa se imbrace in alb, nu e ca la fotbal.
„Se fuma mahoarca si mirosul ala -/ Nervos si sentimental - imi placea/ Mame ale copiilor - nu va lasati/ progeniturile la meciuri- or sa ajunga/ fumatori inraiti&sentimentali incurabili”, scrie poetul Marius Ianus in ultima sa carte, „Strumfii afara din fabrica”. Tenisul are alt farmec decat stadioanele de provincie. Se scuipa mai putine seminte, dar e si mai putin romantism. Pragmatica, Raluca stie de ce are nevoie.
A cheltuit pana acum 45.000 de dolari, anual, si e „pe minus”. Bacalaureatul mai poate sa astepte. Semn ca a inteles cum functioneaza lumea in care vrea sa intre. E crud, dar nicio luminita, de la capatul niciunui tunel, nu apare pana nu esti in stare sa-ti platesti facturile la energie.