L-au cunoscut....
Ion Iliescu
“Relatia noastra n-a fost una simpla. Adica, domnul Paler m-a criticat foarte dur, intotdeauna. Eu n-am ripostat foarte tare, pentru ca il stimam. Abia dupa ce ne-am intalnit ne-am dat seama ca noi comunicam pe aceleasi lungimi de unda. El m-a tratat ca pe un om de stanga si eu i-am spus ca el este un om de stanga”.
Emil Constantinescu
“In cazul meu, omagiul se adreseaza operei lui Paler. Relatiile noastre personale, marcate de crispare si rezerva reciproca, nu au fost niciodata cordiale. Din raftul intreg pe care il ocupa volumele sale, am ales aseara “Viata pe un peron” si am recitit ultimele doua randuri ”Plec, domnilor! Doamne, apara-ma de mine insumi”.
Nicolae Manolescu
In anii 80, Partidul nu mai voia sa convoace Consiliul Uniunii Scriitorilor, din motive “binecuvantate”. Si atunci ne-am intalnit eu, Paler, Mircea Iorgulescu si Bujor Nedelcovici si am facut un memoriu in secret. Paler era singurul care fusese membru in PCR, director de gazeta, si cel care a riscat cel mai tare. Exact atunci a fost dat afara de la ziar.
Theodor Stolojan
In campania electorala din 2004, am ajuns si in satul in care s-a nascut Paler, la Lisa. El nu era acolo, dar ne-am intalnit dupa aceea si era foarte bucuros ca i-au povestit satenii despre noi. Atunci mi-am dat seama cat de legat esti de locul unde te nasti. (Florentina Ciuverca)
Radu Paraschivescu
Am vorbit o singura data cu Octavian Paler, la o lansare de carte. Caldura, zumzet, lume aferata inutil. Ne-am intretinut cateva minute pe o tema care azi suna desuet: rostul cetatii. M-a inviorat constatarea ca, in dialogul nesupravegheat de camere TV, Octavian Paler nu avea nimic din inclementa iacobinape care i-au imputat-o destui. Mi s-a parut afabil si iscusit in camuflarea deceptiei. Ma bucur ca am ramas cu aceasta imagine. Dupa cum ma bucur ca i-am citit cartile si ca am preluat panala interiorizare finalul din “Viata pe un peron”: “Doamne, apara-ma de mine insumi”.
Daniel Cristea-Enache
Intanirile mele cu Octavian Paler dobandisera un anumit tipic. Il cautam la telefon (se familiarizase, pana la urma, cu telefonul mobil) si stabileam ora intrevederii. Aceasta era fie foarte scurta, dimineata, cand intotdeauna lucra, fie destul de lunga, dupa-amiaza, cand aveam timp sa discutam. Oricum, intrebarile, ca si raspunsurile dialogului nostru erau pe hartie, astfel ca discutiile acestea orale erau un bonus de cordialitate. Omul Octavian Paler nu se grabea niciodata, chiar daca ideile lui apareau si se derulau cu o repeziciune fantastica. Avea o mobilitate, o acceleratie a gandirii cum rareori se poate vedea.
Ultima noastra intalnire a fost intr-o sambata. Mergeam cu fetita mea spre Parcul Cismigiu si am trecut cu ea pe la Octavian Paler, ca sa iau raspunsul si s-o cunoasca. O papusade doi ani jumate si un octogenar care a zambit cu toatafata cand a vazut-o. La plecare, inainte de a iesi din curtea de pe Bd. Alexandru Ioan Cuza, ne-am mai intors o datasi i-am facut cu mana. Din prag, ne-a raspuns, cu o bucurie melancolica. E ultima imagine, de o mare frumusete, pe care o am cu Octavian Paler.
Gabriel Dimisianu
Imi amintesc intalnirile pe care le-am trait impreuna inainte de 1989. Cand Mircea Dinescu a avut domiciliu fortat, dupa ce publicase „Moartea citeste ziarul”, Octavian Paler a fost sufletul actiunii de sprijinire a poetului. A pus pasiune pentru a mobiliza sapte scriitori, printre care Plesu, Doinas, Geo Bogza, pentru a face scrisoarea de sustinere a lui Dinescu. Nu pot sa uit cat de mult s-a implicat! Un alt episod e acela consemnat in „Cartea alba a Securitatii”: o intalnire dintre Paler si alti colegi in casa lui Dinescu. Nu pot sa uit cum a fost debarcat de la „Romania Libera”, prin 83 si 84. Totusi, lumea uita acum valoarea literara a cartilor sale.(Simona Chitan)
Alexandru Condeescu
“Ne-am intalnit de mai multe ori la acea vila a Uniunii Scriitorilor de la Neptun, unde domnia sa venea in vacanta. Il admiram pentru vointa de a parcurge kilometri inot, de-a lungul plajei, in timp ce noi astia mai tineri nu ne incumetam”. (Catalina George)