Evenimentul Zilei > Social > Afaceri murdare cu miere falsificată! De la eticheta mincinoasă, la „chinezăriile” din orez
Afaceri murdare cu miere falsificată! De la eticheta mincinoasă, la „chinezăriile” din orez

Afaceri murdare cu miere falsificată! De la eticheta mincinoasă, la „chinezăriile” din orez

Deschideți bine ochii când cumpărați miere din supermarketuri, pentru că, așa cum vom afl a mai jos, există comercianți mari care nu ezită să pună la raft inclusiv produse falsifi cate! Cu alte cuvinte, una scrie pe borcanul cu miere, alta găsești înăuntrul lui. Stă mărturie experimentul unui specialist în apicultură, Constantin Dobrescu, inginer mecanic și vicepreședinte al Federației Asociațiilor Apicole din România (ROMAPIS). Despre mierea contrafăcută, despre „fabricile de otravă galbenă” din China, dar și despre mierea României, citiți în continuare.

Mierea, în România, se găsește, din fericire, peste tot. De pe marginea drumului, până la cele mai sofisticate puncte de desfacere ale marilor vânzători. Fiecare dintre noi alegem locul de unde o achiziționăm, asumându-ne, conștienți sau nu, riscurile. Pentru că nu toată mierea de pe piață este, trebuie să admitem, naturală. Uneori, nici măcar cea din supermarket, loc de desfacere considerat sigur grație controlului mai riguros, nu este sută la sută curată. Mai mult, mierea de la raft poate fi falsificată grosolan, fapt confirmat de Constantin Dobrescu, inginer mecanic și vicepreședinte al Federației Asociațiilor Apicole din România (ROMAPIS): „Apicultorii au adesea mari rezerve în ceea ce privește calitatea mierii vândute în retail. Federația noastră are experiențe care, din păcate, confirmă faptul că unele dintre aceste temeri sunt jus- tificate. Spre exemplu, cu opt ani în urmă am depistat probleme serioase de calitate la mierea vândută într-un supermarket din București”.

Un instrument de înșelare a cumpărătorului

Chiar așa? „Chiar așa”, susține Constantin Dobrescu. Apoi, aprofundat: „Eticheta sub care era vândută o miere ca fiind de salcâm, din România, s-a dovedit a fi un instrument de înșelare a cumpărătorului. La analizele de calitate făcute la cel mai reputat laborator de specialitate din UE (Intertek, Germania) s-a dovedit ca neîndeplinind parametrii specifici sortimentului miere de salcâm, fiind amestecată cu miere din China și, ceea ce este cel mai grav, falsificată cu zaharuri nespecifice”. „Și, nu le-ați bătut obrazul responsabililor supermarketului? Este o chestiune extrem de gravă!”, mă trezesc decretând. „Au trecut opt ani de atunci și până astăzi, niciun semn. Surprinzător a fost că nu a existat nicio reacție. Nici din partea firmei în cauză, nici din partea autorităților, în ciuda adreselor trimise de federația noastră în ambele direcții”. Pare uluitor, dar inginerul Constantin Dobrescu se bazează, când vorbește, pe documente. „Noi am păstrat toate dovezile. Ba chiar le-am folosit la redactarea unui articol pe această temă în revista Lumea Apicolă. Avem buletinele analizelor, adresele noastre către cei care puneau falsul pe piață înșelând cumpărătorii, chiar si contraprobele de miere le mai păstrăm”. E bine că există dovezi, dar între timp au scos mierea falsificată de pe raft? „Între timp nu există speranțe ca situația să se fi îmbunătățit în vreun fel”, șochează Constantin Dobrescu. „Și dacă lucrurile nu se îndreaptă și sub aspectul aplicării riguroase a legilor, consumatorul român va fi în continuare înșelat sistematic, iar apicultorul cinstit nu va putea face față presiunii generate de falsuri asupra prețului”, mai apreciază inginerul pasionat de apicultură.

Falsurile chinezești și procesul de ultra-filtrare

Și, dacă tot am intrat pe terenul afacerilor murdare cu miere, i-am solicitat interlocutorului meu lămuriri și în privința mierii chinezești, despre care se spune că este făcută la comandă, în fabrici special amenajate. Există, deci, pe piața românească (și) astfel de produse apicole falsificate? Cât este de periculoasă această miere produsă la scară industrială? Constantin Dobrescu își dozează atent informațiile: „Pe plan mondial mierea este unul dintre cele mai falsificate alimente. Falsificarea cu zaharuri provenite din orez este dificil de depistat la aceasta dată, neexistând metode de laborator simple și acceptabile ca preț. China este principalul suspect pentru mierea de origine incertă care este vehiculată în multe părți ale lumii. Existența unităților de procesare de mare capacitate în care sunt îndepărtate din miere toate componentele care ar putea duce la identificarea originii și a mascării problemelor de calitate, printr-un proces numit ultra-filtrare – îndepărtează orice granulă de polen și chiar reziduurile de antibiotice -, a fost recunoscută chiar de reprezentanții apiculturii din această țară”.

Contaminare cu antibiotice

Așa, și? Ce s-a întâmplat după ce au recunoscut că sunt chinezi care falsifică mierea? „China a promis că va face eforturi pentru curățarea pieței de falsurile din propria ogradă. De-a lungul timpului, Europa a mai fost pusă în situația de a interzice importurile de miere din China, în perioada 2003-2004, din cauza depășirii regulate a nivelului de contaminare cu antibiotice. Consumatorul de miere care cumpără regulat din supermarket cu siguranță a observat pe etichetele majorității borcanelor cu miere sintagma «amestec de miere UE și non UE». Este mențiunea minimă privind originea produsului impusă de reglementările UE. Se m n i f i ca ț i a acesteia? Mierea de bună calitate, produsă în România, este amestecată cu miere importată din China. Pentru consumator falsificarea mierii reprezintă o înșelătorie și chiar o amenințare a sănătății. Pentru apicultorul cinstit este o lovitură sub centură, pentru că aceste produse false au un preț mult mai mic”.

 

Prețul mierii este în cădere liberă

Constantin Dobrescu n-a terminat veștile rele: „Nu este numai o problemă românească, pe plan global apicultura ca meserie este amenințată deoarece tinde să devină nesustenabilă. Și apicultorii români simt din greu această situație, prețul de achiziție en-gross al mierii scăzând constant în ultimii ani și se pare că tendința se menține. O oarecare speranță avem de la unele modificări ale legii apiculturii, încă în dezbatere în parlament, care prevăd obligativitatea inscripționării etichetelor cu numele țării de proveniență a mierii, iar în cazul amestecului din mai multe surse menționarea țării unde a fost produsă fiecare miere care a contribuit la amestec și proporția în care se găsește în rețetă (exemplu: 60% miere China, 40% miere România). Dar, chiar și dacă va exista legislație care să reglementeze corect acest aspect, cred că se va menține problema aplicării, a verificării riguroase a adevărului celor inscripționate pe borcanul de miere”.

Statul dă bani, dar hârțogăraia îi descurajează pe apicultori

– Evenimentul zilei: Mai există miere curată în România? Unde o putem găsi, de unde o putem cumpăra?

– Constantin Dobrescu: Convingerea noastră este că marea majoritate a apicultorilor români sunt persoane cinstite și responsabile, care au respect pentru client și, în primul rând, pentru produsul muncii lor. Mierea este mai mult decât un aliment sănătos, fiind pus pe masa copiilor sau a oamenilor în suferință deoarece are și valențe terapeutice. Niciun apicultor adevărat nu se va deda la practici care să pună în pericol calitatea mierii și bunul renume pe care îl merită. În anul 2016 noi am desfășurat o acțiune de monitorizare a calității mierii vândute în târguri apicole direct de către producători și nu am constatat situații de adulterare a mierii la apicultorii expozanți. De altfel ar fi și greu ca un mic apicultor să dispună de tehnologia de falsificare pe scară mare a mierii, tehnologie care, trebuie să știți, a «evoluat» considerabil în ultima perioadă. Dacă mă întrebați pe mine, sfatul pe care i l-aș da unui consumator de miere ar fi să cumpere direct de la apicultor, de preferință o persoană cunoscută, pentru că, dacă ne gândim bine, oricare dintre noi are printre rude sau cunoștințe și câte un stupar autentic. Mierea este un produs cu o paletă de gusturi și arome infinită, așa cum este și natura, în marea ei diversitate, fiecare an și fiecare sortiment are particularitățile sale. Procesarea industrială a mierii implică în mod inevitabil amestecul produsului provenind de la zeci de stupine, omogenizarea și necesitatea economică de standardizare conducând la pierderea particularităților ce constituie farmecul descoperirii diferențelor subtile care îi dau savoare.

Cu ochii pe mierea certificată ecologic

– Și, totuși, dacă n-avem cunoștințe în lumea apicultorilor, de unde putem lua o miere curată?

– Cine cumpără din magazin, să cumpere măcar mierea certificată ecologic. Pentru simplul motiv că această certificare presupune controlul ceva mai strict al condițiilor de producere și o documentare mai riguroasă a trasabilității. Sisteme credibile de garantare ale calității mierii, aflate chiar în administrarea formelor asociative din domeniul apicol (asociații, cooperative apicole etc.), ar putea reprezenta pe viitor o soluție pentru garantarea calității și salvarea renumelui binemeritat al mierii. Se întâmplă prin alte părți ale Europei, eu cunosc de exemplu o cooperativă apicolă din Italia, cu mulți membri, care nu a fost afectată de scăderea prețului mierii, pe plan mondial, din ultimii trei, patru ani. Eforturile pe care le-au făcut, în sensul păstrării și garantării calității mierii vândute de ei, și-au dovedit eficiența.

– Cum îi ajută statul pe producătorii mici de miere, pe producătorii români, pe cei care ne asigură o miere sănătoasă? Îi sprijină?

 – Apicultorii sunt sprijiniți în principal prin două scheme de ajutor: Programul Național Apicol (PNA) și Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), ambele implicând fonduri de la bugetul UE, dar administrate de entități subordonate Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR). Trebuie știut că apicultura nu se bucură la acest moment, nici în România și nici în restul UE, de subvenții, cum se acordă la alte specii (vacă, oaie etc). PNA este o alocare bugetară europeană și națională (50% de la fiecare) dedicată apicultorilor cu rolul de a le ușura activitatea curentă. Sumele sunt importante (peste 33.000.000 RON/ an) și se pare că în perioada următoare vor crește. PNDR include anumite măsuri care pot fi accesate și de apicultori. Are, de fapt, ca scop, realizarea de investiții pentru dezvoltare. Ambele programe sunt din păcate împotmolite în dificultăți birocratice care îi descurajează pe majoritatea potențialilor beneficiari.

Programe din trei în trei ani

– Concret, ce dificultăți?

– PNA, de exemplu, este accesat de sub 15% dintre apicultorii României, printre altele și pentru că depunerea cererii de finanțare se face în plin sezon apicol, când timpul se scurtează pentru oricine administrează profesionist o stupină. Orice oră de muncă în stupină ratată cântărește greu, iar cei care ar avea cea mai mare nevoie de acești bani de multe ori nu sunt dispuși să își riște producția ca să se ocupe de învârtirea hârtiilor. Deci ceva sprijin există, dar repartizarea acestuia este inegală între membrii breslei la această dată, nu totdeauna îndreptată în direcțiile cele mai utile, iar responsabilitatea o poartă cei care administrează acești bani. Sperăm ca următorul PNA, care debutează în 2020 (este un program trianual), să își îndeplinească mai bine rolul de sprijin efectiv al întregului sector apicol.

 

150 de stupi pentru un trai decent

De câți stupi ai nevoie pentru a trăi decent din apicultură în România? Inginerul Constantin Dobrescu știe răspunsul: „Pentru a trăi decent exclusiv din apicultură apreciez că ai nevoie de cel puțin 150 de stupi. Există însă și o limită superioară a numărului de stupi gestionați de un singur proprietar în condițiile specifice României. Puțini reușesc să exploateze mai mult de 500, 600 de stupi. Aș mai remarca și că nu prea există apicultori foarte bogați, așa cum se întâmplă cu alți fermieri, din alte sectoare agricole”.

 

Câtă miere produce, de fapt, România? Datele oficiale sunt false?

Câtă miere produce anual (estimativ) România? Ce cantitate merge la export? Este apreciată mierea românească în lume? Cine sunt marii producători mondiali de miere? Inginerul Constantin Dobrescu despică atent firul întrebărilor: „Dacă ne bazăm pe cifrele oficiale, producția totală de miere a României este într-o creștere constantă. În urmă cu vreo 10 ani, 20.000- 24.000 tone anual era o cantitate considerată normală, în 2017 cifra oficială a fost de 30.177 tone, iar în 2018 de 30.875 tone. Tot conform statisticilor oficiale producția a sărit de la 20.000 tone în 2014 la 35.000 tone în 2015. Este greu de explicat o asemenea evoluție de la un an la altul, pe care nu o regăsim la alte state europene”.

Numărul stupilor scade, producția crește! Pe hârtie

Este posibil ca aceste cifre să fie false? Constantin Dobrescu a continuat netulburat, urmând să tragem singuri concluzia: „Statistica oficială mai ridică și alte semne de întrebare (primim întrebări în acest sens de la colegii noștri apicultori din restul UE). Astfel, numărul de stupi al țării noastre declarat la UE în 2016 a fost 2.472.000, iar în 2017, 1.603.000, deci o scădere semnificativă, de peste 50% a numărului de stupi, ce coincide – culmea! – cu o creștere a producției naționale! Ar fi minunat ca într-un interval scurt să se fi produs o creștere atât de spectaculoasă a productivității apiculturii românești, dar realitatea din teren nu pare să o confirmat.

 

Mierea noastră o mănâncă străinii

Constantin Dobrescu ne-a mai oferit câteva date interesante: „Cea mai mare parte a mierii românești se consumă în altă parte decât în România, deși consumul intern a crescut considerabil în ultimii douăzeci de ani. Mierea românească este de foarte bună calitate. Fac această afirmație ferindu-mă de vreun entuziasm patriotic, chiar așa este, nu pentru că o spun eu, ci pentru că așa este apreciată de specialiști din afara României. Avem condiții naturale favorabile, potențialul este mare, păcat că nu reușim să valorificăm toate acestea corespunzător”.

 

Publicat in categoriile: Social
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
Accesează: