ANALIZĂ: Rusia revine pe agendă

Christian Mititelu: "La 11 septembrie 2001, scurtul interludiu al hegemonismului american născut din ruinele Zidului Berlinului a luat sfârşit."

Statele Unite s-au văzut confruntate cu un nou duşman: fanatismul islamiştilor, frustraţi pentru că nu au putut fructifica aşa cum doreau victoria asupra sovieticilor în Afganistan şi prelua puterea în ţările arabe din care provin. Strategia lor a fost de a provoca America să invadeze o ţară musulmană. Adică exact ce s-a întâmplat urmare a refuzului talibanilor de a-l preda pe Osama bin Laden. Talibanii au fost izgoniţi, dar Bin Laden rămâne ascuns.

Între timp, preşedintele Bush a atacat Irakul, care nu conlucra cu al-Qaida, chiar dacă practica un terorism de stat. Saddam Hussein a fost doborât, dar America este încă prinsă în două conflicte sângeroase. Iar pe plan global, duce un război general numit, dat fiind caracterul difuz al adversarului, războiul împotriva terorismului.

După şapte ani, bilanţul acestei politici este neconcludent. America nu a mai cunoscut atacuri teroriste, dar acestea au afectat Europa. Talibanii se regrupează în nordul Pakistanului, ţară în care America şi-a pierdut un aliat, Musharraf. Iranul a devenit o putere regională. Iar posibilitatea ca teroriştii islamici să lanseze un atac cu arme chimice, biologice sau nucleare nu poate fi exclusă.

Aceştia sunt şi anii în care Vladimir Putin, întâi ca preşedinte şi apoi ca premier, a dat Rusiei o orientare naţionalistă, autocrată şi agresivă. Rusia aspiră din nou la sfere de influenţă şi profită de preocuparea aproape exclusivă a SUA - „războiul împotriva terorismului“. Profită că America şi-a pierdut din prestigiu şi s-a îndepărtat de o parte dintre aliaţii săi europeni. Iar aceştia, în ciuda unor avertismente de la Washington, au devenit prea dependenţi de hidrocarburile şi gazoductele controlate de Moscova.

A fost nevoie de o invazie în Georgia pentru a trezi partenerii atlantici la noua situaţie geopolitică. Ţapul ispăşitor este preşedintele Bush. În fapt, există mai multă continuitate decât pare în politica externă a SUA.