La 25 de ani, heterosexual ?i nec?s?torit, cu oarece b?nu?i în buzunar, para?utat în cel mai important port al Indiei, ce b?rbat nu ar testa „anduran?a”, prostituatelor hinduse. Totu?i, mi-a luat ceva timp s? m? hot?r?sc. Mai exact, vreo trei ore petrecute la Seaman’s Club-ul din apropiere de Colaba Street, „Magherul” Bombayului. Dup? niscaiva beri ?i alune îmbr?cate în sare ?i chilli, cheful a venit, mai cu seam? c? Cyrus, ofi?erul II mecanic, un br?ilean be?iv, a venit cu ideea s? mergem la curve. La noi, atunci ca ?i acum, no?iunea de bordel e perceput? ca un arhaism interbelic. Pân? ?i pronun?area cuvântului î?i pare, oarecum, indecent?. Am ajuns la „69 Nr. House”, exact lâng? alt bordel celebru printre marinari: „Seven-eleven”. A?a am cunoscut-o pe Indira, din Bangalore.
Ca un pu?ti tâmpit, f?r? prezervativ.
Ca s? mergi la curve, mai întâi te-mbe?i! Când am ajuns prima oar? într-o cas? de toleran??, n-a fost deloc ca în filme. S-a întâmplat la Bombay, în ianuarie 1994. Atunci, înc?, mai aveam Flot?. Eram reporter tot la Evenimentului zilei, cu carnet de marinar în regul?, îmbarcat pe cargoul Snagov, o râie de 4.800 TDW, de 20 de ani vechime. Ne târâsem, prin Mediterana, din Constan?a pân? la Sete, lâng? Marsilia, apoi la Genova, ca s? acost?m, dup? un Cr?ciun în Marea Ro?ie ?i un revelion petrecut în Golful Aden – între insula Socotra ?i coasta Yemenului, la travers de Mukalla – fix în Victoria’s Dock, unul din cele trei docuri ale actualului port Mumbai, fost Bombay. Am stat acolo 40 de zile. Cât postul Cr?ciunului! Am ajuns s? cunosc centrul metropolei indiene mai bine ca Pite?tiul. La fel m-au cunoscut ?i curvele. Mai mult beat.
18 dolari noaptea la un bordel „cinstit”
Taximetristul ne-a l?sat în fa?a unei cl?diri cu dou? etaje pe care trebuiau puse nu una, ci vreo trei „buline ro?ii”. ?ansa s? scapi de asediul cer?etorilor e un ton agresiv ?i un r?cnet pe care l-am înv??at repede: „Cialo!”. Adic?: „Valea!”. Urc?m o scar? abrupt?, îngust? de maxim de maxim 50 de centimetri. Cyrus, la un un chintal jumate, e prins ca-n strung?. Sus, la unu, e „salonul de primire”. Matroana, zis? mama-san, o b?b?tie ce p?rea c?-i moart?, da’ înc? nu aflase, era toat? un zâmbet. Mai avea un singur incisiv. Mai c? m-a împins pe ni?te canapele care, dac? ar putea povesti ce au v?zut, ar ie?i ie?i de un hard-porno. Negocierea a fost simpl?. Echivalentul în rupii indiene a 18 dolari americani pentru o noapte întreag?. Ne-a t?iat chiar ?i chitan??, ba?ca bon fiscal, decontat ulterior la ziar, de Ion Cristoiu, pe post de fax! Scump, da’ zicea c? merit?! Apoi, a început defilarea. Au intrat, ca la târg, curvele.
„S? ai presiune la presetup?!”
Eram patru ?i ele cam dou? duzini. Toate îmbr?cate în sari-uri lungi, pân? la podea. Nici chip s? le vezi altfel. Se fereau s? le atingi de parc? erau fete mari. M? rog, s-a l?sat cu dans pe mese, pân?, ca la loterie, am ales fiecare ce fat? i s-a p?rut mai dr?gu??. La etajul doi, ca un soi de celule, pe stânga ?i pe dreapta, ni?te c?m?ru?e cu u?i culisabile ?i pere?ii dinspre hol din carton presat. Ici, colo, se auzeau zgomote specifice. Indira m? împinge într-un „bungalou”. „S? ai presiune la presetup?!”, râde bor?osul din Br?ila. Mi se uscase gura. F?tuca, miniatural?, m? împinge ?i trage „glasvandul”. Tot spa?iul e ocupat de pat, în afar? de un lighean ?i un ulcior metalic plin cu ap?. În limba gimnastic? îmi spune c? ea e Indira. M? spal?, atent?, peste tot. La final, repet? ritualul pe ea. Insist? s? o privesc. Arat? un carne?el cu ?tampile ?i parafe. Se distinge clar sintagma „Wasserman-Negativ”. Adic?, n-are sifilis.
„Alcool, no good for you!”
Alcoolul, emo?ia ?i oboseala duc la un traumatizant rateu. Indira face cu degetul ?i pronun?? cu accent de Bollywood: „Alcool no good for you!”. Îmi arat? o poz? polaroid în care ?ine în bra?e o feti?? de doi-trei ani?ori. În?eleg c? e fiic?-sa, din Bangalore, un ora? din mijlocul subcontinentului indian. Brusc, constat? c? s-a îndep?rtat de la „treab?”. Când vede c? n-are succes „pronun?at”, renun?? la „c?ciuli??”. Rezultatul, miraculos! Când am plecat, diminea?a, mi-a zis c? m? a?teapt? iar.
De ce n-o s?-l uit pe secundul de pe cargoul„Snagov”…
Ajuns la vapor, am c?zut la pat, ca dup? o zi la coas?. Seara, când mi-am dat seama ce-am f?cut, am intrat în panic?. M-am uitat în chilo?i pân? m-a luat ame?eala. Mi-era ru?ine s? întreb pe cineva, ceva. Zece ani m-am tot fr?mântat de n-oi fi luat SIDA. Primejdiile imediate erau, în schimb, altele. Într-un târziu, l-am abordat pe secund, un tulcean pe nume Ionel Gropineanu. M-a ascultat grav ?i mi-a dat o sticlu?? cu care s? m? dau prin zonele cu pricina. L-am ascultat ca pe îngerul p?zitor. La atingerea pielii cu acel lichid incolor am crezut c? mi-a tras cineva un ?ut în vintre. S?ream prin cabin? ca un broscoi la rut! Era o solu?ie pe baz? de alcool aproape pur. Diminea?a, secundul m-a întrebat, zâmbind par?iv, dac? nu mai vreau o doz?. N-o s?-l uit toat? via?a!