Editura Evenimentul si Capital

Afacerea Sparanghelul rodește sub binecuvântarea lui Daea, cu pușcăriași și măturători din Capitală

Autor: | | 2 Comentarii | 6755 Vizualizari

O știre recentă spune că, în Germania, s-a declanșat o criză a sparanghelului pentru că românii și polonezii, principalele forțe de muncă din legumicultura nemțească, nu mai vor să meargă la lucru. Între timp, un german a investit mai bine de 2 milioane de euro în 160 de hectare de sparanghel, în județul Giurgiu. Surpriză, la noi nu există nici cerere și nici lucrători sezonieri nu mai găsești.

Ideea acestui reportaj a plecat tocmai de la știrea pe care am expus-o mai sus, cea care spune că românii și polonezii nu mai vor să trudească la sparanghel, în Germania: „Criza muncitorilor români se simte în Saxonia Inferioară, landul în care sunt cultivate 4.500 de hectare cu sparanghel, care produce o treime din producția totală a Germaniei. Românii și polonezii nu mai vor să recolteze sparanghelul pe salariu minim în Germania, iar lucrătorii români preferă să facă același lucru în Olanda”. Articolul mai dă și niște cauze financiare: „Fermierii germani găsesc tot mai greu muncitori, după ce în Polonia au fost majorate alocațiile pentru copii, iar România înregistrează creștere economică”, spun nemții, citând un expert al Camerei de Agricultură din Renania de Nord-Westfalia. Bref, situația nu e roz, și asta ar explica de ce un german a investit gros într-o cultură de sparanghel în comuna Băneasa, județul Giurgiu. Probabil, omul a văzut că există probleme la el acasă și s-a orientat către locul de baștină a muncitorilor săi. Ia să vedem cum merge cultura de sparanghel în România, ne-am zis noi atunci, împinși de curiozitatea maladivă a ziaristului de cursă lungă.

Inaugurare cu ministrul Daea

Pe patru aprilie, anul acesta, în comuna Băneasa din județul Giurgiu a fost inaugurată prima cultură de sparanghel alb. De fapt, în urmă cu doi ani, germanul Josef Jakobs a sosit pe aceste meleaguri și a arendat 160 – 170 de hectare pe care a plantat sparanghel. Sparanghelul, pe numele său latinesc Asparagus officinalis, este de două tipuri, verde și alb. Cel alb este mai apreciat în unele țări precum Germania, unde leguma este poreclită și „aurul alb”. Din cele 160 de hectare, Jakobs a pus sparanghel alb pe 35. La doi ani de la plantare, vine vremea primei recolte. La inaugurare, vegheată de un sobor de preoți, au fost prezente multe notabilități. Printre acestea, ministrul Agriculturii, Petre Daea (nea Petrică, pentru apropiați), dar și ambasadorul Germaniei la București și cel român la Berlin, Emil Hurezeanu. Lucru uimitor. Hai, dacă ministrul de resort ar fi venit ținând cont de suprafața foarte mare cultivată, ambasadorii nu sunt tocmai niște obișnuiți ai ogoarelor românești. Există, însă, o explicație: familia lui Josef Jakobs cultivă sparanghel în Germania de trei generații. Anul acesta, spre exemplu, are la muncă 500 de lucrători sezonieri, toți români, forță de muncă ce acoperă, probabil, peste 200 de ha de cultură de sparanghel. Dacă 250 de grame de sparanghel se vinde în Marea Britanie cu prețul mediu de 2 lire sterline, nici nu vrem să ne gândim ce avere a strâns familia investitorului neamț vreme de 70 – 80 de ani. Asta în condițiile în care sparanghelul se recoltează doar două luni pe an, aprilie și mai, în restul anului pe același câmp se află și afini, deci se muncește în continuare și se fac alți banuți grei… Atenție, în lunile respective, sparanghelul crește 7 centimetri pe zi, deci din fiecare plantă se taie, zilnic, o bucată de sparanghel. Mai mult, sparanghelul îl plantezi o dată, recoltarea începe peste doi ani, și, de atunci încolo, doar aduni leguma-minune vreme de 15, poate 20 de ani, fără să mai intervii major în câmp. Ținând cont de toate aceste date, putem afirma fără să ne înșelăm, că Josef Jakobs este un personaj important...

Descălecând pe culturile lui Josef Jakobs

Și am ajuns în Băneasa de Giurgiu. Ghinion, Josef Jakobs nu era în localitate, și nici măcar în țară, ci în Germania, la sparanghelul de acolo. La noi, l-am întâlnit pe administratorul afacerii, Adrian Rusu. Adrian este din Hunedoara, dar a lucrat vreme de opt ani în Germania, din care patru numai pentru Josef Jakobs. La sparanghel, și a învățat trucurile culturii. Priceput și serios, Adrian Rusu are grijă de sparanghelul românesc al germanului. Am văzut plantația și am ales să studiem mai îndeaproape sparanghelul alb, legumă ceva mai rară pe la noi. La capătul unei parcele de aproximativ zece hectare, lucrau vreo 25 de oameni. Ni s-a părut puțin, și am avut dreptate. Una dintre problemele majore ale culturii înființate de Josef Jakobs este lipsa forței de muncă. Cam aceeași problemă care macină câmpurile de sparanghel din Germania. Zilnic, la muncă, la Adrian Rusu, vin circa 70 de oameni. Mai nimic, ținând cont de faptul că i-ar trebui 300- 400 de lucrători. „Dar, de ce nu vin la treabă? Cum îi plătiți?”, întrebăm noi naivi. „Păi, conform legii. 12,4 lei pe oră, ca pe zilieri. În plus, le mai dăm bonusuri la fiecare lădiță, 10 lei”, spune Rusu. Tot el precizează că se pot strânge 2 lădițe pe oră, fără să te speteși prea tare. Zece ore muncite pe zi fac 124 de lei. Dacă mai adăugăm bonusul de 10 lei per lădiță, și punem numai 10 lădițe pe zi, atunci ne dă un total de 224 lei pe zi, o sumă deloc de neglijat, zicem noi. Atunci, de ce nu vin la muncă? Primarul comunei, Ion Viorel Rotaru (foto), are un răspuns pertinent: „Oamenii vor stabilitate. La sparanghel se muncește doar două luni, aici nu sunt afini plantați, ca să se lucreze în continuare. Așadar, oamenii caută ceva permanent. Zilnic, din comună pleacă 4-5 autocare pline de muncitori spre București. 90 la sută dintre ei lucrează ca măturători în Capitală. Ei fac curat pe străzile din București!”.

Românii nu prea mănâncă sparanghel

Ca să completeze cât de cât numărul de lucrători, admistratorul lui Josef Jakobs este pe cale să încheie un contract cu penitenciarul Giurgiu. De acolo, îi vor mai veni, zi de zi, 33 de pușcăriași pe care îi va plăti la fel ca pe ceilalți muncitori. Dar forța de muncă nu este singura problemă a lui Adrian Rusu și a angajatorului său neamț. Sparangelul este o legumă relativ nouă pentru bucătăria românească. Pe cale de consecință, prin contractele încheiate cu marile lanțuri de hipermagazine din București, de abia trimit 600-700 de kilograme zilnic spre Capitală. Foarte departe de capacitatea culturii înființate în Băneasa de Giurgiu. Probabil că, în timp, Josef Jakobs se va orienta către export. Cum spuneam și mai sus, în Anglia, la Tesco, un pachet de 250 de grame se cumpără cu circa 2 lire sterline. Adică vreo 13 lei sfertul de kil. La noi, în România, prețurile variază între 18 și 25 de lei kilogramul.

ATENTIE!!! AZI, cea mai CALDUROASA ZI! Vor fi TEMPERATURI RECORD!

Pagina 1 din 2





Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI