Desemnata cel mai bun avocat din Romania, Ana Diculescu Sova sustine ca un aparator bun trebuie sa fie onest.
Dupa aproape 30 de ani de cariera, Ana Diculescu Sova a fost desemnata cel mai bun avocat din tara in cadrul proiectului „Zece pentru Romania”. Aparatorul considera ca atuul sau a fost faptul ca a reusit sa castige aprecierea colegilor de breasla, respectul „adversarilor” din sala de judecata, dar si o doza de notorietate in randul opiniei publice. Ana Diculescu este convinsa ca aceste forme de recunoastere profesionala au condus la desemnarea ei pe pozitia de cel mai valoros avocat al momentului.
EVZ: Ce efect a avut asupra dumneavoastra aceasta recunoastere a calitatilor profesionale? Ana Diculescu Sova: Emotia a fost asa cum trebuie sa fie, normal, dar a nascut imediat o reactie. Mi-am spus „fii atenta!”. O data, pentru ca s-ar putea sa nu fie chiar acesta adevarul profund, ca poate sa fie doar un adevar al aparentelor. Apoi, daca este parte din adevar si asa este perceput standardul profesiei de avocat, mi-am spus ca trebuie sa fiu din nou foarte atenta si sa recunosc faptul ca standardul este departe de a fi cel mai performant si trebuie sa-l imbunatatesc.
Credeti ca aceasta cercetare a masurat valoarea sau notorietatea?Daca ne luam dupa definitia din dictionar, notorietatea inseamna nume, renume, faima. Dar si numele, si renumele, si faima pot fi bune sau pot fi rele. Daca a fi celebru sau notoriu inseamna a ajunge pe prima pagina in presa sau pe micile ecrane, vorbim, cred, despre mediatizare, care poate fi importanta sau neimportanta. Cum sunt percepute, daca sunt intelese aceste diferente - meditatizarea, celebritatea, notorietatea - este o problema a celor care dau calificativele.
Dar unde credeti ca va plasati pe aceasta axa?Cate putin din fiecare. Cred insa ca numele meu bun, daca este, a venit din partea breslei, pentru ca aici cu adevarat ma comport atipic, pentru ca nu am acceptat sa fiu resemnata, sa merg pe drumul batut.
Cat de importanta este reputatia in profesia unui avocat?Nu cazurile castigate iti creeaza pana la urma reputatia, ci modul cum le castigi. Trebuie sa fii onest cu clientul, sa evaluezi in mod corect sansa lui juridica, sa nu-i spui ca nu sunt probleme, ca e un caz simplu sau, dimpotriva, ca este complicat, dar legea este de partea lui. Trebuie sa fii onest si cu criteriile tale, sa stii daca poti conduce acel caz.
Dar, cred ca lucrul cel mai important este sa nu faci parte din categoria celor care spun „il cunosc pe judecatorul cutare” ori „il cunosc pe vecinul sau pe parintele judecatorului cutare”. Cea mai distrugatoare relatie pe care o vad eu in raporturile din justitie este aceasta relatie banuita tot timpul de complicitate. Trebuie sa-l feresti pe judecator de aceasta banuiala.
Carte de Vizita
Aproape 30 de ani de cariera
Data nasterii: 4 ianuarie 1954
Studii
1976 - Universitatea Bucuresti, Facultatea de Drept 1994 - stagiu, Baroul Paris, Franta 1998 - Doctorand Facultatea de Drept Bucuresti
Cariera
1977-1995, avocat, apoi consilier, Baroul Bucuresti 1995-1996 - consilier, membru al Comisiei Uniunii Avocatilor din Romania 1996-200 - Partener, Cabinetul de Avocatura „Ana Diculescu” 2001 - prezent, Partener Senior NNDKP 1994-1997, Conducator al Clinicii Juridice 1999 - Judecator ad-hoc la Curtea Europeana a Drepturilor Omului
Recunoastere
Membru al Baroului Bucuresti Membru Uniunea Internationala a Avocatilor
Premii si distinctii 1995 - Premiul „Andrei Radulescu” al Academiei Romane pentru activitate juridica
OPINIE
Judecatorii incompetenti, „extrasi precum abcesul”si eu azinoapte
Credeti ca toti judecatorii sunt la fel de onesti? Eu pot sa vad un judecator in sedinta publica si sa spun daca e judecator de vocatie, daca e un judecator timorat sau daca e un judecator care se afla deja captiv. Cred ca, mai ales cei foarte tineri nu-si pot reprima aceste sentimente. Consider ca putem sa ne protejam unii pe ceilalti, iar hotararile bizare, care atrag asupra judecatorilor neincrederea, sa fie extrase precum abcesul. La fel si cazurile de judecatori incompetenti.
Reforma justitiei ii priveste si pe avocati? M-am simtit intotdeauna ca parte a actului de justitie. Prin urmare, nu vad o reforma a justitiei fara noi. In mod realist si onest, cred ca la reforma interna - vorbim despre exigenta, competitivitate - este mult de lucru. (...) Inca ma gandesc cat de greu ii este unui avocat sa piarda timp in niste arhive meschine si sa se joace in picioare, fizic, cu justitiabilii, ca sa vada un dosar. Lucrul acesta ar trebui sa-i vina printr-un „enter” in calculator. Exemplul poate fi trivial, dar face parte din reforma, cea „fizica”. Pe de alta parte, imi pot permite astazi sa accesez site-ul unei instante sa vad ce dosare sunt pe lista, cand am termen, ce solutie s-a dat... In plan moral insa, m-as abtine sa dau un raspuns...
Anul trecut, avocatii din toata tara au organizat proteste din cauza „barourilor paralele”. Ati participat la acestea?Da. Am intrat in acest protest. O data, pentru ca nu mi se pare normal sa spun ca-mi este indiferent ce se intampla, chiar si atunci cand o problema nu ma lezeaza pe mine in mod direct. Pe de alta parte, nu pot accepta cu usurinta ca impostura si ilegalitatea sa fie atat de senin tolerata. A fost o reactie a corpului profesional impotriva parazitismului din aceasta profesie si a unor incurajari.
Atunci s-au relansat acuzatii mai vechi. S-a spus ca tinerii nu pot intra in barou daca nu dau spaga...Cunosc aceste afirmatii de foarte multa vreme. (...) Eu am spus mereu: „Identificati omul si poate reusim sa facem ceva!”. Nu s-a intamplat niciodata. Nu a fost unul singur sa vina si sa spuna cutare maestru mi-a cerut bani. Atunci, ce pot face altceva decat sa dau un raspuns care poate parea cinic sau chiar vulgar: „Hotul neprins e negustor cinstit”. Imi pare rau sa spun lucrul acesta. Da, si eu simt ca undeva se intampla compromisuri... Dar cum sa-i gestionezi pe acesti oameni, cum sa igienizezi un loc in care nu stii care e autorul si care e victima?