Numele lui Alexandru Arsinel este o prezenta constanta in topurile de popularitate ale romanilor. Acest lucru a fost confirmat inca o data recent, cand a fost desemnat castigatorul categoriei „Actori” in cadrul galei „Zece pentru Romania”, organizata de Realitatea TV.
Marele actor sustine ca principalul factor care a contribuit la castigarea acestui premiu a fost umorul. Nu intamplator la „Zece pentru Romania” sunt nominalizati in proportie de 90a actori de comedie. Comedia isi are rolul ei, iar la noi, nu degeaba se zice ca „romanul face haz de necaz”.
„Nu mi-a fost usor sa iau acest premiu, cu toate ca bucuria a fost foarte mare, pentru ca stiu ca pe acel loc puteau sa fie alti 25-30 de actori mari din Romania. A fost votul publicului, si acest lucru m-a incantat cel mai mult, pentru ca in viata mea de artist nimic nu conteaza mai mult decat sustinerea publicului.”
Publicul are ultimul cuvant Nimeni nu s-ar fi gandit ca un actor de talia lui Alexandru Arsinel are nevoie in permanenta de confirmare din partea publicului, de reactii pozitive, pentru a sti ca munca sa nu este in zadar. „Ma opresc oamenii pe strada si-mi spun: „Nici nu stiti cat va iubim”. Atunci apar in mintea mea multe intrebari. „Ce-am facut eu pentru ei? De ce sa ma iubeasca?”. Probabil ca astfel de lucruri m-au tinut in priza tot timpul. Pentru ca niciodata nu m-am multumit cu ce-am facut.”
Teatrul de revista - o intamplare
Chiar daca dupa terminarea Institutului de Teatru a ales sa se dedice altui gen decat revista, intamplarea a facut ca dupa doi ani la Targu-Mures, unde a interpretat roluri importante, sa vrea sa revina in Bucuresti.
„In 1964 nu s-a dat concurs decat la Teatrul „Tanase” si am intrat cu gandul ca peste un an sau doi ma voi transfera in alt teatru. Nu m-am mai transferat niciodata. Mi-a placut genul, un gen chinuitor, care te supune la incercari foarte mari, un gen in care trebuie sa canti, sa te misti, sa-ti joci piesa in cinci minute cat e textul si sa reusesti sa creezi o punte intre tine si spectator, pentru ca in teatrul de revista spectatorul devine principalul partener.”
„Nimic nu mi-a fost usor”
In ochii unora, viata de artist, mai ales a celor care abordeaza teatrul de revista, poate parea usor boema, presarata numai cu aplauze si petale de flori. Insa Maestrul Arsinel afirma ca „toate au fost grele, nimic nu mi-a fost usor. Nu mi-a fost usor nici cand am intrat la Institutul de Teatru, nici cand am abordat, printr-o intamplare, un gen nou - revista, nu mi-a fost usor sa incep parteneriatul pe scena cu Stela, tot timpul au fost incercari grele, din care a trebuit sa ies cu fruntea sus”. Alexandru Arsinel si Stela Popescu erau raspunzatori de provocarea unor hohote de ras intr-o perioada in care programul de la televizor dura cateva ore, iar sambetele si emisiunile speciale de Revelion erau singurele modalitati prin care oamenii isi puteau descreti fruntile.
La televizor se taiau anumite elemente considerate „nepotrivite” de regim, dar, in spectacole, lucrurile stateau altfel.
Instaurarea autocenzurii
„Nu o data am fost cenzurati. Si inainte, si dupa Revolutie. Cenzura a functionat permanent si, la un moment dat, se instaurase autocenzura. La televizor se taia, dar in spectacole mai dadeai drumul la unele lucruri. Spectacolele erau ca adevarate mitinguri la Gradina Boema si se bloca strada de atata lume care venea sa asculte ce „soparle” mai aruncam, ce-a mai scris Puiu Maximilian, ce mai face Stela, ce mai face Arsinel. Era un loc unde se aduna lumea ca la Mecca. Veneau sa isi ia o gura de speranta, o gura de oxigen, pentru a rezista unor vremuri foarte grele. Nu simteam frica atunci. Nu stiu de ce, actorul cand ajunge pe scena nu mai simte frica. Cand vezi miile de ochi care se indreapta spre tine simti o incarcatura si un curaj imens.”
Umorul mentinut la un nivel inalt
Astazi nu se mai face umorul de altadata, insa nu inseamna ca este cu ceva mai prejos, doar ca sunt mult mai multi cei care au aceasta „misiune”, deloc usoara de cele mai multe ori. Alexandru Arsinel sustine ca romanul gusta „umorul pe care i-l dai. De multe ori, e in stare sa accepte orice. Aici intervine responsabilitatea actorului care apare in fata lui: sa nu coboare nivelul acceptabil. Publicul trebuie ridicat la nivelul verificat in timp al unui artist. Acel artist devine un fel de model, de simbol, poate fi copiat, imitat si atunci trebuie sa-i facem pe oameni sa gandeasca, sa imite la modul pozitiv anumite lucruri. Sa nu-l coboram la un nivel de limbaj suburban.”
Credibilitate Actorul isi „justifica” popularitatea prin faptul ca spune ceea ce simte intotdeauna. „Zilele trecute, imi spunea un amic ca am intrat intr-un sondaj dintr-asta pe locul cinci ca unul dintre cei mai credibili oameni din Romania. Asta inseamna ca eu nu pacalesc publicul, ca nu-l duc cu vorba.
CONSTANTIN TANASE
Maestrul Tabloul celui care este considerat fondatorul teatrului de revista romanesc sta la loc de cinste in biroul lui Alexandru Arsinel.
FOTOGRAFII
Familia alaturi Biroul este decorat si cu fotografiile celor apropiati. „Sunt cel mai fericit om din lume.Am o nepotica, pe Maria, si un nepotel, Adrian, de la copiii mei, Bogdan si Alice."
„Zece pentru Romania”
Pe unul dintre pereti se afla diploma de la gala „Zece pentru Romania”, insa este cea de la prima editie, din 2005, cand a fost, de asemenea, nominalizat la categoria „Actori”.
Alaturi se afla diploma primita pe vremea cand era presedinte Ion Iliescu, prin care i se acorda Ordinul Meritul Cultural in Grad de Comandor.
CONTINUITATE
30 de ani alaturi de Stela Popescu
Cele trei decenii artistice ale celebrei perechi de actori vor fi sarbatorite cum se cuvine la anul. Colegii din teatru, echipa de conducere, s-au gandit sa realizeze un spectacol intitulat „30 de ani impreuna”, pe care sa-l prezentam publicului spectator la anul, mai spre toamna, in care vom aparea noi, vor aparea tineri artisti din noua generatie. E ca un fel de predare de stafeta, dar noi inca nu ne lasam, si vor fi invitati artisti care de-a lungul anilor au colaborat cu noi.
Fara spectacole pe litoral
La spectacolele de pe litoral au renuntat in urma cu zece ani, din cauza neseriozitatii anumitor impresari sau a aparitiei unor noi modalitati de a face lumea sa rada. „In ‘97-’98, lucrurile s-au deteriorat in ceea ce priveste spectacolele organizate pe litoral. Au inceput sa se amestece manelele cu Vacanta Mare si cu alte „forte artistice”, care mie, personal, nu mi-au cazut bine. Incepusera sa se deterioreze si relatiile noastre chiar cu impresarii, care nu mai erau suficient de corecti. Ma enerva acea atmosfera si am preferat sa ma retrag si sa-mi gasesc alte solutii de a intalni publicul spectator. Nu trebuie sa ne fie indiferent ce spectacole „bantuie” pe litoral, unde se aduna mai toata populatia tarii.”
„Trebuie sa invatati drumul spre Herastrau”
In a doua jumatate a anului viitor, Alexandru Arsinel intentioneaza sa organizeze la Teatrul de Vara din Herastrau o serie de emisiuni in colaborare cu o televiziune, pe care sa le transmita in direct. „Oamenii vor trebui sa invete drumul spre Herastrau. Vom organiza spectacole, vor rula filme, vom face diferite coproductii cu diferite institutii de cultura, indiferent ca e vorba de teatre, de televiziuni sau de agentii particulare de impresariat. Vrem sa dezvoltam o zona in care lumea sa se simta bine in timpul verii.”
INEDIT
Inconfundabila voce a lui Baloo
Actorul a fost ales pentru a realiza dublajul in limba romana al mai multor filme de desene animate. El i-a dat vocea lui Baloo, simpaticul personaj din „Cartea Junglei”. Americanii de la Walt Disney au fost atat de incantati de prestatia actorului, incat i-au propus sa colaboreze si la alte proiecte in viitor. Insa ceea ce le-a reprosat Alexandru Arsinel a fost faptul ca s-a omis specificarea distributiei romanesti pe coperta DVD-ului cu desenele animate „Cartea Junglei”.
„Nu o data am fost cenzurati. Si inainte, si dupa Revolutie. Cenzura a functionat permanent si, la un moment dat, se instaurase autocenzura. La televizor se taia, dar in spectacole mai dadeai drumul la unele lucruri.”, Alexandru Arsinel
FATA NEVAZUTA
Sange german
> Actorul este pe jumatate neamt, mama sa fiind de origine germana. „Sunt pe jumatate neamt si oricand as fi putut sa raman inainte de Revolutie in Germania. Mama mea era de origine germana, din Bistrita-Nasaud si exista acest privilegiu atunci.”
> „Nu vorbesc limba germana. Am trait intr-o perioada cand nici mama nu mai vorbea nemteste. Mama si bunica mea au primit trimitere de deportare in Donbass (n.r. - Ucraina) si tata, in disperarea lui de atunci, a intrat in partid si asa a scapat-o. Si nu s-a mai vorbit in casa nemteste.”
> „Era perioada cand, cum spunea tata atunci cand fluiera locomotiva, „iaca, rage vaca lui Stalin”. Era perioada stalinista, perioada foametei, perioada in care nu voiai sa recunosti ca esti de alta origine. Ma refer mai ales la nemti, care au fost prigoniti in Romania.”
> I s-au facut oferte de a intra in diferite partide politice, insa le-a refuzat pe toate. „Odata intrat in politica trebuia sa-mi schimb constiinta. L-am simpatizat foarte mult si am fost alaturi de suferinta si de evolutia politica a regretatului Corneliu Coposu.”
CARTE DE VIZITA
Discipolul lui Dem Radulescu
> Alexandru Arsinel s-a nascut pe 4 iunie 1939 la Dolhasca, in judetul Suceava. Si-a petrecut o parte din copilarie la Iasi, locul in care fusese mutat tatal sau, angajat al CFR
> Urmeaza studiile medii la Iasi, iar in 1958 da admitere la Institutul de Teatru din Bucuresti. Ii are ca profesori pe Irina Rachiteanu si Ion Olteanu, iar ca asistent, pe Dem Radulescu
> Absolva studiile Institutului in 1962 si este repartizat la Teatrul din Targu-Mures
> Din 1964, face parte din echipa de actori a Teatrului „Constantin Tanase”