Alertă de ultimă oră la Vatican după ce Papa emerit Benedict al XVI-lea a fost diagnosticat cu o boală infecţioasă care provoacă mâncărime şi dureri severe.

Din cauza bolii infecţioase de la nivelul feţei, Papa emerit Benedict al XVI-lea „extrem de fragil”, potrivit unui articol publicat în cotidianul regional german Passauer Neue Presse, citat de Agerepres.

Despre fostul papă în vârstă de 93 ani, sursa citată a precizat că suferă de erizipel la nivelul feţei, o boală infecţioasă caracterizată printr-o tumefacţie roşiatică.

„Potrivit biografului Peter Seewald, papa emerit este acum extrem de fragil. Capacităţile sale intelectuale şi memoria nu îi sunt afectate, dar vocea lui abia se aude”, a scris Passauer Neue Presse

Ultima oară, Seewald l-a întâlnit pe fostul Suveran Pontif sâmbătă la Roma, pentru a-i prezenta biografia, potrivit cotidianului german.

„În timpul acestei întâlniri, în pofida bolii sale, a fost optimist şi a spus că, dacă îşi va recăpăta puterile, ar putea începe din nou să scrie”, a completat Peter Seewald.

Papa Benedict al XVI-lea şi-a vizitat fratele mai mare Georg, care era bolnav, în Germania, în iunie, marcând prima călătorie în afara Italiei de la demisia sa neaşteptată în 2013.

A fost o vizită foarte inspirată, pentru că Georg Ratzinger a murit două săptămâni mai târziu.

Cei doi fraţi au fost hirotonisiţi în aceeaşi zi, în iunie 1951 şi legătura lor foarte strânsă nu mai era un secret pentru nimeni.

Benedict al XVI-lea este primul papă care a demisionat în aproape 600 de ani după ce a invocat motive de sănătate.

După acel moment care a făcut ocolul lumii şi despre care s-a făcut şi un film, Benedict al XVI-lea a dus o viaţă retrasă într-o mică mănăstire din Vatican.

„Erizipelul este o boală infecţioasă acută a tegumentului, determinată de streptococi beta hemolitici din grupul A.

Boala a provocat epidemii în secolul trecut, dar astăzi apare sporadic.

Afecţiunea are o incidenţă crescută în sezonul rece (iarna şi primăvara), apărând mai rar la copii şi adolescenţi şi mai frecvent la adulţi şi bătrâni.

Sursele de infecţie sunt reprezentate de bolnavii diagnosticaţi cu boli streptococice (otite, angine, infecţii supurate ale pielii), dar şi de purtătorii sănătoşi de streptococ beta hemolitic grup A.

Transmiterea sursei de infecţie se poate face direct, pe cale aeriană, sau indirect, prin obiecte contaminate.

Gradul de contagiozitate a erizipelului este redus şi uşor de evitat. Igiena riguroasă a mâinilor şi a obiectelor contaminate de către bolnav pot evita transmiterea infecţiei.

Poarta de intrare a streptococului o pot constitui leziunile minore sau evidente de la nivelul tegumentului sau a mucoaselor bucală sau nazală, determinând erizipelul feţei.

Erizipelul este o boală care nu dă imunitate. După vindecare, bolnavul prezintă o stare de predispoziţie şi poate repeta boala.

Debutul bolii este brusc, cu febră mare, de 39-40 de grade, frison, stare generală alterată.

După câteva ore apare placardul erizipelatos, cu tendinţă de extensie rapidă, de culoare roşie, iar locul este dureros la palpare.

La nivelul placardului apar flictene (bule) care prezintă un lichid clar, uşor gălbui; acestea se rup uşor, lăsând să se scurgă conţinutul, care se concentrează sub forma unor cruste galbene.

Dacă, de exemplu, erizipelul este localizat la nivelul feţei, apare un edem (umflătură) la nivelul feţei şi a pleoapelor, provocând deformări.

Prezentarea la medic este obligatorie. Bolnavul poate fi izolat la domiciliu, cu respectarea regulilor de igienă. Este necesar repausul la pat.

În perioada de febră se recomandă un regim alimentar lacto-hidro-zaharat, apoi lacto-făinos şi, dacă nu apar complicaţii, regimul alimentar va fi completat.

La nivelul placardelor se aplică pansamente umede cu ceai de muşeţel. Tratamentul cu antibiotice durează 10 zile. După două zile de tratament febra cedează, iar placardul dispare după 7-14 zile. Prognosticul bolii este, în general, favorabil.

Există, totuşi, un prognostic rezervat la bolnavii de ciroză, diabet, la cei cardiaci şi la persoanele în vârstă.

Erizipelul netratat se poate complica local (micoze, gangrene, flegmoane, abcese), dar şi general (septicemia, adenite supurale, glomerulonefrite, boală reumatismală).

În concluzie, este necesar să se respecte regulile de igienă personală, să se identifice şi să se trateze sursele de infecţie, este obligatorie prezentarea la medic şi respectarea cu stricteţe a tratamentului recomandat, pentru a evita apariţia complicaţiilor şi a recidivelor”, se arată pe ziarullumina.ro.

explicaţie foto: Papa Francisc şi Papa Benedict

sursa: Agerpres

sursa foto: wikimedia.org