„Raportul Comisiei de la Venetia privind unele modificari la legile justitiei, modificari ce au fost contestate de Presedinte, este, pe de o parte, nuantat pe chestiunile cele mai disputate din proiectele de lege, iar, pe de alta parte, contine o serie de erori factuale care trebuie corectate”, spune judecătoarea Dana Gârbovan într-o postare pe contul său de Facebook

„Modul in care raportul a fost preluat si comentat reflecta insa perfect intreaga atmosfera ce a insotit aceste proiecte de legi, descrisa cel mai bine chiar in raportul Comisiei: «in acest stadiu, este destul de dificil sa ai un dialog rational, echilibrat si onest despre reforma justitiei in Romania». Diversi comentatori, jurnalisti si politicieni au extras din acest raport doar pasaje care sa le confirme propriile pozitii anterioare, ignorand opiniile si nuantele care erau diferite de pozitiile lor. Raportul scoate in evidenta, inca de la inceput, faptul ca analiza nu priveste toate modificarile aduse legilor justitiei, ci doar modificarile contestate. Se deduce astfel ca au fost o serie de alte modificari necontestate si neanalizate, care au fost asadar pozitive. Dintre modificarile contestate, unele au fost apreciate de Comisie, altele au starnit ingrijorari, recomandandu-se eliminarea sau reevaluarea lor.

Autoritțile noastre au datoria de dialoga permanent cu Comisia de la Veneția

Raportul publicat pe data de 13 iulie 2018 este unul preliminar, autoritatile romanesti avand datoria de a dialoga continuu cu membrii Comisiei de la Venetia in vederea corectarii erorilor factuale sau a sustinerilor nefondate din cuprinsul acestuia. Importanta dialogului este subliniata pe site-ul Comisiei, unde se arata: «A dialogue-based working method. The Commission does not seek to impose the solutions set out in its opinions. Rather, it adopts a non-directive approach based on dialogue and shares member states’ experience and practices. (...) The authorities are also able to submit comments on the draft opinions to the Commission. The opinions prepared are generally heeded by the countries concerned. International institutions, civil society and the media regularly refer to the Commission’s opinions».Voi puncta in continuare o serie de chestiuni mai putin prezente in dezbaterile ce au succedat publicarii raportului.

Numirea si revocarea presedintelui, vicepresedintilor si presedintilor de sectii ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie.

Excluderea Presedintelui din procedura de numire a judecatorilor in functiile de conducere la ICCJ a fost intampinata la acea vreme de un val de critici extrem de dure. Chiar Presedintele, interpelat, printre altele, pe aceasta tema, a raspuns: «Este o incercare nepotrivita si nu va ramane asa».  Comisia de la Venetia saluta insa aceasta modificare, de natura a intari independenta justitiei si confirma rolul crucial al Consiliului Superior al Magistraturii ca si garant al acesteia.

Statutul procurorilor

Numirea si revocarea procurorilor de grad inalt. Comisia subliniaza ca trebuie pastrat un echilibru intre legitimitatea democratica de numire in aceste functii si necesitatea depolitizarii. De asemenea, Comisia face trimitere la recomandarile mai vechi din MCV privind o procedura de numire robusta, transparenta si care sa ofere egalitate de sanse concurentilor. UNJR a tras numeroase semnale de alarma, de-a lungul timpului, cu privire la lipsa unei astfel de proceduri de selectie.

Comisia puncteaza doua modificari in proiectele de lege: limitarea dreptului Presedintelui de a refuza numirea in functia de conducere in parchete o singura data si emiterea avizului consultativ de catre sectia de procurori, in loc de Plenul CSM (par. 47).

Cu privire la cea de a doua chestiune, Comisia de la Venetia este inexacta in afirmatia pe care a facut-o: avizul este dat si in prezent tot de sectia de procurori, nu de catre Plenul CSM (a se vedea art. 40 lit. h) din legea 317/2004).

Cu privire la limitarea dreptului Presedintelui de a refuza o singura data numirea in functiile de conducere la varful Ministerului Public, Comisia de la Venetia opineaza ca aceasta ar slabi «checks and balances», in loc sa il intareasca.

Comisia sustine ca sistemul actual «confera un rol real» CSM-ului, deoarece, prin avizul sau consultativ, ii permite Presedintelui sa ia o «decizie informata» cu privire la numirea procurorilor sefi.

Afirmatia aceasta a Comisiei de la Venetia este contrara realitatii faptice, deoarece decizia numirilor in conducerea parchetelor este tot politica, chiar daca e facuta de Presedinte care, daca vrea, tine cont de avizul consultativ al sectiei pentru procurori a CSM, daca nu vrea, nu tine.

Împărțirea Parchetelor între politicieni

De exemplu, in 2009, desi procurorul Laura Codruta Kovesi a primit aviz negativ de la sectia pentru procurori a CSM, Presedintele Basescu a numit-o pentru un nou mandat in functia de Procuror General. In noiembrie 2012, in urma propunerii ministrului justitiei de la acea vreme, Mona Pivniceru, procurorul Tiberiu Nitu a primit aviz negativ din partea sectiei pentru procurori a CSM pentru a fi numit in functia de Procuror General. Cu toate acestea, in urma intelegerii politice din 2013, prin care Presedintele Basescu si Primul-ministru Ponta si-au impartit conducerea parchetelor, procurorul Tiberiu Nitu a fost propus din nou pentru pozitia de Procuror General. A doua oara acesta a primit aviz pozitiv de la sectia pentru procurori a CSM, iar ulterior a fost numit de Presedintele Basescu in functia de Procuror General. Acest exemplu arata ca, cel putin la nivel de aparenta, inclusiv avizul dat de procurori poate fi, la randul sau, consecinta negocierilor purtate in spatii mai mult sau mai putin publice.

Pe data de 5 iunie 2018, sectia pentru procurori a CSM a avizat pozitiv numirea procurorului Felix Banila in functia de procuror sef DIICOT. Cu toate astea, nici pana azi, 19 iulie 2018, Presedintele Iohannis nu s-a pronuntat asupra numirii. Pe de alta parte, potrivit actualei Constitutii, procurorii isi desfasoara activitatea «sub autoritatea ministrului justitiei», nu a Presedintelui. In acest sens au fost si deciziile CCR privind rolul ministrului justitiei in numirea si revocarea procurorilor sefi.  Facand referire la aceste decizii ale Curtii Constitutionale, Comisia de la Venetia subliniaza ca CCR are autoritatea de a interpreta Constitutia intr-o maniera obligatorie si nu e rolul Comisiei sa conteste interpretarea Constitutiei.  Comisia recomanda insa revizuirea Constitutiei sub aspectul art. 132, aspect ce nu s-a discutat acum, iar in ceea ce priveste modificarile legislative Comisia recomanda a se lua in considerare introducerea avizului conform al sectiei pentru procurori a CSM.

„Separarea carierei” judecătorilor și procurorilor

Subiectul numirii procurorilor este, asadar, mult mai complex decat prezentarea agresiva facuta de o parte a presei, implicand inclusiv o revizuire a Constitutiei si solutionarea unor probleme recurente.

Numirea in functii a procurorilor sefi ar trebui sa faca, de aceea, obiectul unui proiect de lege distinct, pentru ca nici legea in vigoare, nici modificarile aduse nu rezolva problemele aratate de Comisie, probleme repetitive ce au deja o vechime considerabila. Pe termen lung, ar fi de gandit chiar o lege distincta a functionarii Ministerului Public si a statutului procurorului, cu atat mai cu cat insasi Comisia de la Venetia a apreciat modificarea din legile justitiei privind «separarea carierei» judecatorilor de cea a procurorilor.

Infirmarea solutiilor de catre procurorul ierarhic superior si pe motiv de netemeinicie

Una dintre modificarile la Legea 304/2004, contestata de Presedinte si procurori, prevede ca procurorul ierarhic superior poate infirma o solutie a procurorului inferior si pe temeinicie, nu doar pe legalitate. Aceasta modificare era in fapt o completare, pentru a aduce textul din Legea 304/2004 in acord cu Codul de procedura penala, care deja are aceasta prevedere. Surprinzator este ca faptul ca expertii Comisiei de la Venetia au preluat pur si simplu informatia furnizata de Parchetul General si DNA, sustinand ca aceasta modificare este "noua" si ca ar incalca independenta procurorilor, in contextul in care Regulamentul de ordine interioara al parchetelor are aceasta prevedere, iar Procurorul-sef DNA Laura Codruta Kovesi a dat ordine procurorilor sefi din subordine sa verifice solutiile si pe temeinicie. Astfel, procurorul-sef DNA Laura Codruta Kovesi afirma in proiectul de management din 2016 ca: «In interesul cresterii calitatii solutiilor a fost adoptat si un ordin (Ordinul 78 din 23 iulie 2014) potrivit caruia procurorii sefi adjuncti ai directiei examineaza din oficiu TEMEINICIA si legalitatea masurilor procesuale si ale solutiilor altele decat cele de trimitere in judecata dispuse de procurorii sefi sectie si de procurorii sefi ai serviciilor teritoriale». Mai mult, Regulamentul de ordine interioara al parchetelor, publicat in Monitorul Oficial si afisat pe situl Ministerului Public, prevede printre atributiile procurorului sef de sectie si "analizarea legalitatii si temeiniciei solutiilor adoptate sau propuse de procurori" ( art. 18 alin. 3 lit. e, art. 20 alin. 1 lit.c, art. 26 alin.3 lit. d).  Este, de aceea, absolut inacceptabil si lipsit de onestitate din partea conducerii parchetelor sa sustina in fata oficialilor Comisiei de la Venetia ca infirmarea solutiilor date de procurori pe motiv de netemeinicie ar fi o solutie legislativa «noua», ce ar incalca independenta procurorilor si ar permite interferenta politicului in solutiile de caz, in contextul in care aceasta prevedere exista deja in Codul de procedura penala si Regulamentul de ordine interioara, iar fostul procuror-sef DNA a declarat ca a emis un ordin intern pentru ca solutiile procurorilor sa fie verificate din oficiu si pe temeinicie.

Revocarea procurorilor din functiile de executie de la DNA si DIICOT

Comisia de la Venetia puncteaza o problema pe care am ridicat-o si noi in cursul dezbaterilor: procedura actuala si conditiile existente in lege, in ceea ce priveste revocarea procurorilor din structurile specializate, deschid poarta abuzului si dau o putere prea mare procurorilor-sefi ai acestor structuri asupra procurorilor din subordine. Revocarea procurorilor Moraru si Tulus sunt exemple elocvente in acest sens. Comisia atrage atentia si asupra faptului ca legea actuala permite revocarea din functii de conducere in conditii prea vag definite, chestiune ce nu a facut insa obiectul modificarilor actuale.

Sectia pentru investigarea infractiunilor din justitie

Pentru prima data intr-un raport international se face referire atat la metodele "indoielnice" folosite de procurorii anticoruptie, cat si la colaborarea procurorilor cu serviciile de informatii, inclusiv din punct de vedere al impactului acestor metode si colaborari asupra independentei instantelor si parchetelor. Cu referire la noua sectie, Comisia remarca de la inceput ca in interiorul DNA exista deja un serviciu desemnat pentru anchetarea magistratilor, fara insa a face referiri la modul in care procurorii sunt selectati in acest serviciu (total netransparent, dintre procurori chiar cu grad de judecatorie si cu un minim de vechime efectiva de doar 4 ani). Comisia reia criticile existente in spatiul public cu privire la sectie: nu exista in expunerea de motive o explicatie vis a vis de necesitatea infiintarii acestei sectii, reduce competenta DNA, poate induce impresia unui fenomen infractional in randul magistratilor, fapt ce ar slabi increderea publicului in justitie, precum si faptul ca, in combinatie cu prevederile privind raspunderea materiala, ar putea constitui un factor de natura a afecta independenta justitiei.

In acelasi timp, insa, Comisia arata ca organizarea si structura Ministerului Public este o chestiune ce tine de alegerea autoritatii legislative. De asemenea, este binevenita si grija legiuitorului pentru a asigura garantiile procedurale efective pentru selectarea procurorilor si functionarea acestei sectii: numirea prin concurs de catre Plenul CSM (sunt desfiintate astfel criticile aduse de procurori care doreau ca numirea sa se faca doar de sectia pentru procurori a CSM), criterii clare de selectie si revocare, vechime minima de 18 ani etc. Toate aceste garantii au fost introduse in lege in urma eforturilor facute de UNJR si AMR.

Cum ar trebui anchetați judecătorii

Comisia aminteste si criticile vizand modul de anchetare a judecatorilor, pentru solutiile pronuntate de acestia. Cu toate acestea, in final Comisia se intreaba daca recurgerea la procurori specializati, coroborat cu stabilirea unor garantii procedurale crescute, fara a mai fi necesara crearea unui sectii specializate, nu ar fi o solutie mai buna. Ca atare, contrar strigatelor agresive lansate sub acest aspect, concluziile Comisiei nu sunt nici pe departe atat de transante cum sunt prezentate, aceasta impartasind preocuparea pentru garantii procedurale superioare pentru anchetarea judecatorilor si procurorilor. Fara indoiala, crearea unei astfel de sectii nu este nici pe departe o solutie uzuala. Situatia in care ne aflam nu este nici ea una obisnuita si nu ne-am fi aflat aici daca DNA si fostul CSM si-ar fi facut treaba la timp si nu ar fi inlocuit analiza critica a activitatii DNA cu glorificarea habotnica a acesteia, ascunzand in spatele cuvintelor pompoase problemele acestei structuri de parchet.

„Succesele DNA” în anchetarea magistraților

Las aici o lista extrem de succinta referitoare la «succesele» DNA in privinta anchetarii magistratilor: - trimiterea in judecara a unui vicepresedinte CSM, fortat sa demisioneze, achitat definitiv; - retinerea si trimiterea in judecata a unui judecator al Curtii Constitutionale, fortat sa demisioneze, achitat in prima instanta; - trimiterea in judecata a patru judecatori ai ICCJ, dintre care doi presedinti de sectie, suspendati din functie, achitati definitiv; - trimiterea in judecata si suspendarea din functii a patru judecatori de tribunal si curte de apel, dosarul a fost restituit, iar ulterior DNA a dat solutia de clasare pe motiv ca "fapta nu exista"; - urmarirea penala a procurorului general, fortat sa demisioneze, dosarul a fost clasat ulterior de catre DNA; - trimiterea in judecata a unui procuror general al unui parchet de pe langa o curte de apel, achitat in prima instanta; - trimiterea in judecata a unui procuror DNA, cu mare vechime in structura centrala, dosar restituit la parchet, in prima instanta.

La acestea se adauga interceptarile judecatorilor in timpul solutionarii cauzelor, citarea acestora la DNA in timp ce erau sesizati cu dosare importante ale acestei structuri, interogarea judecatorilor cu incalcarea secretului deliberarii, durata excesiv de lunga a procedurilor, totala netransparenta in ceea ce priveste numarul si stadiul procedurilor in dosarele penale aflate in lucru la DNA si vizand magistrati.

De altfel, Comisia nu neaga necesitatea unor modificari la legislatia actuala, arata insa ca poate ar fi mai bine sa se pastreze competenta actuala, cu garantii imbunatatite.

Or, nici unii din cei ce contesta sectia nu au venit cu propuneri alternative la aceasta. Si nu au venit pentru ca asta ar fi insemnat sa recunoasca existenta unor probleme grave, pe care au ales insa de ani de zile sa le ascunda. Daca abuzurile DNA nu ar fi fost ascunse sub pres, nu am fi fost azi in situatia de a vorbi despre aceasta sectie ca o solutie pentru garantarea independentei judecatorilor si procurorilor.

Problema serviciilor de informatii

Modificarile aduse de Parlament pentru a limita interferenta serviciilor de informatii in justitie, modificari facute tot la propunerea asociatiilor de magistrati, au fost salutate de catre Comisia de la Venetia.

Desi arata ca nu are mandat pentru a analiza problemele legate de existenta protocoalelor si interferenta SRI in justitiei, Comisia subliniaza ca independenta si impartialitatea justitiei, ferite de orice ingerinte, sunt fundatia unei societati democratice guvernate de "rule of law".

Comisia puncteaza si un alt aspect, extrem de important: acela al necesitatii modificarii cadrului legislativ pentru a asigura un control democratic eficient asupra activitatii serviciilor de informatii.

Partea din raport care vorbeste despre problema serviciilor contine, insa, o sustinere gresita, care dovedeste faptul ca cei din Comisia de la Venetia au primit informatii eronate de la o parte dintre cei cu care au fost in dialog in Romania.

Comisia de la Venetia sustine in raport ca a fost informata de autoritatile nationale ca, pana la decizia CCR din 2016, SRI era singurul organ ce avea abilitarea LEGALA de a face interceptari. Aceasta este o dezinformare crasa a Comisiei de la Venetia, absolut inadmisibila, cu atat mai mult cu cat provine din surse institutionale.

Nici o lege nu a dat SRI-ului competenta sa puna in executare mandate de supraveghere tehnica emise in temeiul Codului de procedura penala, cu atat mai mult cu cat, inca de la caderea comunismului, SRI avea interzis expres prin legea sa de organizare sa faca acte de urmarire penala.

Raspunderea materiala a magistratilor

Raspunderea materiala a magistratilor a fost tema cea mai disputata pe Legea 303/2004, trecand de trei ori prin filtru Curtii Constitutionale.

Comisia de la Venetia recomanda conditionarea raspunderii materiale de cea disciplinara, aceasta propunere punand insa problema reconsiderarii termenului de prescriptie in materie disciplinara.

Acest fapt a fost semnalat si de Comisie, consecinta fiind extinderea termenului raspunderii disciplinare extrem de mult. E posibil ca de la data savarsirii faptei pana in momentul regresului sa treaca ani de zile, iar o astfel de propunere ar insemna sa fie posibila sanctionarea disciplinara a magistratilor dupa o foarte lunga perioada de timp, ceea ce textul actual nu permite.

Accesul in magistratura si pensionarea la 20 de ani vechime in magistratura.

Comisia nu critica pe fond aceste modificari, dar subliniaza faptul ca, luate cumulativ, acestea pot avea un potential extrem de periculos asupra resurselor umane si eficientei justitiei.

Este datoria CSM – care a si propus modificarea conditiilor de pensionare – sa prezinte date si statistici cu dinamica resurselor umane si estimari pe noua lege, pentru a vedea in ce masura aceste modificari sunt sustenabile.

In concluzie, raportul preliminar cu recomandari al Comisiei de la Venetia nu este nici pe departe atat de catastrofal pe cat e prezentat de alarmistii de serviciu.

Dincolo de aprecierile la unele modificari la legile justitiei, raportul Comisiei de le Venetia contine sustineri si recomandari la care autoritatile romane au datoria sa raspunda.

Pe de alta parte, retusuri si corecturi la legile de modificare a legilor justitiei, in masura in care se impun, se pot face chiar si dupa intrarea in vigoare a acestora.

Faptul, insa, ca unii interlocutori oficiali din Romania si-au permis sa prezinte Comisiei de la Venetia informatii incomplete sau de-a dreptul eronate demonstreaza, inca odata, incapacitatea acestora de a purta un dialog onest in privinta problemelor din justitie si, implicit, in gasirea celor mai bune solutii la acestea”.