Ei, părinții, par să se cunoască de-o viață, provin din același sat, au învățat la același liceu și apoi au ajuns să lucreze la aceeași multinațională. Până și la ”aprecieri” nu găsești nimic nelalocul lui, vreo carte dubioasă, un film horror sau vreo credință ciudată, care să te abată de la drumul celor întregi la cap.

Doi oameni atât de normali încât primul gând este că poate ai greșit profilele, poate e vorba de alții și tu îți irosești bunătate de timp pentru documentarea cazului citind banalitățile din viața unor necunoscuți.

Dar nu, nu ești în eroare. E familia despre care cauți informații. Au șase copii, trei sunt acum în grija unei mătuși și trei sunt pe masa autopsierilor care încearcă să afle dacă s-au născut vii. Femeia, Ana, are 37 de ani și este internată la secția de psihiatrie a Spitalului din Vatra Dornei unde se va stabili dacă suferă de afecțiuni psihice. E bănuită de trei pruncucideri, toate comise în timp ce își manifesta pe Facebook dragostea pentru ceilalți copii.

Cazul Anei Pardău este poate unul dintre cele mai flagrante de fractură între imaginea de pe rețelele de socializare și crunta realitate. În timp ce posta poze cu copiii săi, acum în vârstă de 6, 8 și 10 ani, de la serbări, zile de naștere sau din vacanțe la ski, în pântecul ei prindeau viață și se dezvoltau alți prunci și, când le venea sorocul să vadă lumina zilei, îi băga în pungi de gunoi și îi îngropa în curte.

În mai mică măsură, pentru fiecare dintre noi, Facebook și celelalte rețele de socializare au devenit forma multimedia și sofisticată a impersonalului ”bine” cu care răspundem la complet golita de interes întrebare ”ca mai faci?”. Profilele nu mai sunt de mult oglinzi ale realității, ”jurnale” ale vieții de zi cu zi, ci informări făcute pentru a-i enerva pe prietenii din listă!

Ce s-a întâmplat, în timp ce imaginea unei familii fericite se derula sub ochii prietenilor? Ana, inginer mecanic, lucrează din 2005 la o corporație mare. În 2007, se angajează acolo și Florin, consăteanul ei din Dorna Cândrenilor. În toamna lui 2008 se căsătoresc și se stabilesc în Poiana Negrii, într-o casă cu mult teren. Au trei copii care par a fi îngrijiți și iubiți.

Pe 12 august, femeia apare la serviciu și o colegă, mamă de polițist judiciarist, observă că nu mai e însărcinată. Polițistul face minime verificări, află că nașterea nu e înregistrată la niciun spital din Vatra Dornei și merge la poarta familiei Pardău. Senină, Ana le-a arătat într-o șură un sac legat în care era trupul unui nou-născut. Un băiețel. Mai mult, femeia le-a indicat locurile unde a îngropat, în ultimii ani, alți doi bebeluși. Singura explicație a fost că nu își dorea mai mult de trei copii și apoi a spus că soțul său nu a știut nimic nici de sarcini, nici de felul în care a scăpat de copii.

Cazul este absolut derutant. Nu vorbim de o femeie neinstruită care trăiește într-un mediu abrutizat, ci de una cu studii superioare, căsătorită, cu o familie așezată care, chiar dacă ascunde de ochii lumii depresii și dureri, nu pare să meagă până acolo încât să ascundă și crime. Și totuși, rămășițele umane scoase la lumină de criminaliști nu pot fi negate. Din informațiile mele nu e vorba nici de vreo credință absurdă care să interzică procedurile medicale, pentru că nu există religie care să interzică avortul, dar să permită crima!

Ultimul caz de acest fel, cel al Linei Crăciun, din Bistrița Bârgăului, condamnată anul acesta la 25 de ani de închisoare pentru că și-a omorât trei nou-născuți și i-a ascuns în uscătorul blocului unde a locuit, s-a consumat într-un mediu profund imoral, copiii fiind făcuți cu un prieten al tatălui său, în timp ce amândoi erau căsătoriți cu alte persoane.

Te-ar putea interesa și: